Moise Guran

Să taxăm şi să impozităm cu cap

Multă ameţeală în această perioadă electorală, în legătură cu zvonurile privind majorarea taxelor pe proprietate, în anul următor.

Mi se pare aberant să comentăm în orb, fără a avea nimic concret legat de asta, recunosc că aş fi preferat o campanie cu dezbateri în care candidaţii să susţină, în contradictoriu, dacă o fi mai bine să impozităm munca, dacă averea sau proprietatea, însă, neavând aşa ceva, este aberant să pui, în campania electorală, candidaţii la preşedinţie să se jure că nu vor creşte nişte taxe sau impozite, când asta nu este între atribuţiile preşedintelui.

Pe de altă parte, subiectul nu este de ignorat, căci în mediile de afaceri circulă o altă temere, potrivit căreia creşterea impozitării afacerilor este inevitabilă, din cauza recesiunii, dar şi a cheltuielilor monstruoase aruncate în lupta electorală de guvernul Ponta, pentru candidatul Ponta.

Sunt temeri justificate şi cele legate de impozitarea caselor şi a maşinilor, dar şi cele legate de impozitarea suplimentară a muncii şi a afacerilor.

Aşa că aş vrea să trag câteva tuşe, în ameţeala asta generală. V-am mai spus că, în România, proprietăţile sunt de vreo cinci ori mai puţin impozitate decât în UE, ceea ce nu înseamnă că impozitele trebuie neapărat crescute, că nu e un scop în sine să plătim cât europenii, înainte de a avea veniturile lor. Depinde care este scopul pentru care pui un impozit sau o taxă, căci, dincolo de foamea permanentă a statului, impozitele şi taxele trasează frontierele unui mediu de dezvoltare economică.

E o tâmpenie, de exemplu, să impozitezi proprietatea ca să ai de unde da pomeni electorale. Poţi impozita luxul sau averea pentru asta, căci una este să creşti impozitul pe o casă de chirpici – aşa cum încă sunt 20% din locuinţele din România – şi alta este să impozitezi a doua, a treia şi a patra casă.

Apoi, dacă tot este să impozitezi agoniseala unui om, trebuie să faci asta corelat cu o măsură de stimulare a muncii, iar scăderea CAS cu 5% nu este suficientă, trebuie, adică, să îl stimulezi să câştige pentru a avea de unde plăti. De exemplu, creşterea impozitelor pe case şi maşini, este, în esenţă, o ocazie ratată, dacă primăria, care ia bani în plus de la cetăţeni, mai primeşte bani de şpăgi şi de la bugetul de stat.

Dacă, însă, Primăria este lăsată să îşi pună ce impozite vrea pe proprietate, dar nu va mai primi bani de la buget decât pentru multiplicarea investiţiilor, atunci primarul şi cetăţenii respectivi vor alege chiar ei şi nivelul impozitelor pe case, dar şi nivelul investiţiilor ce creează locuri de muncă pentru locuitorii plătitori de taxe şi impozite.

Sper din tot sufletul meu – cum ar zice doamna Ioana Petrescu de la Finanţe – că, dacă e să mai modificăm iarăşi Codul Fiscal, de data asta să ne folosim şi creierul, nu numai sufletul.

 

sursa: biziday.ro


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Să taxăm şi să impozităm cu cap

  1. Stefan Bragarea

    Cât se poate de corect, dle. Guran. Stabilirea sistemelor de impozitare strict în funcție de eterna ”foame” de bani a guvernanților este malefică. Cât despre dna Petrescu pe care a-ți pomenit-o mă întreb ce Dzeu caută în tot aces KK.
    Cu stimă și bune urări pe mai departe.

    Reply
  2. Florin

    Nu inteleg de ce impozitarea in sine este benefica? Ce propuneti dumneavoastra sunt doar modalitati mai eficiente de mulgere a cetateanului, mediului de afaceri de catre guvernanti: adica sa lasam oamenii sa castige mai bine ca sa avem de unde lua,
    Impozitarea presupune transferul de bani de la oamenii productivi la cei mai ineficienti administratori, adica guvernantii si functionarii lor, care, majoritatea, nu sunt in stare sa produca in mediul privat si atunci aleg varianta publica.

    Reply
  3. Puiu

    Moise, ma ingrijoreaza modul in care te exprimi; tu nu mai spui “dupa parerea mea” ci ai trect la ” e o tampenie sa…”.

    (…)

    Uite ce spun eu: e o tampenie sa lasi neimpozitate proprietati imense care nu produc nimic, in afara de confort pentru cei care le detin. E o tampenie sa nu impozitezi proprietati pe care unii le-au capatat dar nu pot proba plata impozitelor platite pentru sumele investite in aceste proprietati! E o tampenie sa platesti pensiile speciale din bugetul de pensii, in conditiile in care statul nu varsa in acest buget sumele echivalente pentru contributiile neplatite… E o tampenie sa subventionezi pamantul latifundiarilor, afacerile belferilor, atata timp cat aceste subventii nu produc scaderea preturilor! E o tampenie sa scrii in fiecrae zi tampenii, dupa ce iti versi veninul la tvr, pe banii celor pe care ii ignori si ii consideri “asistati social”….

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *