Americanii il au pe 50 Cent al lor. Acum, il avem si noi pe 50 de Bani al nostru.
La atit, 50 de bani, a apreciat o instanta bucuresteana onoarea presedintelui tarii (vezi aici ). E-adevarat, el si-o evaluase la 1 leu, iar instanta nu putea sa dea mai mult decit s-a cerut. Mai putin, da.
Desigur, suma de 1 leu ceruta pentru onoare are o semnificatie simbolica, asa se cerea si intre cele doua razboiaie mondiale de catre boierii adevarati si suficient de sofisticati.
Numai ca timpul a trecut, iar secolul s-a schimbat. Acum, in aceste vremuri mai cinice si mai pragmatice, de dupa lehman brothers, daca iti evaluezi onoarea la 1 leu, risti ca lumea chiar sa te creada ca atit valorezi si, astfel, sa te apropii mai mult de ridicol decit de sublim.
Se pune, atunci, intrebarea ce ar fi putut face un om, chiar si presedinte, care se considera victima unei defaimari, pentru ca onoarea lui sa fie “reperata” prin alte mijloace decit cele banesti.
Foarte simplu, putea sa ceara instantei doar reparatii nepatrimoniale, fara sa mai ceara si bani, chiar simbolic. Spre exemplu, putea sa ceara doar publicarea in presa a hotaririi judecatoresti prin care se constatata ca a fost prejudiciat moral prin afirmatiile respective.
Fara sa-si mai evalueze, autocritic, onoarea la 1 leu si fara sa mai ceara si leul ala. Ca la o mie noua sute si ceva…
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), atit de urita de judecatorii nationali, care nu pot accepta – inca – pe cineva “deasupra” lor, nu accepta solicitarea unor sume derizorii ca daune morale.
In nicio hotarire CEDO nu veti gasi daune morale de 1 euro sau de 50 de centi, pentru ca o astfel de solicitare ar fi respinsa de CEDO ca neserioasa.
Atunci cind CEDO apreciaza ca repararea prejudiciului moral nu necesita si acordarea unei sume de bani, ea nu va acorda o suma derizorie, pentru ca ar duce in derizoriu insasi instanta, ci va retine ca repararea prejudiciului moral se va face prin chiar faptul pronuntarii hotararii.
Concluzia seaca este: daca-ti evaluezi onoarea la 1 leu, risti ca o instanta sa-ti acorde 50 de bani pe ea.
P.S. – Nu am mai analizat “rationamentul” instantei, potrivit caruia daca aduci critici unui politician in timpul campaniei electorale, adica inainte de alegeri, chiar daca e vorba de fapte adevarate, esti de plano vinovat, pentru ca afectezi imaginea unui candidat care are dreptul ca electoratul sa fie mintit pina dupa alegeri. Ca sa nu-i mai afectezi imaginea, esti liber sa-l critici pe politician numai dupa terminarea votarii, adica respectindu-i dreptul de a fi ales in necunostinta de cauza. N-ar trebui sa ne mai mire ca progresam in cerc.
