”Cum a fost posibil?” Întrebarea care i-a rămas în minte unui inginer acuzat și judecat 12 ani pentru uciderea unui polițist, după ce a fost declarat nevinovat

Final de ianuarie 2024. O întâlnire în trei, în biroul din Sfântu Gheorghe al lui Otto Fleckhammer, om de afaceri local și președintele Fundației Comunitare Covasna. Interlocutorul principal e un om uscățiv, cu mustață generoasă, în jurul vârstei de 70 de ani, secondat de avocatul lui. Îi cunosc pe ambii, din urmă cu 2 sau 3 ani, când am relatat despre ”Cazului Puștiul”.

Apelativul ”Puștiul” e supranumele primit de agentul de poliție Lucian Gancea, de la colegii de breaslă din Poliția județului Sibiu. Destinul a vrut ca ”Puștiul” și Otto Fleckhammer să-și intersecteze destinele preț de câteva secunde în 2011, urmarea fiind decesul polițistului. Recent Justiția l-a declarat pe Fleckhammer nevinovat.

Stăm pe scaune, în jurul unui birou îngust și lung, pe care sunt așezate vrafuri de dosare și bibliorafturi. Îl întreb de ce le mai ține: Răspunde: ”De-atâtea ori mi-a venit să le arunc”. Par coșmarul birocratic al oricărui funcționar, însă în realitate, sub coperțile lor ascund un labirint legal, din care, după mai bine de 12 ani de zbateri, Otto Fleckhammer a reușit să evadeze. Încearcă să rezume firul poveștii, dar, la răstimpuri, se apleacă asupra câte unui detaliu pe care-l consideră important și îl despică în patru, apoi în opt, în șaișpe…

Cazul e închis, însă spune că nu se poate opri din trăirile care-l frământă, iar de sărbătorit, nici vorbă: ”Știu că am câștigat, dar nu pot să mă bucur. Când am primit vestea că am fost achitat, nu am avut sentimentul de a desface șampanie. Parcă Cineva de Sus mi-a spus să fiu liniștit și să nu sar în sus de bucurie. Aștept să se cristalizeze tot ce am în subconștient și să înceteze întrebările care tot vin, vin și nu îmi lasă mintea să se elibereze. Nu dorm noaptea, pentru că tot timpul îmi aduc aminte de anumite aspecte petrecute în acești aproape 13 ani și îmi revine mereu aceeași întrebare: «Asta cum a fost posibil?»”. Se oprește din vorbit, se întoarce cu spatele brusc, se îndepărtează de noi și începe să plângă cu spasme. După un minut își revine în fire, se întoarce, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși figura sa spune contrariul… Își cere scuze și spune că și-a adus aminte de momentul în care, la câteva zile după accident, medicii i-au dat vestea că soția lui, ea însăși victimă a accidentului, își va recăpăta, cât de cât, vederea. Dar ca să înțelegem prezentul, haideți să plonjăm în ce s-a petrecut în urmă cu 12 ani și 6 luni.

O Dacie Logan roșie, în misiune

E 12 octombrie 2011. Lucian Gancea (34 ani), alias «Puștiul», e într-o misiune radar, pe platforma unei benzinării de la periferia orășelului Săliște, pândind mașinile care tranzitează DN1. Mașina de poliție nu e inscripționată, ca să nu trezească suspiciuni șoferilor rebeli. E o banală Dacia Logan de culoare roșie, din prima generație ieșită pe porțile fabricii de la Mioveni.

Prin stație e chemat de colegii aflați în zona Săcel, primul sătuc din vecinătate. Demarează, cu camera video a radarului pornită. Imaginile care se succed pe cameră arată o zi superbă de toamnă. Apoi imaginea video se oprește subit. ”Puștiul” depășește mașina unui cunoscut, pe nume Mihai, finul unui coleg polițist. Cei doi șoferi aflați în mers se salută. Un pic mai în față, polițistul are în față un tir pe remorca căruia este aplicat un autocolant cu o blondă care face reclamă la Liqui Moly, un brand de ulei de motor. ”Blonda” fixează cu privirea ochii șoferilor care își îndreaptă atenția spre ușile TIR-ului.

Mașina de poliție nu are timp de blonde, așa că, profitând de faptul că pe sensul său de mers sunt două benzi, polițistul se angajează în depășirea camionului de pe prima bandă. Tocmai ce s-a angajat în depășire, când observă că în fața lui, o altă mașină, venind din sens opus, se angajează la rândul  ei în depășirea unei autoutilitare de pe sensul ei de mers. Frânează. Cum mașina roșie de Poliție e pe banda doi, un pic în urma TIR-ului, frânarea și retragerea pe prima bandă, în spatele camionului, ar trebui să fie o manevră de rutină. Floare la ureche, mai ales pentru ”Puștiul”, cunoscut de colegii săi din IPJ Sibiu ca un șofer experimentat, solicitat din când în când să facă parte din echipa de însoțitori ai coloanelor oficiale.

Situația se complică subit, când, în tensiunea momentului, șoferul TIR-ului frânează, tăind practic calea de retragere pe banda întâi a Loganului roșu. Mașina de Poliție capătă o mișcare ciudată și intră în TIR-ul care accelerează, hârșâindu-se cu partea dreaptă, pe toată lungimea ei, de apărătorile laterale ale remorcii acestuia.

Loganul se desprinde de remorca tirului și virează oblic la stânga. În derapaj, una din roți lasă o dâră neagră de cauciuc pe asfalt, lungă de 21 de metri. E ”desenul” fără echivoc, al traiectoriei urmate de mașina polițistului, între acroșarea cu TIR-ul și momentul când, intrând pe contrasens se izbește de Audi-ul argintiu, cu număr de Covasna, care are trei pasageri la bord: un inginer, soția lui și o prietenă de familie.

Ciocnirea celor două autoturisme venite din sensuri opuse face ca Audi să iasă în decor și, din cauza diferenței de nivel, să se rostogolească în câmp, oprindu-se cu roțile în sus. Dacia de Poliție se răstoarnă inițial pe o parte, revenind apoi pe roți. Ambele autoturisme sunt distruse în eveniment.

Ocupanții Audi-ului scapă relativ mai ”ușor”. Șoferul, Otto Fleckhammer, se alege cu o fractură la coloană, în timp ce soția și prietena lor de familie au arsuri oculare de la stropii de acid țâșniți din bateria Logan-ului. În violența impactului, aceasta a fost aruncată din compartimentul motor al mașinii de Poliție, transformându-se într-un proiectil care a trecut prin parbrizul Audi-ului, milimetric pe lângă capul pasagerei din dreapta. Airbag-ul Audi-ului, e cel care a deraiat traiectoria bateriei, astfel că femeia e în viață și astăzi, chiar dacă coșmarul acelei traume a bântuit-o ani la rând, în ciuda consilierii psihologice la care a recurs.

Pentru tânărul polițist, impactul a fost fatal. Coliziunea a fost atât de dură, încât trupul lui a căpătat, de asemenea, o traiectorie de proiectil, fiind aruncat la o distanță de circa 14 metri de locul în care cele două autoturisme s-au izbit. La momentul aterizării pe asfalt, izbitura a fost atât de violentă, încât balta de sânge din jurul capului său nu lăsa loc de dubii: ”Puștiul” a suferit un cumul de leziuni incompatibile cu viața. Nu s-a stins pe loc. Deși în moarte cerebrală, ținut în viață doar de aparate, părți din trupul său n-au vrut să se dea bătute. Dar după două zile, nisipul din clepsidra vieții tânărului s-a scurs.

Nimeni nu vrea să fie în pielea unui tată sfâșiat pe dinăuntru, care-și conduce fiul pe ultimul drum. Nici măcar detaliul că atât tată, cât și fiu, au făcut parte din aceeași breaslă, a angajaților MAI, nu a putut îndulci suferința. La cimitir, bulgări de pământ s-au izbit, cu sunet înfundat, de sicriu, apoi, din scândurile lăcuite s-a văzut tot mai puțin, până când nu s-a mai zărit decât pământ. E scris: ”Omul – zilele lui sunt ca iarba. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște”.

Tragedia accidentului a avut o continuare dramatică și pentru șoferul din Audi, care s-a întins pe mai bine de 12 ani. Și, de această dată, cauzele nu sunt niște miimi de secundă de neatenție sau de decizii greșite luate sub presiunea momentului, ci de un sistem juridic al cărui forțe de frecare la schimbare pot să distrugă la rândul lor viața unui om, precum un accident de mașină.

Cât de greu e să te aperi de acuzația de ”ucigaș”, când mortul e declarat erou

Procuratura a deschis din oficiu dosar penal. S-a dispus efectuarea unei expertize judiciare, pentru a se determina ce s-a întâmplat în acea zi. Poliția a pus la dispoziția anchetatorilor tot setul de probe de la fața locului, inclusiv mărturiile culese de la martorii prezenți în proximitatea producerii accidentului. Fără ca o expertiză judiciară să aibă caracter de ”sentință”, ea reprezintă opinia experți calificați în domeniu, pe baza probelor existente și a cauzelor cele mai plauzibile ale producerii accidentului. E o evaluare mai ”cerebrală” a ce s-a întâmplat, decât una sub imperiul ”încărcăturii emoționale”, pe care fiecare dintre cei implicați ar putea-o avea.

La aproximativ 4 luni de la accident, expertiza era încă în lucru. Asta înseamnă că nu se știa, nici măcar la nivel de ipoteză bazată pe dovezi obiective, dacă vinovat de accident a fost polițistul din Logan sau șoferul din Audi. Acest detaliu n-a fost un impediment pentru conducerile a două instituții de forță ale statului român, MAI și Parchetul General, să organizeze festivități de omagiere a ”polițistului mort în misiune”, considerat ”erou”.

În opinia lui Otto Fleckhammer, șoferul Audi-ului, acel moment a fost unul de inflexiune, în care balanța Justiției a înclinat semnificativ înspre narațiunea trâmbițată cu putere în mass media, de mai marii MAI și Parchetului General, deoarece ”eroul nu poate fi vinovat, fiindcă altfel n-ar mai fi erou, iar instituțiile care și-au pus la bătaie tot arsenalul de imagine, apărând memoria eroului, ar ieși șifonate din această poveste, dacă s-ar dovedi că eroul lor n-a fost chiar erou”.

«Cazul Puștiul» Justiția română a dovedit că poate, strict tehnic, să facă pe cineva vinovat de ucidere, prin ignorarea flagrantă a probelor de la dosar. Cine e tras la răspundere într-o astfel de situație?

Dar ce s-a întâmplat la acele festivități de omagiere a polițistului ”Puștiul”. La începutul lui 2012, festivitățile de Ziua Poliției Române s-au organizat la Sibiu, pe motiv că Lucian Gancea ”a fost singurul poliţist căzut la datorie în 2011”, conform relatărilor presei locale la vremea respectivă. Cu acel prilej ministrul de Interne de la acel moment, Gabriel Berca, a declarat: ”Am avut un poliţist decedat şi pentru memoria acestui băiat, acestui om, acestui poliţist am hotărât să venim aici. E singura recunoştinţă pe care o pot aduce eu ca ministru în acest moment. Evident voi căuta şi alte soluţii. I-am spus tatălui poliţistului că de fiecare dată când va avea o problemă, să vină direct la mine, ca ministru, pentru că vorbele nu cuprind durerea acestui părinte”, conform Tribuna.

La rândul ei, Laura Codruța Kovesi, procuror general al României la acel moment, a declarat despre ”Puștiul”: ”Mulţi poliţişti înfruntă zilnic riscuri pentru a-şi face datoria şi nu întotdeauna găsim cuvinte de apreciere pentru ei. (…) Anul trecut, un fost coleg de la Sibiu, Lucian Gancea, în vârstă de 34 de ani, poliţist la Poliţia Rutieră, a murit la datorie. Ştiu că şi alti poliţişti au murit sau au fost răniţi în timp ce îşi îndeplineau atribuţiile de serviciu şi nu trebuie să îi uităm şi nici să avem reţineri în a-i aminti, pentru că ei sunt eroii noştri”, conform Ora de Sibiu. Cel mai probabil, discursul Codruței Kovesi a avut loc deoarece «Puștiul» era organ de cercetare al poliției judiciare, avizat pentru ocuparea acestei poziții de către ea, ca procuror general al României, în 2007. «Puștiul» a fost avansat postmortem în grad, avansare însoțită de o retorică publică prin care a fost asimilat onorantei caste a ”eroilor” (vezi aici și aici).

Această ”statuie” construită în mentalul colectiv polițistului care s-a izbit de masina lui, îl face pe Otto Fleckhammer să interpreteze șirul ulterior al evenimentelor din jurul procesului penal în cheia ”dacă în urma accidentului a murit un erou, celălalt șofer nu poate fi decât vinovat de moartea eroului”. Urmărind modul în care a decurs procesul penal, într-adevăr, poate fi observată o salbă de anomalii, greu de explicat rațional.

Expertiza judiciară a fost reluată de 3 ori, până s-a ajuns la concluzia care avantaja ”eroul”

La câteva luni după ce ministrul de Interne și Procurorul General al României l-au declarat erou pe polițistul mort în accident, a fost finalizată și prima expertiză judiciară (îi vom spune Expertiza 1 – n.a.), care concluziona că, de fapt, șoferul mașinii Audi nu e vinovat de producerea accidentului. În baza acestei expertize, procurorii l-au scos de sub urmărire penală pe șoferul Audi și au închis dosarul penal.

A urmat redeschiderea dosarului, fără ca Otto Fleckhammer să știe nici până azi la solicitarea cui s-a făcut. A urmat a doua expertiză, în care specialistul a declarat că nu poate decela care dintre cei doi șoferi a fost responsabil de declanșarea lanțului cauzal care a dus la accidentul mortal. Familia polițistului decedat a solicitat a treia expertiză, care l-a declarat pe șoferul din Audi, Otto Fleckhammer, ca fiind responsabil de producerea accidentului mortal. Această a treia expertiză și concluziile ei, au constituit baza care a dus la condamnarea pentru ”ucidere din culpă” a lui Otto Fleckhammer, în 2019, în primă instanță, de către Judecătoria Săliște.

În anii care au urmat, în fazele procesuale de rejudecare a dosarului (finalizat în 2022) și de apel (finalizat în 2023), au mai fost realizate alte două expertize, dintre care ultima de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC). Ambele au avut concluzii diametral opuse celor din a treia expertiză, cea care a stat la baza condamnării inițiale a lui Otto Fleckhammer.

Astfel, dintr-un total de cinci expertize realizate de specialiști diferiți în interval de 12 ani, trei au ajuns la concluzia că șoferul Audi a fost nevinovat, una a concluzionat că nu se poate ști dacă șoferul Audi sau polițistul au fost vinovați și una care a concluzionat că șoferul Audi ar fi vinovat. Aceasta din urmă, cea care a dus la condamnarea inițială și calvarul trăit de Otto Fleckhammer, merită o analiză detaliată.

”Experții” au mutat masina de Poliție de pe contrasens pe sensul ei de mers

Loganul, atunci când a încercat să depășească TIR-ul, în urma unei frânări bruște, a căpătat o mișcare necontrolată și s-a lovit de acesta, fiind apoi proiectat pe contrasens, unde s-a izbit de Audi. O arată probele materiale culese de Poliție de la fața locului. Printre fotografiile realizate imediat după accident, se vede clar o urmă continuă de cauciuc, cu lungimea de 21 de metri, care aparține Loganului. Urma începe din apropierea TIR-ului. Se vede cum urma străbate a doua bandă în diagonal, continuând neîntrerupt, ajungând pe contrasens, dincolo de linia de demarcație dintre acestea.

Urma neagră a cauciucului dovedește fără echivoc că mașina de Poliție a pătruns pe contrasens, înainte de impactul cu Audi, care înainta pe sensul său de mers. Adâncimea pătrunderii pe contrasens a mașinii de Poliție, depinde de roata care a lăsat urma de frecare, parte din experți considerând că ar fi fost roata dreapta față, sau roata dreapta spate. Asta înseamnă că adâncimea pătrunderii pe contrasens s-ar fi prelungit de la urma roții, cu 77 cm, cât reprezintă distanța dintre centrul roții și vârful botului mașinii. Altfel spus, Loganul a intrat semnificativ pe contrasens, unde a izbit Audi-ul care avansa regulamentar.

Cei trei autori ai celei de-a treia expertize au lansat însă un scenariu fabulatoriu. Efectiv au mutat Loganul de pe contrasens pe sensul său de mers. Au ignorat astfel, din setul de probe materiale (fotografii criminalistice și măsurători) culese de la fața locului, urma continuă lăsată de cauciucul Loganului de poliție, care pătrundea pe contrasens. Această concluzie falsă nr. 1 s-a potrivit mănușă cauzei ”eroului”, deoarece ”eroii” nu intră pe contrasens, unde izbesc alte mașini.

Audi a fost mutat de pe sensul său de mers pe contrasens

Aceiași experți au mutat masina Audi, fără nici o dovadă, de pe sensul ei de mers pe contrasens, statuând că Audi a izbit Loganul pe banda din mijloc, adică pe contrasensul Audi și pe banda a doua a sensului de mers a mașinii de Poliție. Însă, potrivit unui asemenea scenariu, ciocnirea mașinilor pe banda din mijloc n-ar mai fi permis existența urmei de frânare continue până pe contrasens, ci urma ar fi fost, logic, întreruptă undeva pe banda din mijloc, în locul unde s-a produs impactul teoretic dintre Logan și Audi.

Expertiza 3 a mutat nu doar Audi de pe sensul său de mers pe contrasens, ci a mutat și urmele de lichide (uleiuri, combustibil, antigel) de pe sensul de mers al Audi, pe contrasens. Asta în ciuda dovezilor din fotografiile criminalistice, realizate de Poliție la foarte scurt timp după accident. Pentru a explica neconcordanța cu imaginile, experții au pretins că impactul ar fi avut loc pe banda din mijloc, iar lichidele s-au scurs de pe banda din mijloc pe banda de mers a Audi, din cauza înclinării spre margini a covorului asfaltic, pentru scurgerea apei de ploaie.

Însă, deplasarea unei bălți de lichide tehnice, la o oră după accident, de o manieră care să nu lase deloc urme ale traseului ei de deplasare, e imposibilă. O baltă care conține ulei, ar trebui să lase o minimă dâră lucioasă în urmă, vizibilă, urmare a fenomenului de reflexie în pelicula de ulei, în fotografiile criminalistice de la fața locului. Ori o astfel de urmă de scurgere a petei de lichide tehnice nu se vede în nicio fotografie criminalistică de la locul accidentului.

O dâră lăsată de scurgerea lichidelor tehnice, pentru a dispărea, ar avea nevoie de un interval de timp îndelungat și de un mix de acțiuni exercitate asupra ei: descompunere fizico-chimică, spălare urmare a precipitațiilor, frecare cu echipamente de curățire sau cu anvelopele mașinilor implicate într-un trafic auto susținut. Dar acest lucru nu era posibil, perimetrul accidentului fiind securizat la câteva minute după accident.

În aceeași a treia expertiză se susține că Audi, după ce ar fi pătruns pe contrasens unde ar fi izbit Loganul, a zburat prin aer și a nimerit în șanț, deși din fotografiile făcute la fața locului, se văd clar urmele lăsate în iarbă de roțile Audi-ului. Audi-ul a ieșit în decor pe roți, după ce a părăsit banda sa de mers, rostogolindu-se din cauza diferenței de nivel.

În primă instanță, în mod irațional, atât parchetul, cât și instanța au ignorat total probele de netăgăduit culese la locul accidentului și au luat de bun scenariul fantezist din a treia expertiză. Inginerul covăsnean, acuzat de ucidere din culpă, a cerut în zadar instanței de fond să dispună ”așezarea probelor în spațiu și timp, pe configurația și marcajele concrete ale drumului”. Judecătoarea nu a dat curs solicitărilor inculpatului.

Cu câteva zile înainte de a se pensiona, judecătoarea de caz, printr-o lovitură de ciocănel, l-a condamnat pe Otto Fleckhammer, șoferul din Audi, pentru ”ucidere din culpă”, la închisoare cu suspendare, în baza unei expertize judiciare inventate, pe care  și-a însușit-o fără să crâcnească. Ulterior, la rejudecare, sentința judecătoarei a fost desființată și la fel și în faza de apel, Fleckhammer fiind achitat definitiv.

Desigur, judecătoarea nu a suferit nicio consecință a condamnării unui om nevinovat. După muncă, a intrat în ”etapa de tihnă a vieții de magistrat”, în noua sa calitate, de pensionară de lux. La fel, cei treiexperți judiciari își continuă nestingheriți activitatea profesională.

Martorul a dat declarație la o dată pe care nu o recunoaște

Din setul de probe primare culese de Poliție imediat după accident, fac parte și identificarea martorilor și luarea de depoziții de la aceștia. Dintre cei patru martori citați în instanță, mărturia unuia dintre ei e cea mai relevantă, deoarece restul martorilor citați, ori nu au văzut direct accidentul, ori e vorba de soția șoferului Audi, care susține versiunea soțului ei și ar putea fi bănuită de subiectivism. Martorul cheie citat în această speță e șoferul TIR-ului inscripționat cu Liqui Moly, pe care Loganul a încercat să-l depășească.

Șoferul e un cetățean moldovean, pe nume Sandul Oleg. Dintre toți martorii, el a avut, teoretic, cel mai bun punct de observație a derulării evenimentelor. El are mai multe declarații, însă data calendaristică la care Poliția Sibiu susține că martorul cheie a dat una din declarații, nu coincide cu versiunea martorului. E vorba de o declarație datată 10 noiembrie 2011, la o lună după accident. În 2019, în faza pe fond a procesului, când a fost adus în fața judecătorului să facă depoziția, acesta a afirmat că unica declarație a dat-o la o zi după accident și cu o completare a doua zi.

Procurorul de caz de la acel moment, Bianca Angela Ispas, care a sesizat inadvertența și a cerut lămuriri asupra datei reale la care Sandul Oleg a dat a doua sa declarație, nu a primit lămuriri și judecătorul de caz nu a dispus clarificarea problemei. În schimb, procuroarea a fost înlocuită.

Mărturia martorului cheie din proces s-a modificat în timp, ceea ce disipă din credibilitatea spuselor sale. De pildă, în documentul datat de IPJ Sibiu cu data de 10 noiembrie 2011, martorul Sandul Oleg declara: ”… De pe sensul opus de mers, din spatele TRI-ului, un autoturism de culoare deschisă s-a angajat în depășire și a pătruns în totalitate pe banda a doua a sensului meu de mers … Nu pot preciza dacă autoturismul de culoare deschisă care a inițiat manevra de depășire este același cu autoturismul răsturnat. Nu pot preciza marca sau culoarea mașinii care a efectuat manevra de depășire a tirului, dar pot preciza că este o mașină mică, de culoare deschisă”.

La proces, martorul cheie și-a schimbat depoziția, contrazicând propria relatare inițială. Citat prin audio-conferință în 16 februarie 2021, declara: ”… La un moment dat, din toată coloana asta, a ieșit în depășire un autoturism Audi … În momentul în care Dacia m-a ajuns pe mine și era în spate, atunci a ieșit și Audi și era în depășire… ”. La termenul din februarie 2021 Sandul Oleg a fost întrebat cum de și-a amintit marca mașinii la mai bine de 9 ani de la producerea accidentului, dar când evenimentele erau proaspete nu a putut. Răspunsul său: ”… sunt un fan foarte mare al mașinilor Audi. În momentul ăla, în starea de șoc, am văzut autoturismul, dar nu am văzut ce marcă era, iar după ce m-am calmat, am realizat că era Audi. Patru inele nu le pot încurca niciodată”.

Dacă data din declarația semnată de Sandul Oleg este 10 noiembrie 2011, nu 13 sau 14 octombrie, când martorul cheie își amintește să fi dat declarația la Poliția Sibiu, respectiv suplimentul la declarație, înseamnă că trecuseră 29 de zile de la accident, interval de timp suficient de generos care să-i permit să-și ”calmeze”, starea de moment și să-și amintească marca mașinii, însă nu a făcut-o. Dacă declarația lui Sandul Oleg a fost dată în 13 sau 14 octombrie 2011, însă post-datată de IPJ Sibiu, atunci are dreptate că s-a aflat sub imperiul trăirilor emoționale intense generate de accident, iar Poliția Sibiu trebuie să răspundă legal pentru măsluirea datei uneia dintre declarații.

Dacă ce susține martorul cheie ar fi adevărat

Pornind de la premisa că șoferul TIR-ului a observat în mod corect că Audi ar fi intrat pe contrasens, angajându-se în depășirea unei autoutilitare, generând starea de pericol pentru Logan, care era deja angajat în depășire, atunci se naște întrebarea: ”starea de pericol ar mai fi fost una de pericol, dacă TIR-ul nu ar fi frânat?”

E o întrebare pertinentă, dat fiind că în declarația datată de Poliție pe 10 noiembrie 2011, acesta afirmă: ”Am văzut în oglindă că pe banda doi, în același sens cu mine, circula un autoturism Logan de culoare roșie, care se afla la aproximativ 100-150 m în spatele meu. Dinspre Sibiu spre Sebeș am văzut în fața mea că circula un TIR, dar nu pot aprecia distanța. (…) De pe sensul opus de mers, din spatele TIR-ului, un autoturism de culoare deschisă s-a angajat în depășirea TIR-ului și a pătruns în totalitate pe banda a doua a sensului meu de mers. M-am uitat în oglindă și am văzut pe banda doi Loganul roșu aproape paralel cu mine, un pic în spatele meu. Mi-am dat seama că mașina de culoare deschisă nu va reuși să finalizeze depășirea. Am frânat și am tras un pic dreapta, pentru a-i da posibilitatea Loganului roșu să treacă pe banda mea, în fața mea. În acel moment Loganul roșu a frânat și el și am văzut în oglindă că a intrat în derapaj, iar eu am accelerat pentru a evita impactul cu Loganul, dar nu am reușit. Am văzut în oglindă că Loganul în derapaj s-a lovit de partea din spate a semiremorcii, lateral, după care am frânat și am oprit”.

Din această declarație dată de martorul cheie din dosar, se înțelege că Loganul, fiind în spatele TIR-ului, ar fi putut să se retragă pe banda întâi dacă TIR-ul nu ar fi frânat. Șoferul din TIR nu are o culpă în acest caz, deoarece a reacționat sub imperiul emoțiilor intense de moment, căutând soluția care i s-a părut în acea fracțiune de secundă cea salvatoare.

Dar în declarația din fața judecătorului, în 2021, Sandul Oleg și-a schimbat și această declarație, omițând detaliul că Loganul era în spatele lui când autoturismul deschis la culoare ar fi generat starea de pericol: ”Dacia avea o viteză mai mare ca a mea și în momentul când a ajuns la jumătatea mașinii mele, a frânat brusc, deoarece a văzut că îi vine o mașină în față, pe contrasens. De la frânarea aia bruscă pe care a făcut-o, cum mi-am dat și eu seama, pe mașina roșie a aruncat-o în mașina mea. Mașina roșie s-a lovit undeva la mijlocul remorcii mele”.

Specialistul care a realizat a patra expertiză a analizat și acest scenariu, în care Audi s-ar fi aflat în depășire și din simulările și calculele efectuate, nu i-a reieșit că Audi ar fi putut reprezenta un pericol pentru mașina de poliție. Expertiza a 5-a, a INEC, a analizat, de asemenea, acest scenariu, însă nu a putut ajunge la o concluzie incriminatorie pentru șoferul Audi. În momentul când dosarul accidentului a ajuns la Judecătoria Săliște, instanța de fond a ocolit cu grijă solicitarea inculpatului privind expertizarea distanței teoretic și practic posibilă dintre Logan si Audi în momentul sesizării pericolului de către șoferul Loganului.

În prima fază procesuală, cât și în fazele ulterioare, expertizele 1, 4 și 5 au arătat clar că această distanță a fost, cel mai probabil, de peste 200 de metri. Această poziționare evident majoritară (70%) a opiniilor experților privitoare la lipsa unei culpe pentru șoferul Audi (n.r. reamintim că Expertiza 2 a concluzionat că atât Loganul, cât și Audi ar fi putut cauza accidentul), ar fi trebuit să determine autoritățile judiciare să ia în calcul și posibilitatea existenței unei alte cauze care să fi provocat seria de impacturi dintre tirul din Republica Moldova și Loganul roșu de poliție.

Audierea unei martore care susținea o versiune similară cu a inculpatului, refuzată la proces

La câteva ore de la accident, pe când se afla în spital și fără să știe ce conțin declarațiile martorilor la accident ca să-și armonizeze versiunea cu aceștia, șoferul Audi-ului a dat o declarație scrisă (menținută ad literam în toți cei peste 12 ani, cât au durat procedurile judiciare) în care susținea că nu a ieșit din coloană, ci în permanență a circulat exclusiv pe banda lui de mers, că în fața lui se aflau un camion și o mașină mică, iar la un moment dat mașina mică a depășit camionul. Loganul roșu de poliție ar fi vrut să evite o coliziune cu acea mașină mică și s-a lovit de tir, fiind proiectat în Audi-ul său.

Martorul cheie din dosar, în declarația datată oficial ca fiind din 10 noiembrie 2011, susține la rându-i, prin spusele sale, varianta unei mașini mici care depășea un TIR, fără să-și poată aminti ce marcă era și ce culoare avea.

Afirmația acestuia e complementară cu a unui alt martor, pe nume Liliana Muntean, căreia i s-a luat depoziție în ziua accidentului: ”Îmi amintesc că pe sensul Sibiu Sebeș, cu fața îndreptată înspre Sebeș, imediat înainte de locul unde se afla autoturismul răsturnat de culoare gri, cum vi dinspre Sibiu și totodată înainte și de autoturismul Dacia Logan, se afla oprit un TIR și în fața acestuia un autoturism”. Existența ”fizică” a unei mașini mici și a unui TIR la o mică distanță de locul producerii accidentului, pe sensul de mers al Audi, așa cum rezultă din declarația martorei Liliana Muntean, face plauzibilă posibilitatea ca Loganul să fi frânat nu ca să se ferească de o coliziune cu masina Audi, ci cu un alt autoturism care preceda Audi-ul. Instanța de fond, cea care l-a condamnat pentru ”ucidere din culpă” pe șoferul Audi, a refuzat în timpul procesului, cererea lui Otto Fleckhammer de audiere a martorului Liliana Muntean, care întărea această perspectivă asupra desfășurării evenimentelor.

Dacă eroul nu e erou?

Un erou e o persoană care își asumă riscuri majore, pe care cei mai mulți le-ar refuza, inclusiv pierderea vieții, când își face datoria. Fiind în timpul programului de lucru, polițistul era la datorie. O altă precondiție obligatorie, ca polițistul să poată fi elogiat ca un erou, este să nu poată fi acuzat de încălcarea legii, în tumultul evenimentelor tragice. Însă asupra acestui aspect planează un mare dubiu.

O serie de indicii favorizează scenariul că polițistul nu purta centura în momentul producerii accidentului. Unul dintre ele este modul de părăsire a habitaclului de către polițist, expulzarea sa realizându-se cu o forță atât de mare, încât a fost aruncat la circa 14 metri de poziția finală a mașinii pe care o conducea. Se prezumă că dacă ar fi purtat centura de siguranță, oricât de violente ar fi fost impacturile succesive cu TIR-ul și cu Audi-ul și chiar dacă rănile produse de ciocniri i-ar fi fost potențial fatale, polițistul nu ar fi fost expulzat din mașină.

Deși face referire la un alt caz, declarația campionului de raliu și expertului în condus preventiv Titi Aur, după moartea în accident a celebrului creator de modă Răzvan Ciobanu: “Dacă ar fi avut centură de siguranță, sunt aproape sigur că era în viață”, evidențiază clar riscurile nepurtării centurii de siguranță.

Un detaliu observat de experții care au realizat prima și a patra expertiză, în cadrul analizei Loganului, a fost că lăcașul din plastic al centurii de siguranță nu era deteriorat și nici centura. Experții au opinat că pentru a fi posibilă expulzarea unui șofer ce poartă centură de siguranță, ar fi fost necesară fie deteriorarea prinderii centurii de siguranță, fie a centurii însăși. Mai mult, unul dintre experții judiciari, a observat în fotografiile criminalistice luate la fața locului imediat după accident, că centura de siguranță era retrasă la locul ei, pe stâlpul central, ca atunci când nu ar fi fost pusă.

Nepurtarea centurii de siguranță a pus în grav pericol nu doar viața agentului, dar se poate prezuma că nepurtarea centurii ar fi putut avea o contribuție și la pierderea controlului mașinii, care să fi dus la acroșarea cu TRI-ul, urmată de accidentul de circulație cu Audi. În cazul accidentului cu Audi, dâra de cauciuc cu lungime de 21 de metri, fără nici un fel de modificare a traiectoriei Loganului, indică ori că polițistul nu mai era în controlul mașinii, posibil urmare a unei lovituri generate de nepurtarea centurii de siguranță, ori că masina nu mai răspundea comenzilor, urmare a defecțiunilor provocate de impactul cu TIR-ul. În lumina acestor indicii, prin nepurtarea centurii de siguranță, e posibil ca polițistul să fi transformat o situație din trafic ce putea fi evitată dacă ar fi purtat centură, într-o stare de pericol atât pentru sine, cât și pentru restul participanților la trafic.

În cazul în care acest scenariu ar fi valid, este cinstit să afirmăm că ministrul de Interne de la acel moment și procurorul general al României, au fost induși în eroare și au elogiat un polițist care și-a riscat viața inutil, prin nepurtarea centurii de siguranță și a pus în pericol și viața altor participanți la trafic.

Scaunul era defect?

Căutarea adevărului e lucru complicat. Un proces penal în care o parte (familia victimei) cere daune și stabilirea vinovăției, iar partea adversă (șoferul din Audi) încearcă să obțină achitarea, e ca un joc de șah. Se urmează o strategie, în care fiecare parte încearcă să ”câștige”. În cazul strategiei familiei polițistului mort, se pare că s-a renunțat la urmărirea unui fir. E vorba despre o investigație privitoare la starea tehnică a mașinii Poliției, în contextul în care între colegii se discuta despre faptul că scaunul șoferului ar fi fost defect. Mai exact că sistemul de culisare al scaunului era stricat, o metodă de stabilizare a spătarului pentru a nu se balansa înainte și înapoi, fiind legarea lui cu centura de siguranță.

În cazul în care spătarul scaunului era defect, această metodă improvizată de stabilizare a spătarului scaunului, dacă chiar a fost utilizată în ziua accidentului, l-ar exonera integral pe polițistul decedat pentru nepurtarea centurii de siguranță. Însă pentru un polițist să urce la volanul unei mașini cu scaunul șoferului defect, dacă acest scenariu e adevărat, înseamnă expunerea sa potențială, cât și a restului participanților la trafic, la un risc și mai crescut de accident decât nepurtarea centurii de siguranță. În acest context, situații de trafic perfect evitabile de către un automobil cu scaun funcțional, pot brusc să devină situații dramatice, pentru un automobil condus de un șofer al cărui scaun culisează în față și în spate. Într-o astfel de situație ar fi foarte greu de decelat dacă o mașină de culoare deschisă (fie ea și Audi) ar fi cea care a generat starea de pericol, sau Loganul roșu de poliție e cel care a creat starea de pericol. Pe ce se bazează un astfel de scenariu.

Primul indiciu

Încă din faza de urmărire penală, în data de 30 august 2012, la mai puțin de un an de la accident, tatăl polițistului a adresat  Poliției Săliște solicitarea ca expertul tehnic care realiza expertiza judiciară în acel moment, să răspundă la trei probleme, dintre care două au fost următoarele:

• ”Să se arate dacă centura de siguranță din partea stânga față de la Dacia Logan era funcțională, în sensul că avea întregul mecanism în stare de funcționare”.
• ”Să se arate dacă scaunul șoferului din Dacia Logan era în stare de funcționare la momentul accidentului, ori era rupt și sprijinit, sau susținut de centura de siguranță”.

Reamintim că tatăl victimei este pensionar MAI și probabil solicitările atât de bine țintite, le-a adresat urmare a unor informații la care a avut acces.

Al doilea indiciu

România Curată, în cadrul unui demers jurnalistic incognito, a dialogat cu unul din colegii polițistului decedat, al cărui nume nu îl vom da, pentru protejarea identității acestuia. Declarația sa, din care extragem câteva fragmente relevante, cuprinde o serie de elemente de-a dreptul bulversante, care ar fi putut da peste cap întregul dosar, dacă ar fi fost cercetate. ”Ce știu e că (Lucian Gancea, polițistul decedat n.a.)) conducea foarte, foarte bine. Mașina avea o problemă. Scaunul de la șofer. Știți că scaunul are șina aia pe care îl dai mai în față, mai în spate, cu un blocaj care ți-l blochează. De aia în timpul conducerii n-ai voie să faci reglajul la scaun, că te duci. Scaunul ăla se mișca tot timpul. Prin partea din spate era legat cu centura de siguranță, cât de cât să îl fixeze. Era blocat să nu se ducă în spate, că el avea întotdeauna cursa aceea. Asta a fost discuție între colegi, că scaunul tot timpul culisa. Dacă frânai, el te ducea. Așa-mi spuneau colegii. Eu n-am lucrat în ultimele luni de dinaintea accidentului pe mașina aia. Și apoi a fost o discuție pe la Inspectorat: «Hai, băi, că acum v-ați găsit voi că era scaunul defect. De ce n-ați venit să spuneți dacă erau probleme?». Era pe vremea aia când erau probleme financiare și se reparau mașinile mai greu”.

Familia polițistului nu a insistat, însă, pe clarificarea acestui aspect și a insistat pe scenariul vinovăției șoferului din Audi, care până la urmă a fost achitat, atât în faza de rejudecare a dosarului, cât și în apel.

Dosarul de accident de muncă al polițistului decedat, ținut la sertar timp de 11 ani

Accidentul producându-se în timpul programului de lucru al polițistului mort, automat IPJ Sibiu a deschis un dosar de accident de muncă. Inexplicabil, dosarul a fost ținut amar de ani la sertar, în ciuda insistențelor șoferului din Audi, de depunere în instanță de către IPJ Sibiu a respectivului dosar. Doar în ultima fază procesuală, la Curtea de Apel Alba, după 11 ani de la începutul urmăririi penale, dosar de accident de muncă a fost depus în instanță și asta după ce anterior, avocații șoferului din Audi au depus o plângere penală pe această speță.

România Curată a primit de la șoferul din Audi și de la avocatul său, varianta print a acestui dosar de accident de muncă. În urma lecturării, reacția e una de perplexitate. În cele peste 90 de pagini nu se prezintă vreo expertizare a scaunului mașinii, a centurii de siguranță și nici nu au fost luate depoziții ale colegilor polițistului decedat care au utilizat mașina referitoare la aceste aspecte. Dosarul de accident de muncă se rezumă la o înșiruire de documente realizate birocratic, menite să dea impresia de ”lucru îndeplinit”, fără a fi răspuns la nici un aspect sensibil din caz.

După aproape 13 ani de calvar, șoferul din Audi are dreptul la cuvânt

Otto Fleckhammer denunță o tenacitate tenebroasă a statului, în cazul său: ”Pentru orice om simplu nu este oare clar că după un accident cumplit în care este implicat un polițist, în care Poliția ajunge după 7 minute la fața locului, în care cercetarea la fața locului a durat 8 ore, cu 215 fotografii criminalistice, dacă atunci se găsea orice element, o probă materială cât de măruntă în defavoarea mea, credeți că acestor instituții de forță ale statului le trebuiau 12 ani și ceva ca să demonstreze vinovăția mea? Am spus în toți acești ani și o spun și acum, că aștept chiar și la acest moment, o probă materială că eu m-aș fi aflat pe o altă bandă decât banda mea normală de mers”.

Otto Fleckhammer clarifică lupta sa și resorturile care l-au mânat să nu accepte ștampila grea, de om care a ucis alt om: ”Nu am apelat la nimeni. Singurul sprijin a fost cel sufletesc de la cei care mă cunoșteau. Un fel de lup singuratic am fost. N-a fost o ambiție. Nevoia de dreptate m-a mânat în acești ani și inclusiv speranța că o să îi pună un pic pe gânduri pe cei care au procedat cu mine în acest mod. După atâta timp, e o părere personală la care am dreptul, aceea că cred că nu sunt singurul care a pățit asta. Câte familii n-au distrus, sau câți oameni n-au suferit? În 2012 Ziua Poliției Române nu s-a ținut la București, ci s-a ținut la Sibiu, cu ceremonii și înmânarea drapelului tatălui polițistului mort. Ceremonia s-a ținut înainte să existe măcar primele concluzii veridice tehnico-juridice. Consider că din acel moment, al acelor ceremonii, am fost deja condamnat, pentru că oricine pus în fața unui erou ce poate fi?

În septembrie a ieșit prima expertiză, care a concluzionat că am circulat regulamentar și a dus la scoaterea mea de sub urmărire penală. Nimeni n-a contestat concluziile acelei expertize. Cred că la acel moment s-au întrebat: «dacă ăla a circulat regulamentar, noi cum am făcut acele ceremonii în martie?». Și atunci dosarul meu s-a redeschis, fără să știu nici azi la cererea cui. Opinia mea e că atunci s-a luat decizia să se pună în mișcare o mașinărie neortodoxă. Eu nu pot să condamn Poliția Română în întregimea ei, dar pe cei care s-au ocupat de cazul meu da.

Nu doresc rău nimănui, dar în ultimii opt ani am suferit din cauza acestor trei experți, pe care în una din ședințele de judecată i-am numit «experți de serviciu». Judecătoarei care m-a condamnat cred că i-a fost greu. Nu știu ce presiuni s-au făcut asupra dânsei, dar așa cum am văzut-o, cred că i-a fost greu. Cred că ar fi renunțat de mai multe ori la acest proces, dacă ar fi putut. Sentința de condamnare din 2019 a pus toate sarcinile materiale pe seama asigurătorului meu, Omniasig. N-au pus pe seama mea costuri materiale. Cred că ăsta a fost scopul lor. Au crezut că voi fi mulțumit că iau condamnare cu suspendare. Eu cred că au fost extrem de convinși că «ăla» din secuime nu se poate lupta cu instituțiile de forță și pârghiile pe care ei le au.

Nu sunt morala în persoană, dar dacă aș fi făcut cea mai mică greșeală, aș fi spus: «da, sunt om, am greșit și suport consecințele». Neavând nici un fel de antecedente penale în viață, știam că aș fi primit o condamnare cu suspendare. Am muncit fără întrerupere, la un singur loc de muncă timp de 52 de ani și cred că am pus pe masa statului roman partea mea de contribuții cetățenești, ca să funcționeze instituțiile de bază: administrație, învățământ, sănătate, justiție, poliție etc. și asta am primit drept răsplată! Probabil că dacă nu mi s-ar fi înscenat tot ce mi s-a întâmplat în acești aproape 13 ani, m-aș fi dus la familia polițistului decedat și i-aș fi întrebat cu ce pot să-i ajut”.

România Curată a cerut un punct de vedere pe subiect din partea IPJ Sibiu, însă în răspunsul primit am fost redirecționați către studierea dosarului cauzei, la instanță. Totodată, România Curată a încercat să obțină un punct de vedere și de la fratele victimei, pe numărul de telefon lăsat de acesta în 2021, însă nu a putut intra în legătură cu el, la încercările repetate de apelare, mesajul fiind ”abonatul nu poate fi contactat”.