6% înseamnă eșecul unui fel de a te raporta la cei din jurul tău.
Din 2010 și pînă azi, am aflat de la Traian Băsescu numai că sîntem grași, mulți, leneși și că ”trebuie”. Trebuie să suportăm, trebuie să înțelegem, trebuie să luptăm. Acum cîteva zile ”România trebuia să înțeleagă că trebuie ca resursele de apărare să fie alocate”. Chiar cînd trebuie, apare un trebuie în plus! Ca să ne intre în cap.
Duminică 25 mai 2014, în ziua alegerilor, președintele ne-a anunțat că ”românii trebuie să vină la vot”. Nu discut ideea, ci acest imperativ epuizant, această mobilizare nesfîrșită pentru care nimeni nu mai are energie. Sau, dacă ar avea rezerve, nu mai are chef, s-o spunem pe aia dreaptă!
Cînd, ca politician de dreapta, înlocuiești piața cu gașca și meritul cu Elena Udrea, nu-i mai certa pe oamenii de dreapta că nu vin la vot! Și, în general, nu mai certa pe nimeni!
Sigur că, după o expresie inspirată a Angelei Merkel, ”o țară care cere puțin de la cetățenii săi nu poate evolua”. Dar nici o țară care cere mereu și, mai ales, cere strident, fără o minimă compasiune și respect pentru ce face mai apoi cu resursele pe care le cere, nu are cine știe ce trecere din partea cetățenilor săi.
Alina Mungiu observa încă de acum 4 ani tonul agresiv al celebrei conferințe de presă cînd s-au tăiat nivelator salariile, halal măsură de dreapta să razi fără nici un criteriu costul performanței!, și scria că ”președintele Băsescu ne ceartă pentru că sîntem prost guvernați!”. De atunci, tot într-o ceartă o ducem.
Să dojenești mereu, să te cerți cu toată lumea, ăsta e un stil agresivo-paternalist care nu mai funcționează în condițiile noii lumi. Nimeni nu e atît de mare încît să fie dirigintele etern. Nici google, simbolul puterii și al alegerii în lumea de azi, nu ceartă. Servește, educă, distrează, conduce, ne ia banii, dar nu-și ceartă clienții. De ce ar fi cetățenii mai prost tratați decît clienții?
Cititi articolul integral pe tolo.ro.
