După 13 ani de procese, Tribunalul Hunedoara a dat, în această săptămână, decizia definitivă în ”Dosarul Retezat”, legat de peste 10.000 de hectare de teren, cea mai mare parte a acestora păduri și pășuni aflate în cel mai vechi parc național al României, care au fost retrocedate, în 2006, către presupușii urmași (urmașe) ale familiei nobiliare Kendeffy, cetățeni austrieci la data deciziei Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor Hunedoara.
Terenurile – păduri, pășuni și goluri alpine, inclusiv cele pe care se află lacuri glaciare – au fost incluse în Parcul Național Retezat și rezervația științifică Gemenele, încă de la înființarea acestora. Interdicția de a retroceda terenuri dintr-un parc național a și fost unul dintre motivele pentru care Academia Română și statul român, prin Ministerul Finanțelor, au contestat, în 2009, în Justiție, actul de retrocedare. Alte motive au fost: lipsa cetățeniei române a unei moștenitoare, la data retrocedării, absența unui testament și, mai ales, faptul că statul român a acordat despăgubiri familiei Kendeffy, în baza unor acorduri și procese de după primul război mondial.
Decizia Tribunalului Hunedoara a fost popularizată, ieri, de presa autohtonă și s-a viralizat pe rețelele sociale. O parte importantă a comentariilor consideră că această hotărâre va salva și pădurile din Parcul Național Retezat. Din păcate, acest optimism nu stă în picioare: tăierile, ilegale și/sau cu acte, din Retezat s-au realizat sub ”umbrela” Romsilva, care administrează parcul național. O anchetă Agent Green, prezentată și pe România Curată, în ianuarie 2015, și care a trecut de un milion de vizualizări, arată că lemnul tăiat ilegal în Retezat ajungea în ”abatoarele” Holzindustrie Schweighofer (HS Group, mai nou), de la Sebeș.
Lemn tăiat ilegal în Parcul Național Retezat, la poarta abatorului Schweighofer, de la Sebeș/ Captură de ecran din investigația Agent Green
Mai mult, legea pentru interzicerea tăierilor de păduri din parcurile naționale, pe care am depus-o, în 2020, e blocată în Parlament, iar ministrul Mediului, Tanczos Barna, a ales să ignore cele peste 36.000 de semnături strânse pe petiția Declic prin care se solicită același lucru.
Așadar, e cât se poate de legitim să ne bucurăm că, după atâta amar de vreme, s-a făcut dreptate, iar retrocedările ilegale au fost anulate. Să nu ne facem, însă, iluzii: asta nu salvează pădurile din Parcul Național Retezat și nici din celelalte parcuri naționale ale României, atâta timp cât nu există o lege care să interzică distrugerea lor.
Depunerea semnăturilor de susținere a petiției pentru interzicerea tăierilor de păduri din parcuri naționale, la Ministerul Mediului
Păduri din Parcul Național Retezat/ autor: Matthias Schickhofer/ Agent Green
Legea cu retrocedarea padurilor, si in parte retrocedarile, a fost initial conceputa tocmai pentru taierea “in legalitate ” a padurilor. Adica gasiti indivizi cu “vocatie” de succesor , improprietariti si apoi taiere in stil african fara retinere.
Ba chiar unele drumuri prin paduri , construite dupa 1989 declarat in scop turistic, au avut poate scopul de a ajuta la transportul materialului lemnos
Doamna Alina mai este sau i s-a dat interzis pentru ca nu a fost de acord cu doctrina declansarii celui de al treilea razboi mondial dictata de structurile partidului Democrat american?