Am fost în păduri, pe urmele tăierilor ilegale cu echipe de jurnaliști de la TV5 (foto, în 2020, în Apuseni), BBC ori ARD. Ideea de anunța proprietarul sau administratorul unei păduri, în prealabil, despre subiectul investigației e cel puțin ridicolă
Romsilva are pretenția de a fi anunțată, ÎN PREALABIL, ori de câte ori un jurnalist sau un membru al unei organizații neguvernamentale intenționează să investigheze ce se întâmplă în pădurile din România. Astfel sună un amendament la legea Noului Cod Silvic, a cărei dezbatere în Parlament va fi reluată la începutul săptămânii viitoare, după un blocaj de jumătate de an.
Conform amendamentului transmis de Romsilva, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și jurnaliștii pot să-și desfășoare activitatea în pădure doar dacă ”nu lezează interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice ori nu se periclitează siguranța persoanelor, cu anunțarea prealabilă a proprietarului sau administratorului, după caz”.
Federația Silva (principalul sindicat al silvicultorilor, în special a celor din Romsilva) a transmis, de asemenea, un amendament în care se prevede ”anunțarea prealabilă a proprietarului sau administratorului, după caz”.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a anunțat că nu susține niciunul dintre amendamente. Accesul în pădure în scop profesional al jurnaliștilor și membrilor ONG este un amendament transmis de România Curată și preluat de Minister încă din prima fază a dezbaterilor publice, din vara/toamna anului trecut.
Scopul amendamentului este de a face distincție între accesul liber, în scop recreativ, în pădure, pentru orice cetățean și accesul în scop profesional. Accesul profesional este prevăzut și pentru alte categorii de persoane – la literele a) – g) ale aceluiași articol – și are sens pentru că produce anumite consecințe juridice (persoanele în cauză fiind ”la muncă”, nu la ”relaxare” în pădure, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din asta, specific pentru fiecare categorie profesională în parte).
Jurnaliștii și activiștii de mediu NU sunt agresori! Din păcate, de prea multe ori, sunt victime
Teza potrivit căreia jurnaliștii ori membrii ONG trebuie să ”nu lezeze interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice ori nu pericliteze siguranța persoanelor” e ridicolă și fără nicio consecință juridică – asemenea obligații au fiecare persoană în parte, în orice context (în pădure, pe stradă, în vacanță, la lucru, la munte, la mare etc.). Ideea de a introduce o asemenea mențiune ridicolă nu face decât să trădeze o anumită mentalitate a unor șefi Romsilva care văd în jurnaliști și membri ONG niște inamici ori chiar agresori (asta chiar dacă situații în care personalul silvic să fi fost agresat de jurnaliști ori activiști nu cunosc, dar, din păcate, jurnaliști și activiști agresați de personal silvic, da).
A doua teză, cea legată de ”anunțarea prealabilă a proprietarului sau administratorului” are, pe de o parte, un caracter de îngrădire și/sau limitare a unor drepturi cetățenești (în special al libertății de exprimare). Jurnaliștii și membrii ONG își desfășoară activitatea în baza unui interes public legitim, garantat de Constituție (dreptul cetățenilor de a fi informați). Pe de altă parte, de multe ori respectarea unei asemenea cerințe e imposibilă – dacă într-o investigație în pădure, un jurnalist sau membru ONG trece dintr-o parcelă în alta, dintr-o pădure administrată de un ocol silvic în una administrată de alt ocol silvic, doar ulterior poate verifica cine e proprietar sau administrator în zona în care a descoperit eventuale nereguli.
Nu are sens să insist prea mult de ce, în multe dintre investigațiile jurnalistice ori ale organizațiilor de mediu anunțarea, în prealabil, a proprietarilor sau administratorilor de păduri ar putea duce la ștergea urmelor sau, și mai grav, la amenințări și chiar agresiuni din partea unor silvici ori angajați ai firmelor de exploatare (care îi pot aștepta, apoi, pe traseu).
În concluzie, legiferarea accesului jurnaliștilor și membrilor ONG în pădure ține strict de recunoașterea faptului că se află la muncă, nu la relaxare (cu drepturile și obligațiile care decurg din acest fapt), fiind absurdă reglementarea în Codul Silvic a unor condiții limitative a modului în care își desfășoară activitatea (ce ziceți, jurnaliștii care investighează fraude din bani publici, acte de corupție, afaceri publice etc. ar trebui să-i anunțe, în prealabil, pe cei a căror activități le investighează?).
Amendamente similare au fost depuse și în timpul dezbaterilor legii Noului Cod Silvic din comisiile de specialitate de la Senat, dar au fost respinse, exact din considerentele enunțate mai sus.
Moblizarea civică a deblocat legea noului Cod Silvic
IMPORTANT: Comisia pentru Mediu și echilibru ecologic a programat o ședință de dezbateri generale a legii Noului Cod Silvic, în format fizic, pentru luni, 4 noiembrie, de la ora 17.00, pentru votarea amendamentelor și a raportului urmând să fie organizată o ședință a doua zi, marți.
Pentru a fi adoptat Noul Cod Silvic, proiectul legislativ are nevoie de rapoarte de la Comisiile pentru Mediu, Juridică, respectiv Agricultură și Silvicultură, apoi de votul în plen al Camerei Deputaților (în calitate de cameră decizională) și de promulgare de către președintele României.
O sinteză a amendamentelor cu susținere largă din partea societății civile, care se regăsesc în forma adoptată de Senat, precum și motivarea celor două amendamente transmise de România Curată pentru îmbunătățirea acestei variante în articolul de la link-ul de mai jos:
În urmă cu două săptămâni, România Curată a lansat o campanie publică de informare și de promovare a necesității deblocării procedurilor parlamentare pentru adoptarea Noului Cod Silvic ÎNAINTEA alegerilor prezidențiale și parlamentare de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie. În astfel de momente, presiunea cetățenească (legitimă) este mai puternică decât cea a lobby-știlor și avocaților industriilor de exploatare a lemnului, datorită sancțiunii directe care poate interveni la vot.
