Probabil cel mai bun lucru pe care l-am citit, pe gustul meu subiectiv, desigur, este opinia lui Cas Mudde de pe site-ul Open Democracy. Olandezul Cas Mudde s-a afirmat ca unul dintre experții cu autoritate în materie de mișcări populiste și extremism.
Textul se intitulează, blasfemiator parcă, “No, we are NOT all Charlie (and that’s a problem)”. Nu, noi nu sîntem toți Charlie și asta e o problemă!
De ce nu sîntem toți Charlie, deși ne pretindem? De ce nu sîntem, în mod autentic și asumîndu-ne consecințele, iubitori ai spiritului liber și ai toleranței, după cum pozăm cu foi de hîrtie în brațe?
Întîi pentru că nu iubim necondiționat libertatea de exprimare.
Mulți dintre cetățenii, gînditorii sau politicienii europeni care astăzi fraternizează cu Charlie Hebdo erau pînă mai ieri nervoși pe publicație. Și o numeau “comunistă”. Charlie Hebdo satiriza evreii, clericii creștini sau musulmani, politicienii, magnații, naționala Franței, Cupa Mondială de fotbal și pe oricine avea chef, în pofida ideii ipocrite că sînt bune criticile pînă nu se ating de ”noi” și ”ai noștri”.
Așa se explică faptul că unii dintre suporterii libertății de exprimare nelimitate de azi sînt aceiași care doresc interzicerea Coranului, pentru că acesta ar îndemna la violență. Jos cenzura pentru noi, dar să râdem de tot ceea ce-i face diferiți pe ăilalți. De ce? Pentru că noi apărăm valorile libertății, iar arabii, nu.
Al doilea motiv e acela că visăm o dezbatere civilizată, însă pe care să o definim noi, fără să ținem cont de definiția celuilalt.
”Second, many people are not Charlie because they believe that democratic debates should be “civil” and not upset people. The problem is that ‘civility’ is a slippery concept, which means very different things to different people”.
Și ultimul motiv pentru care nu sîntem Charlie e acela că ne e frică.
”Third, and final, many people are not Charlie because they are afraid. Many people never openly criticize anything or anyone, or at least not relatively powerful people”. Nu mai e nevoie de traducere.
Cas Mudde spune că marele pericol e acela de a persista în “noi”, europenii, și “ei”, musulmanii. Ne consolează să credem că masacrul din Paris e din cauza faptului că “ei” nu se pot plia pe libertățile pe care “noi” sîntem gata să li le oferim. Și uite că arăbeții nu au organ pentru libertate, vasăzică. Atunci, valea!
Acesta este fanatism nearmat, dar pur, după definiția lui Amos Oz fanaticul e cel care îți cere să fii ca el sau te lichidează. Respectiv, te ambalează și te trimite acasă.
Dacă te revendici ”Charlie” nu gîndești așa. Pentru ”Charlie” oamenii sînt egali, fie și în dreptul de a fi satirizați.
citește continuare pe Tolo.ro
