Update (28 februarie):
Curtea Constituţională a României a constatat miercuri că sintagma “aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români”, cuprinsă în Legea privind securitatea naţională, este neconstituţională, precizând că din modul de redactare a acesteia rezultă că se poate circumscrie unei ameninţări la adresa securităţii naţionale orice faptă/acţiune, cu sau fără conotaţie penală, care afectează un drept sau o libertate fundamentală.
Consecinţa, arată Curtea, este folosirea, în toate aceste cazuri, a mijloacelor intruzive care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei, printre care interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice.
“Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să realizeze o distincţie între faptele care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi care pot fi calificate drept chestiuni ce ţin de dreptul penal, cu consecinţa incidenţei mijloacelor de drept penal şi procesual penal, pe de o parte, şi acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor unei colectivităţi/comunităţi (de rasă, origine etnică, religie, etc), care, prin numărul de indivizi care îi aparţin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o ameninţare la adresa securităţii naţionale, pe de altă parte”, se menţionează în comunicat.
Curtea a observat că sintagma criticată nu realizează această distincţie, ci se referă, în general, la atingeri grave aduse drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora.
Textul inițial (13 februarie):
Miză mare la CCR: interceptările pe siguranţă naţională vor mai putea fi folosite în procesele penale de omor sau corupţie?
CCR decide azi urmează să decidă dacă este constiţutional ca SRI să obţină probe (interceptări, filaje) pe mandat de siguranţă naţională (MSN) şi apoi să le trimită la procurori pentru a fi folosite în dosarele penale, altele decât cele care vizează infracţiuni ce ţin de siguranţa statului. În acest moment, interceptările şi filajele făcute de SRI pe mandat de siguranţă naţională (MSN) sunt folosite ca probe în dosarele penale care vizează infracţiuni ce ţin de siguranţa naţională, dar şi în cele de drept comun. Tradus în cuvinte simple, aceasta înseamnă că:
– în prima variantă, SRI face interceptări şi filaje pe MSN pentru infracţiunea de terorism, de exemplu, şi trimite probele la DIICOT pentru a instrumenta un dosar de terorism, infracţiune care ţine de siguranţa naţională.
– SRI face interceptări pe MSN pentru infracţiunea de terorism, dar află şi obţine probe totodată că persoanele monitorizate au comis o crimă (care nu are legătură cu terorismul) sau au făcut evaziune fiscală ori au săvârşit infracţiuni de corupţie. În această a doua variantă, SRI este obligat de lege să trimită probele astfel obţinute la parchete sau DNA pentru a fi folosite în dosarele penale obişnuite, de drept comun, să le spunem, care vizează infracţiuni ce nu ţin de siguranţa naţională.
Această a doua variantă a fost contestată la CCR ca fiind neconstituţională de un grup de inculpaţi din Bihor în dosarul nr.1672D/2016 aflat pe rolul Curţii. E vorba de Beneamin Rus, Alexandru Kiss şi alţii. Ei au ridicat exceptia de neconstituţionalitate a articolelor 3, 10, 11 şi 13 din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţionala a României (legea SRI).
Ce dosare ar fi afectate dacă probele obţinute de SRI pe MSN ar fi scoase din dosarele penale, altele decât cele care vizează infracţiuni ce ţin de siguranţa statului.
Un exemplu îl reprezintă dosarele Tel Drum. Unul dintre aceste dosare îl vizează chiar pe liderul PSD, Liviu Dragnea. Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, dosarele conţin şi interceptări făcute de SRI pe mandat de siguranţă naţională, pe securitate economică, însă probele sunt folosite de DNA în dosare obişnuite de corupţie. De pildă, această interceptare făcută de SRI pe MSN la data de 15 martie 2017, aflată în primul dosar Tel Drum, trimis deja la instanţă.
”Ion Florian: Alo!
Neda Florea: Ce faci, Fănică? Pe unde eşti?
Ion Florian: Aştept să iasă soarele.
Neda Florea: He, he, eşti în Turnu?
Ion Florian: Da.
Neda Florea: Vino, vino un pic până aicea la şefu’.
Ion Florian: La barieră?
Neda Florea: Nu mă… la noi la birou, la şef… la Petre.
Ion Florian: Păi, nu ştiu unde, da, aici la Turnu.
Neda Florea: La birou, mă!
Neda Florea: Alo!
Ion Florian: Da, vă aud, da’ nu ştiu unde… La Liţa?
Neda Florea: Nu mă, aici la Alexandria, mă.
Ion Florian: A, păi sunt la Turnu. Atunci, vin într-o juma’ de oră.
Neda Florea: Aşa, de, da.
Ion Florian: Da, da. Bine. Să trăiţi!
Neda Florea: Bine, bine, bine.”
Potrivit aceloraşi surse, “la barieră”, în Turnu, este fosta vilă de protocol a PCR care a aparţinut companiei Tel Drum, dar era folosită de fiul lui Liviu Dragnea, Valentin. Pe 9 ianuarie, cu 8 zile înainte ca DNA să pună compania Tel Drum sub acuzare, bunurile firmei să fie puse sub sechestru, iar compania să îşi ceară insolvenţa, Tel Drum a vândut vila şi terenul de 4 ha de lângă lui Valentin Dragnea, potrivit riseproject.ro.
Aceleşi surse judiciare spun că şi dosarul mare Tel Drum, în care liderul PSD a fost pus sub acuzare pentru 5 infracţiuni, abundă de interceptări obţinute de SRI pe MSN.
Un alt exemplu este dosarul ferma Băneasa privindu-i pe Dan Andronic, Remus Truică, Paul al României şi miliardarul israelian Benny Steinmetz, unul dintre investitorii de la Roşia Montana, dosar care abundă de asemenea de probe obţinute de SRI pe MSN şi sunt folosite într-un dosar ce vizează infracţiuni de corupţie, nu de siguranţa naţională.
Aşadar, au explicat sursele România Curată, dacă CCR decide că interceptările obţinute de SRI pe mandat de siguranţă naţională nu mai pot fi folosite în dosarele penale, altele decât cele care vizează infracţiuni ce ţin de siguranţa statului, aceste probe ar pica, chiar dacă decizia CCR priveşte numai viitorul, întrucât dosarele Tel Drum şi Ferma Băneasa nu sunt soluţionate încă prin sentinţă definitivă.
Ar trebui ca probele obţinute de SRI pe mandat de siguranţă naţională să fie folosite în dosarele penale, altele decât cele care vizează infracţiuni ce ţin de securitatea statului? Ce spun experţii României Curate
Claudia Postelnicescu, avocat:
“Probele constând în interceptări efectuate de Serviciul Român de Informaţii, obţinute prin mandate privind siguranţa naţională pot fi folosite doar în dosare care vizează siguranţa naţională. Jurisprudenţa CEDO, precum şi Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale sunt destul de clare în această privinţă. În motivarea deciziei sale, CCR a reţinut argumentul judecătorilor CEDO privind respectarea vieţii private şi a drepturilor unei persoane, conform art. 8 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului.
Cu toate acestea, nici CEDO, nici CCR nu pot trece peste decizia judecătorului de caz, care poate aprecia şi motiva singur valorificarea acestor probe. Problema fundamentală pe care o are de rezolvat judecătorul pus în faţa unui astfel de dosar este aceea de a fi sigur că nu încalcă prevederile constituţionale şi de drepturile omului şi că valorificarea informaţiilor obţinute prin interceptări ale persoanei respectă confidenţialitatea şi dreptul persoanei la viaţă privată.
Într-o altă interpretare, mai radicală, un judecător pus în faţa acestui caz, cu probe obţinute prin interceptări făcute de către SRI în baza unui mandat de siguranţă naţională, nu poate folosi aceste probe într-un alt dosar care nu este clasificat ca fiind de siguranţă naţională, întrucât SRI are atribuţii tehnice de interceptare numai în aceste cazuri.”
Cristi Danileţ, judecător:
“Indiferent pe ce cale un serviciu de informaţii află de comiterea unei infracţiuni, potrivit legislaţiei actuale acesta este obligat să trimită respectivele informaţii la procuror. Asta chiar dacă este vorba de interceptări făcute în baza unui mandat de siguranţă naţională emis în temeiul Legii de siguranţă naţională şi care nu au legătură cu un proces penal.
Prin urmare, nu se pune problema dacă acele informaţii pot fi utilizate de procurori în cauzele de corupţie, omucidere sau viol. Ci doar că ele, singure, nu vor putea sta la baza unei soluţii de condamnare, având valoare de informaţii şi nu de probe. Aşadar, primindu-le, procurorii vor trebuie să utilizeze mijloacele obişnuite prevăzute de data asta în Codul de procedură penală – audiere părţi, audiere martori, organizare de flagrante, operare de filaje şi chiar interceptări (făcute cu poliţia sau cu serviciile tehnice proprii – n.r.)
Eu cred ca problema reală este la modul în care se cer şi se dau mandate pe siguranţă naţională. Cât timp se dau în mod legal, informaţiile de acolo trebuie să poată fi valorificate indiferent că au legatură cu siguranţa naţională sau nu”.
Ce a decis CCR în 2016
În urmă cu 2 ani, Curtea Constituţională a decis că este neconstituţional ca SRI să ajute procurorii să facă probe pe mandat de supraveghere tehnică (MST), adică ca SRI să facă filaje şi interceptări pentru procurori în dosare obişnuite.
Decizia CCR de acum doi ani nu a vizat însă probele obţinute de SRI pe mandat de siguranţă naţională (MSN). Dimpotrivă, SRI este obligat de legea 51/1991 să trimită probele la procurori, chiar dacă ele nu vizează infracţiuni de siguranţă naţională, ci omucideri, violuri sau corupţie.
În privinţa corupţiei există iarăşi o dezbatere între specialişti întrucât fenomenul este considerat o vulnerabilitate la adresa securităţii statului, potrivit Strategiei naţionale de apărare a ţării:
“Corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre”.
“Vulnerabilităţile sunt consecinţe ale unor disfuncţii ori deficienţe sistemice, care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unei ameninţări sau a unui risc.”
“Ameninţările reprezintă capacităţi, strategii, intenţii ori planuri ce pot afecta valorile, interesele şi obiectivele naţionale de securitate.
“Riscurile reprezintă probabilitatea de manifestare a unui eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra securităţii naţionale.”
“Din perspectivă internă, obiectivele naţionale de securitate vizează:
(…)
buna funcţionare a justiţiei şi asigurarea ordinii de drept;”
Vezi pe larg documentul aici:
http://www.presidency.ro/
TREBUIE FACUTA CAT MAI URGENT O COMISIE NATIONALA PENTRU AUDIEREA, banditilor, prostilor, hotilor, sfertodoctilor, impostorilor, retarzilor, CURVELOR, gunoaielor umane ,etc care au facut si fac politica sau guverneaza tara de 28 de ani si mai ales pt audierea repetentilor natiunii precum DREAK-NEA si a pretinselor elite ORDINARE precum PROSTARICEANU NIMFOMANU pentru a arata POPORULUI ca RO dupa 1989 a fost CAPTURATA DE HOTI,,TICALOSI, TRADATORI, DOBITOCI, MAFIOTI, PROSTITUATI(TE)……………………..
Interpretarea CCR mi se pare abuziva ! Nu inteleg cum de nu se ridica mai multi impotriva admiterii exceptiei astea de neconstitutionalitate .
Pai , pornind de la sintagma ” care vizeaza atingeri grave ale libertatii cetatenilor …” care e drept ca nu se stie daca se refera la cetateni in particular sau ai unei colectivitati (aici are dreptate CCR ) se ajunge la concluzia ca mandatele SRI pe siguranta nationala nu pot fi folosite pt. cauze penale de coruptie , sa zicem.
E o fractura logica ,de unde si pana unde concluzia asta ? aici mi se pare abuzul , punerea batistei pe tambal , asta inseamna FAVORIZAREA INFRACTORULUI – prin neconsiderarea unor probe , chiar daca sint obtinute prin MSN -mandat de sig. nationala .
Pai ce spune CCR ? ca actele care restrang drepturile cetatenilor (interceptari telefonice , de ex. ) nu sint atentate la siguranta nationala , nu se circumscriu legii privind sig. nationala . ASA, SI ?! pai asa e , nu sant , si atunci de ce sa nu se foloseasca in continuare pt. strangerea de probe ?!
Se invoca intr-un alt articol ca exista in jurisprudenta CEDO o decizie ca probele obtinute prin MSN nu pot fi folosite in alt dosar penal, chipurile respectand dreptul la viata privata ! Complet aiurea , sa nu deranjam infractorii ! Pai daca asa se gandeste si in UE , ce sa mai zicem …
Autorul sesizarii apreciaza că dispozițiile art.3 din Legea nr.51/1991 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece textul nu definește amenințările la securitatea națională, adică situația premisă necesară emiterii unor autorizații de interceptare conform procedurii speciale.
Or, potrivit art.10 alin.(2) din Legea nr.47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se putea substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate, deoarece acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art.146 din Constituție. Sesizarea a fost facuta pe art.3 in intregime, dar Curtea hotareste doar ca formularea din art.3 lit. f) “aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României este neconstituțională. Pare cusuta cu ata alba intreaga poveste pare o intelegere intre infractori si majoritatea membrilor CC.
De fapt in motivarea D-nei Livia Stanchi (Respect!) se spune: “ O altfel de interpretare a normelor ar pune judecătorul constituțional în situația de a se subroga competențelor instanțelor judecătorești și de a interpreta circumstanțele concrete ale unei cauze deduse judecății, aspect ce depășește limitele controlului de constituționalitate.” De asemenea d-na judecator da un exemplu similar “potrivit definiţiei securităţii naţionale din legislaţia din Luxembourg [Luxembourg, Law of 5 July 2016, Art. 3(2)], este considerată activitate care ameninţă sau ar putea ameninţa securitatea naţională … o activitate care este de natură să pună în pericol …drepturile fundamentale si libertăţile civile, securitatea indivizilor şi a bunurilor, potenţialul tehnic şi ştiinţific al intereselor economice ale Marelui Ducat de Luxembourg “
Eu cred ca este de datoria ICCJ sa vina cu o interpretare unitara a acestei decizii care sa admita ca mijloace de proba inregistrarile pe mandat de siguranta nationale. Nu este prea tarziu.