Mega-proiectele hidroenergetice gândite cu zeci de ani în urmă, în perioada comunistă, au fost reluate și continuate ignorând noile priorități privind apa, protecția biodiversității și cheltuielile publice, arată investigația transfrontalieră realizată de Mihai Goțiu (Verde Curat/ România Curată) și Vladimir Kovačević (Detektor/ Guerila – Bosnia și Herțegovina), realizată printr-un grant Journalismfund Europe.
”Barajele din trecut, costuri ale prezentului” este o investigație asupra proiectelor hidroenergetice mari din România și Bosnia și Herțegovina, concepute în perioada comunistă (înainte de 1990) și reluate în ultimii ani, fără a ține cont de evoluțiile tehnologice, de schimbările climatice și în zone care au dobândit între timp un regim de protecție a biodiversității, cu provocări economice, sociale și de mediu diferite. În ciuda criticilor specialiștilor și a opoziției comunităților locale și ale activiștilor de mediu, proiectele avansează din cauza intereselor financiare și a conexiunilor politice din spatele lor.
În Bosnia și Herțegovina, investigația s-a concentrat asupra sistemului hidroenergetic Upper Horizons, care deviază apa prin sistemul carstic complex din estul Herțegovinei către producția de electricitate, afectând potențial bazinul Neretvei și afluenții săi până la Marea Adriatică. În România, au fost investigate, în special, proiectele de pe râurile Jiu (Bumbești-Livezeni), Bâsca Mare (Surduc-Siriu) și Răstolița, care afectează mai multe parcuri naționale și situri Natura 2000, precum și comunitățile care depind de acestea.
Împreună, poveștile pun o întrebare centrală: de ce aceste proiecte continuă acum, în ciuda costurilor financiare uriașe rămase și a distrugerilor de mediu, comparativ cu noile tehnologii (eolian, solar și stocare în baterii) dezvoltate între timp?
Concluzii
Sistemul Upper Horizons (Bosnia și Herțegovina) va redistribui permanent apa printr-una dintre cele mai complexe zone carstice din Europa, cu potențiale consecințe pentru râurile Buna, Bunica și Bregava și pentru bazinul mai larg al Neretvei. Oamenii de știință și organizațiile de mediu avertizează că debitele reduse de apă dulce ar putea crește presiunea asupra ecosistemelor, speciilor endemice, agriculturii și comunităților din aval, inclusiv delta Neretvei din Croația.
Proiectul Bumbești-Livezeni (România) presupune captarea și lăsarea fără apă, pe aproximativ 30 de kilometri, a râului Jiu, definitoriu și esențial pentru Parcul Național Defileul Jiului. Proiectul de pe Răstolița (România) afectează Parcul Național Călimani, un sit Natura 2000 și alte arii protejate aflate în aval, pe râul Mureș. Stăvilarul de pe Bâsca Mare (România), tot un proiect cu derivație pe țeavă (ca cel de pe Jiu), riscă să lase fără apă o comunitate cu câteva mii de locuitori care depind de aceasta (apă potabilă, agricultură, creșterea animalelor, turism).
Criza energetică din vara anului 2026, din România, cauzată de debitele minime istorice ale Dunării, dar și ale unor râuri interioare, a confirmat avertismentele specialiștilor, potrivit cărora proiectele în discuție vor fi inutile (din cauza lipsei apei) și nu vor asigura nici măcar aportul marginal așteptat (sub 1%) la sistemul energetic național. Sumele rămase de cheltuit (aproximativ 450 de milioane de euro, doar în cazul celor trei proiecte investigate) ar fi suficiente pentru instalarea de panouri solare și baterii de stocare cu o capacitate instalată de câteva ori mai mare.
Cu toate acestea, atât în Bosnia și Herțegovina, cât și în România, proiectele avansează în ciuda disputelor privind impactul lor asupra mediului și a apelurilor la o reevaluare bazată pe cunoștințele științifice contemporane și condițiile climatice.
Sute de milioane de euro sunt implicate în construcția și finanțarea acestor proiecte, în timp ce rămân fără răspuns întrebări cu privire la transparență, supravegherea publică și riscurile financiare pe termen lung suportate de instituțiile publice și companii cu capital majoritar de stat.
Investigația arată un conflict fundamental între decidenții politici care prezintă proiectele hidroenergetice drept infrastructură energetică strategică și oamenii de știință, organizațiile de mediu și comunitățile afectate care susțin că proiectele de acum jumătate trebuie reevaluate atât din punct de vedere economic și social, cât și, mai ales, înainte ca consecințele lor asupra mediului să devină ireversibile.
Metodologie
Investigația combină reportaje de teren, interviuri, solicitări de informații și poziții publice, participarea la dezbateri parlamentare, analize de documente și informații din surse deschise (OSINT) și colaborare transfrontalieră între jurnaliști din România și Bosnia și Herțegovina. Reporterii au vizitat zonele afectate de proiectele hidroenergetice și au intervievat localnici, oameni de știință, reprezentanți ai organizațiilor civice (locale și/sau de mediu), reprezentanți guvernamentali, avocați, oficiali publici și experți în ingineria apei, biodiversitate, energie și finanțe publice.
Constatările din cele două țări au fost comparate pentru a identifica modele comune în implementarea proiectelor hidroenergetice concepute cu zeci de ani în urmă, în condiții de mediu, politice și economice fundamental diferite.
Mai multe despre membrii echipei: Mihai Goțiu (aici) și Vladimir Kovačević (aici).
Investigațiile pot fi citite pe Verde Curat/ România Curată (aici) și pe Detektor (aici).
Important: Ce s-a întâmplat la prima înfățișare în apel în procesul în care ne-a dat în judecată Cristina Trăilă, fostă deputată, secretar general și secretar general adjunct al Guvernului, dar și avocată Schweighofer:
