Semnat ”Adrian”, textul de mai jos reprezintă un comentariu la știrea despre întâlnirea de la Cotroceni a lui Klaus Iohannis cu reprezentanții Consiliului Național al Rectorilor (CNR), la finalul căreia, Administrația Prezidențială a emis un comunicat în care afirma că ”Participanții la întâlnirea cu șeful statului au subliniat rolul universităților în dezvoltarea României, necesitatea întăririi autonomiei universitare și nevoia unei legi a educației care să întrunească un consens politic și social cât mai larg” (detalii aici). CNR este un organism care s-a ”remarcat” în ultimul an prin pozițiile conforme cu politicile educaționale promovate de miniștrii PSD, chiar și atunci când universitățile mari din țară (inclusiv rectorii acestora care, teoretic, fac parte din CNR) au adoptat poziții critice. (România Curată).
***
Autonomia mediocrilor… Ura! Au rezolvat-o. De râsul lumii. Cred că cineva/undeva în țara asta realizează că în subconștientul public, universitățile noastre au ajuns să se bazeze pe niște paradigme pe care mai mult ca sigur că le-ați întâlnit chiar și doar cu titlu anecdotic. Iată câteva:
- CĂRȚILE DIN CĂRȚI SE SCRIU – vezi cazul Ponta & co. De aici și disprețul pentru carte atât al celor ce scriu cărți (unii au ajuns să scrie orice numai să bifeze în raportări) cât și al celor care ar trebui să le citească (avem absolvenți care n-au citit o carte cap-coadă). Parvenitismul ultimelor decenii, mă refer la ultimele șapte (acuși facem un secol de impostură), a eliminat complet zicala “cine are carte, are parte”.
- TEORIA CA TEORIA, PRACTICA NE OMOARĂ – din păcate nu se conștientizează faptul că practica ne omoară pentru că “nu știm” suficientă teorie. Pentru publicul autohton nu teoria lui Newton a dus omul pe lună, ci concurența sovieto-americană în cucerirea spațiului cosmic. Așa că nimeni nu mai cercetează nimic fundamental. Există chiar un dispreț pentru acest domeniu, e bine-cunoscută o altă zicală “hârtia suportă orice”.
- MESERIA SE FURĂ, NU SE ÎNVAȚĂ – și uite așa toți fură… meserie mai puțin. Pleci cu mașina din service și ajungi acasă să mai strângi tu niște șuruburi sau să completezi lichidul de răcire etc. Studenții inventează metode din ce în ce mai elaborate de a copia, profesorii inventează metode din ce în ce mai rafinate de a plagia.
- CINE ȘTIE FACE. CINE NU ȘTIE, ÎNVAȚĂ PE ALȚII. CINE NU ȘTIE NICI SĂ ÎNVEȚE PE ALȚII, CONDUCE – din păcate criteriul exemplului personal a dispărut cu desăvârșire în această democrație originală în care ne bălăcim de atâția ani. Cei de la catedră și-au pierdut până și respectul de sine, nu mai vorbim de respectul comunității.
- NU CONTEAZĂ, BANI SĂ IASĂ – cum necum, unii s-au ajuns, și pentru că nu știau să facă altceva, au trecut frumos de la tocat frunza la câini la tocat bani europeni cu câștig nul în impact internațional sau vizibilitate științifică, și uite așa ajungem la cei 5% care contează și la restul, cei reprezentați de sindicate și de consiliul rectorilor (minunată convergență de interese).
Cred că lista ar putea fi continuată, eu mă opresc aici. Toți cei care citiți acest mesaj, meditați sincer asupra celor de mai sus, și completați-o sau modificați-o. Poate că pornind de la o astfel de listă, ne putem propune ceva semnificativ în educatie. Că programe electorale, am tot citit…
Sub pretextul așa ziselor cursuri de orientare profesională, se toc niște bani frumoși, se umplu niște multe buzunare, iar la final un mare 0 pentru cei care fac aceste cursuri. E mai mult ca sigur că nu vor munci niciodată în domeniul în care au făcut „pregătirea”, timp pierdut pentru ei și bani câștigați de așa zișii formatori. Ăsta ar fi unul din multele exemple.
subscriu acestor idei
pacat ca klaus johannis nu citeste si el articolul
abramburita si colegii ei jmecherii din sistemul universitar
Toti “mediocrii” acestia din CNR habar nu au – din pacate – ce ar trebui sa insemne ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI in fapte profesionsite si nu in vorbe politicianiste !!! Si nici nu banuiesc cum au fost dusi de nas – incepand din anul 2005 – de cei ce au elaborat si aprobat celebra OG75/ 2005 (devenita Legea 87/2006 – UNICAT IN EUROPA!) privind asa-zisa “asigurare a calitatii educatiei”, abrdare plina de confuzii, erori si lacune. Asigurarea calitatii educatiei a fost promovata chipurile pentru a genera increderea in scoli si universitati dar de fapt pentru a infiinta ARACIS si ARACIP (acesta un alt unicat european!) si a le permite sa devina actualii monstri birocratici contestati in fond si forma, pe buna dreptate,de mai toae cadrele didactice, indiferent de nivel si domeniu… S-a promovat si pe aceasta cale vechea idee DAMBOVITEANA a separarii cvasi-totale, declarate si intentionate a “mediului educational” de “mediul de afaceri”… Sa ne mai miram ca absolventii nostri devin someri cu diploma daca in universitati exista atat dispret si aroganta fata de mediul de afaceri ???? Alte state au procedat mult mai inteligent, cooperand cu mediul de afaceri – in scopul cunoasterii si satisfacerii realelor necesitati ale acestuia – viitorul angajator al absolventilor din mediul educational !!!!…
Mai corect ar fi “Autonomia submediocrit[‘ilor”
1. După 1989 universităţile au fost conduse de foştii secretari de partid care au devenit brusc profesori. Punctul 8 de la Timişoara trebuia să vizeze în primul rând universităţile. Aceştia au perpetuat traficul de influenţă, corupţia şi impostura (mai ales).
2.A fost blocată primenirea corpului didactic prin revenirea în ţară a românilor (nu numai) de certificată valoare din vest.Toată gloria univeristăţilor noastre se bazează pe cei care au petrecut ani îndelungaţi în occident. În special la meedicină. Aceştia ar trebui solicitaţi să preia conducerea unor catedre în ţară, nu să fie respinşi din start la candidatură.
3. Posutrile de profesor au fost în bună mpăsură traficate pur şi simplu de impostori. Concursurile trucate sunt notorii.
4. S-a perpetuat (nesancţionat) nu doar plagiatul ci, mai grav, FRAUDA ŞTIINŢIFICĂ, adică lucrări cu date pur şi simplu “scoase din burtă”, în vechiul stil comunist.
5.Ministerul Educaţiei, Comisia de Etică, nu vrea să analizeze astfel de cazuri , bine documentate. Deranjază!
6. Pentru toate cele de mai sus avem exemple şi probe concrete.