Ministru al Mediului în acel moment, Tanczos Barna se lăuda, în aprilie 2022, cu zecile de milioane pe care le-a ”deblocat” pentru finalizarea barajului de la Mihăileni. Deși l-a inaugurat atunci, barajul nu e gata nici azi, iar justiția a decis, definitiv, că e construit ilegal
Curtea de Apel Cluj a admis recursul Declic și a decis anularea autorizației de construcție și constatarea caducității autorizației emise în anul 1987 pentru Barajul Mihăileni, se arată într-un comunicat transmis presei de către Asociația Declic.. Instanța a stabilit că lucrările nu pot continua fără o autorizație valabilă și actualizată. Judecătorii confirmă astfel că proiectul nu poate fi dus mai departe pe baza unor acte administrative vechi de aproape 40 de ani, după decenii de abandon și schimbări majore ale acestuia.
Demersurile în justiție au durat mai mulți ani. În ciuda unor decizii anterioare nefavorabile, autoritățile județene și cele naționale au continuat să cheltuiască bani în acest proiect și au adoptat inclusiv o Hotărâre de Guvern, în 2022, pentru exproprierea terenurilor și caselor care ar fi urmat să fie afectate de darea în folosință a barajului. Mai mult, în aprilie 2022, la doar 9 zile după o decizie a Tribunalului Cluj privind suspendarea lucrărilor ilegale, fostul ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor Tanczos Barna a inaugurat, sfidător, barajul (asta chiar dacă, în realitate, nu era gata). Potrivit acestuia, în anii premergători ”inaugurării” din 2022, în proiect fuseseră cheltuiți 34 de milioane de lei.
Chiar și după această decizie, de ieri, a Curții de Apel Cluj, Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara, a transmis, printr-un comunicat de presă, că va apela la politicieni să găsească o soluție pentru a ocoli hotărârea Justiției. ”Fac apel la parlamentarii de Hunedoara, la instituțiile abilitate să se implice în gestionarea acestei situații critice. Pe lângă armonizarea legislației privind obiectivele de interes național este nevoie și de soluții concrete, astfel încât astfel de investiții să nu mai întâmpine blocaje majore”, a declarat Laurențiu Nistor, într-un comunicat de presă.
Reprezentanții Declic arată, însă, singura soluție nu e ”adaptarea” legislației pentru acoperirea unui proiect ilegal, ci reactualizarea proiectului astfel încât să respecte legislația în vigoare. „Proiectul nu poate merge mai departe fără o procedură completă de reautorizare, care să includă studii actualizate, avize de mediu și consultare publică. Mihăileni este exemplul clar al modului în care autoritățile încearcă să forțeze proiecte ilegale, folosind acte expirate pentru a justifica cheltuirea banilor publici și ignorând deliberat legea, mediul și drepturile comunităților afectate”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare de campanii a comunității Declic.
“Răspunde cumva Tanczos Barna pentru milioanele de euro alocate pentru Mihăileni, pe când era ministrul Mediului? Sau măcar pentru momentul din 2022 cand a sfidat justiția și cel mai elementar bun simț administrativ și a inaugurat Barajul Mihăileni, deși avea o altă decizie a justiției care oprea orice lucrare?”, a completat Roxana Pencea Brădățan.
Acumularea de la Mihăileni de pe râul Crișul Alb este un proiect început în perioada comunistă, în 1987. După 1990, lucrările au fost abandonate lungi perioade de timp, apoi reluate în etape, fără ca proiectul să fie reautorizat conform legislației actuale. Din 2017, autoritățile au încercat să continue lucrările folosindu-se de o autorizație de construire emisă în urmă cu aproape 40 de ani, într-un context tehnic, legal și de mediu complet diferit de cel de astăzi.
Declic a contestat în instanță această situație și a arătat că autorizația din 1987 a fost emisă nelegal și că și-a pierdut inclusiv valabilitatea după oprirea lucrărilor și după modificările majore din teren. Declic a demonstrat judecătorilor că proiectul tehnic este depășit și nu mai corespunde realității și cerințelor actuale și că nu au fost respectate obligațiile moderne privind evaluarea impactului asupra mediului și consultarea publicului.
„Prin această decizie, instanța confirmă un principiu esențial al statului de drept: nimeni, cu atât mai puțin autoritățile statului, nu se poate prevala de acte administrative vechi de aproape 4 decenii pentru a justifica lucrări de amploare în prezent”, a declarat avocata Declic, Roxana Mândruțiu.
Operaționalizarea Acumulării de la Mihăileni, de pe râul Crișul Alb, poate avea efecte ireversibile asupra mediului. Odată finalizat barajul, sectoare ale râului Crișul Alb și afluenții acestuia vor fi complet deteriorate, iar situl Natura 2000 Defileul Crișului Alb va fi și el afectat. Mai mult, specialiștii avertizează că în spatele barajului se va forma o acumulare artificială, care va emite metan, gaz cu impact de 34 de ori mai intens decât CO2.
Activiștii mai arată că, de fapt, de construirea acumulării Mihaileni depinde apă necesară pentru procesul tehnologic al controversatului proiect minier de la Rovina, cu efecte devastatoare asupra mediului.
***
Rămâi la curent cu știrile de mediu:
Bun, ok, felicitari – dar ce facem cu barajul existent?
Ramane acolo si produce efecte in continuare? Va fi daramat? Va fi folosit la altceva (ce?)?
deocamdată e folosit ca pod (deși mai există un pod); altfel, din punct de vedere juridic zona ar trebui adusă la starea inițială (adică demolare); din punct de vedere al mediului ar trebui făcută o evaluare – cât timp nu e pornit și apa poate circula s-au putea ca daunele de mediu să fie mai mari în timpul demolării decât dacă s-ar lăsa, pur și simplu, nefuncțional;
după cum se arată și în comunicatul Declic, dacă se face o evaluare a impactului de mediu pe bune, există și posibilitatea de a impune anumite modificări și anumite condiții de funcționare care să permită operaționalizarea lui; dar ”pe bune” înseamnă că, efectiv, se iau în calcul toate efectele (emisii de metan, schimbări de climă, debitele pulsatorii din aval etc.), dar și soluțiile alternative (cum ar fi puțurile de adâncime pentru asigurarea apei în zonă – soluție utilizată pe scară largă de jumătate de veac în alte țări europene – inclusiv toată Budapesta e alimentată cu puțuri de adâncime – ceea ce presupune costuri mult mai mici de investiție și de mentenanță, riscuri mult mai mici, apă de calitate mult mai bună – că diferite straturi din pământ filtrează mult mai bine decât orice instalație de filtrare – și evitarea unor episoade precum Paltinu ori Vidraru);
după ce faci un asemenea studiu real, nu ”urlături” pe la televiziuni, poți spune: a) demolăm: b) nu demolăm, dar nici nu dăm drumul; c) finalizăm, dar cu modificări și condiții clare de exploatare;
cât despre cine suportă costurile studiului, răspunsul e simplu: beneficiarul; ce trebuie, însă, schimbat în legislație, e ca studiile și evaluările de mediu să nu mai fi contractate și plătite direct de către beneficiar – ar trebui ca la certificatele de descărcare de sarcină arheologică, banii să fie virați la minister (sau agenția pentru protecția mediului), care să liciteze și să plătească studiile și evaluările; să nu mai existe legătura directă dintre beneficiar și evaluator (care, de cele mai multe ori, condiționează plata de un studiu favorabil)
Pai a propus cineva vreodata vreun arricol de lege referitor la contractarea / plata unor astfel de studii?
da, în 2018, când a fost în discuție, în Parlament, adoptarea noii Directive EIA (evaluarea impactului unor proiecte asupra mediului) am propus ca beneficiarul să plătească 1% din valoarea investiției preconizate pentru creșterea capacității Ministerului (prin APM-ul de atunci) – în principiu, banii respectivi ar fi acoperit și studiile și evaluările de mediu realizate, ulterior, de experți (dar contractați de APM), dar și studii, monitorizări și verificări după darea în funcțiune a proiectului (că se respectă condițiile din acordul de mediu); n-am reușit să conving prea mulți, că a venit lobby-ul CNAIR-ului, a imobiliarilor, a petroliștior etc. să spună că ”e prea mult” și că ”nu se justifică”