Greu este să te înțelegi cu românii și să te bazezi pe ei până la capăt. Chiar dacă nu au spus asta, probabil experții FMI așa gândesc. Cei de la FMI au plecat destul de contrariați din România unde au costatat că guvernul nu a făcut nimic din ce promisese, dar cineva, persoană importantă, le-a sugerat să nu facă prea mult tămbălău pe treaba asta. Dacă cei de la FMI spuneau dom’le suntem nemuțumiți de faptul că nu ați privatizat nimic, nu ați eradicat nicio evaziune fisală, nu ați restructurat nicio întreprindere de stat, ci doar ați mărit salarii și pensii fără să aveți habar de unde o să faceți rost de bani, atunci probabil și leul și dobânzile de pe piața financiară românească ar fi fost aruncate în aer. Trebuie să recunoaștem că de data asta cei de la FMI au fost băieți de treabă!
De partea cealaltă a mesei, băieții de treabă din guvernul Ponta se pregătesc și ei să dea ștrengărește un șut. Nu acum, mai pe la vara așa… De la coplata în spitale și până la privatizarea CFR Marfă în două luni de zile, toate promisiunile gvernului sunt un soi de abureală prin care acesta câștigă timp.
De fapt România nici nu mai are nevoie și nici nu mai vrea un nou acord cu FMI. A spus-o chiar Isărescu la un moment dat. N-ar fi nicio tragedie dacă nu vom prelungi acest acord, dar cu condiția ca și cei de la FMI să fie de acord că nu mai este nevoie de el. Deja se simt păcăliți și dacă peste câteva luni ei vor spune acest lucru și vor critica autoritățile române există o bună șansă ca turbulențele financiare să lovească din nou țara noastră. Încerc să vă spun doar că Victor Ponta a câștigat deocamdată o perioadă scurtă de liniște în care trebuie să fie extrem de creativ și să readucă economia pe creștere. Dacă nu sunt semne clare în acest sens până la vară, atunci nici centură de siguranță nu va mai avea.
Felicitari pentru abordarea din seara asta cu privire la Ordonanta 50, cea cu contractele de credit. Lucru pe care “ideologii” ambelor tabere, autointitulatii “de stanga” si “de dreapta”, inclusiv cei din parlament, il ocolesc cu o consecventa demna de o cauza mai buna.
Avem nevoie de FMI!!!! De ce? Ati uitat ce a patit Romania dupa ce guvernul Tariceanu a renuntat la FMI ?
Mai stiu o tara care “nu avea nevoie de FMI”: Ungaria. Pentu ca si ei fuzsesera urecheati, s-au imbatosat si au trimis, patriotic, FMI la plimbare. A fost suficient un an-doi ca Ungaria sa umble cu caciula in mina pe la portile “celor trei”, doar-doar vor capata ajutoare. Intre timp, de la una din tarile estice cele mai apropiate de standardele occidentale, Ungaria a ajuns la coada, alaturi de Romania! Noi, insa, unde mai putem ajunge? Alaturi de Moldova? De Albania? Sa fim atenti: Albania se misca repede si bine! Tarile foste iugoslave, desi nu inca in UE, ne-au luat-o binisor inainte. Chiar si “inapoiata Bulgartie” a devenit model pt noi! Ei, ce sa faci, daca socialistii au drept moto cuvintele lui Iliescu: “saraci si cinstiti”. Ma rog, cit se poate de saraci, chiar daca DELOC cinstiti…
ECONOMIA EMERGENTA SI F.M.I.
Marii demnitari si diriguitori ai omenirii incearca sa ne lamureasca cum ca “ iesirea din criza este acum altfel,mai grea,mai intunecata,mai costisitoare”.O fi adevarat dar realitatea este una singura: “neagra” – unii mananca icre negre, altii maninca ….porumbe negre . Iar“consilierii” si “specialistii” lor cred ca diferenta nu-i decat de culoare (Cm.Dragan).
F.M.I. …..CU BOCANCII PE NOI
Emergenta este un euphemism pentru tarile sarace, cunoscut in mod optimist sub numele de „piete emergente”.Aproximativ 83% din populatia globului traieste in tari in curs de dezvoltare,deci in tarile emergente, in timp ce aceste tari produc mai putin de 20,0%din produsul total mondial.
Cercetatorii, economistii , dar mai ales politicienii ,dezbat problema, daca o tara in curs de dezvoltare, poate deveni stat dezvoltat si in cat timp,sau ce alte sanse si oportunitati s-ar putea creea,mai ales datorita faptului constatat ca profitul ce se poate dobandi in aceste tari, pe unitatea de capital, este mic,limitat , dar mai ales vulnerabil..Explicatia este simpla: cum tarile sarace pornesc cu mai putin potential de productie, in mod teoretic ar trebui sa intoarca mai mult profit decat tarile dezvoltate pentru fiecare sector cu noi investitii;insa acest efect este contrazis de datele statistice, studiile aratand ca in urma analizarii corelatiei dintre PIB si cresterea economica, se observa ca tarile sarace au ritmuri de crestere mult mai lente.
Specialistii in macroeconomie cercetatori pe teme de dezvoltare spun ca aceasta se intampla pentru ca tarile in curs de dezvoltare au probleme unice,majoritatea specifice numai lor, care cer diferite politici ale solutiilor fata de cele oferite de tarile dezvoltate.
O teorie mai recenta,extinde lucrurile si sustine insa ca este vorba de o convergenta conditionala, aducand in discutie o serie de factori in rezerva de mobilizare precum: rata de fertilitate a unei tari, capitalul uman,instructia si traditia,nutritia si forta productiva a muncii,capacitatile organizatorice,stabilitatea sociala si politicile guvernamentale. In acest caz, tarile sarace ar trebui sa aibe un ritm de crestere mai mare decat al tarilor dezoltate,deoarece au multe canale si resurse ce pot fi atrase in exploatare.Dar in realitate nici unul din factorii de mai sus nu sunt constanti,cer metode foarte diferite de mobilizare,dau efecte contradictorii de la o tara la alta, astfel ca o convergenta absoluta nu exista.
Politicile guvernamentale se pare ca sunt cruciale.Tari cu o politica liber-deschisa, care promoveaza un schimb liber concomitent cu mentinerea si asigurea dreptului de proprietate(deci o liberalizare relativ partiala), au reusit sa-si stabilizeze pe plus rata de crestere economica,chiar daca ritmul este relativ modest.
Economiile de piata veritabile(deschise) au cresteri mul