Liviu Antonesei

Arta slugărniciei la politrucii aborigeni

Mă uit la o fotografie apărută pe site-ul Cotidianul – de altfel o voi prelua drept ilustrație – și mă minunez, rîd, fac cruci contra deochiului.

Văd acolo o adunătură de bărbați și femei cu măști pe obraz și cu mîna dreaptă la chiept, în dreptul inimii. Prima dată, am crezut că este o fotografie luată la vreo întrunire oficială americană, la care se cîntă imnul. Cunoșteam postura din puzderie de fotografii, filme și emisiuni de televiziune. Titlul articolului și recunoașterea unora dintre mutrele mascate, m-au ajutat să-mi dau seama că era vorba despre o adunătură oficială a PNL. Momentul în care se cînta imnul, al patriei bănuiesc, nu al Americii, deși gestul te pune pe gînduri. În fapt, adoptarea acestei posturi datează de vreo douăzecișicinci de ani, iar debutantul a fost președintele Emil Constantinescu. Totuși, în cazul lui, nu aș folosi chiar termenul slugărnicie, ci pe acela redus la jumătate, semi-slugărnicie. Pe vremea lui, România lupta din greu pentru intrarea în structurile europene și mai ales euroatlantice, vulnerabilă la capitolul securitate cum se întîmpla să fie. Dsale i s-o fi părut oportun pentru interesele țării să procedeze la această cumva maimuțăreală. Sau l-o fi sfătuit vreun ager consilier.

Nu-mi amintesc ca alți demnitari ai vremii să fi procedat la fel, iar dacă vor fi existat, aceștia au vrut probabil să-i facă o plăcere președintelui, să se pună bine cu el. Îmi amintesc însă o întîmplare de pe vremea, cam aceeași, cînd eram un fel de demnitar și am făcut o vizită în Statele Unite, mai precis în Minnesota. La înîlnirea cu guvernatorul statului, între noi, steagurile USA, României, al Minnesotei și al… județului Iași, pe care îl păstoream! Cred că guvernatorul mă socotea omologul său, bănuind că județele sînt tot un fel de state. Și dacă așa a socotit omul, la începutul întrevederii s-au intonat cîteva măsuri din imnurile celor două țări. Spontan, poate din amabilitate pentru curtoazia gazdei, mi-am pus și eu mîna dreaptă la chiept, în dreptul inimii. Mi s-a părut că a zîmbit, dar mai degrabă de curiozitate. La un pahar de whiskey de după partea oficială, poate pentru că mă uitam întrebător la el, mi-a spus vă nu e nevoie să pun mîna la inimă cînd se cîntă imnul, e un obicei de-al lor și oricum e vizibil că respect și iubesc America. La întrebarea mea, mi-a spus că nu e interzis neamericanilor, dar pare cumva nepotrivit la ceilalți. Bun, am învățat lecția și în veci n-am mai pus mîna la chiept indiferent ce imn se cînta.

Agentul Petrov, pe cînd era însărcinat cu președinția României, sub nickname-ul Băsescu, a păstrat gestul doar că îl făcea mai rar, oricum dreapta era mai obișnuită cu paharul, iar slugărnicia absolută și-a dovedit-o prin celebra declarație despre felația aplicată Marelui Licurici. Dar și prin fapte. Prin el și prin piticania ce-i servea de premier, a făcut puzderie de favoruri aliatului strategic și poate și mai multe reprezentanților acestuia, corporații, diplomați, servicii. N-a fost vreunul care să nu obțină de la România ce și-a dorit. Pînă și codul muncii în versiunea Petrov – Piticul a fost promovat într-o versiune, susținută de asociația investitorilor americani, pe care acești n-ar fi avut curaj s-o promoveze la ei acasă. Dar la Porțile Orientului, cu Petrov la putere, se putea orice.

Și cum vedem, se poate orice și sub actualul prezident! Gestul cu mîna la inimă a devenit atît de frecvent încît mă tem că s-ar manifesta reflex și dacă i s-ar cînta imnul prin somn. Dar asta e nimic pe lîngă faptele ce țin de „meandrele concretului”, miliarde de dolari cheltuite pe avioane la mîna a doua, rachete uzate moral, dar plătite anticipat și care întîrzie și cîte alte minunății. De pildă, șirul de mînării cu gazele de la Marea Neagră. Dar a primit și România ceva prin cel mai înalt reprezentant al său, o șepcuță de dpi dolari de la Trump! Este plină presa care mai dă semne de autonomie de date, cifre, anchete etc. Dar cui îi pasă? Cîinii latră, caravana trece! Constatam cîndva că România nu mai are o politică externă. Nu mă refer la partea de politică în comun din cadrul UE, ci la cea în care are libertate de mișcare. Doar că libertatea se manifestă doar prin mișcarea aprobatoare a capului. Nu e greu de văzut că nu are nici politică internă devreme ce toate legile importante ne sînt făcute de alții, de bună seamă că nu în interesul nostru. Prin urmare, fotografia de la care am început articolul nu este altceva decît punerea în acord a fondului cu forma și reflectă statutul nostru de semicolonie. Dar ca să meriți pînă și statutul acesta, se vede treaba că trebuie să fii integral slugarnic, slugarnic pînă la capăt…


Articol preluat de pe blogul autorului


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “Arta slugărniciei la politrucii aborigeni

  1. Dumitru

    Ia sa vedeti cum se va declansa mania proletara impotriva lui Liviu Antonesei. Cum vor veni diversi sa explice ca „ei erau fani, dar acum sunt dezamagiti, pentru ca e clar ca autorul s-a dat cu contra-revolutia”. Si ca „singura sansa este ca autorul sa isi faca autocritica” si sa faca ceea ce e bine, adica sa injure PSD. :)

    Reply
    • Liviu Antonesei

      @) Dumitru
      Cînd a fost cazul, am înjurat și PSD-ul, încerc să nu fac nedreptăți… Cumva legat de temă, m-am ocupat de Dragnea cînd și-a plătit masa la instalarea lui Trump și și-a făcut tot felul de poze să pară băgat în seamă. Acum, am văzut că e cercetată finanțarea măreței călătorii. Cînd e vorba de slugărnicie nu prea există deosebiri între politruci..

      Reply
  2. G

    Poate că sunt napoleoni surprinși fără mantale și jachete militare și n-au unde să-și ascundă palmele mâinilor …
    Culmea e că râmele din imagine, care pozează în vertebrate, se revendică de la LIBERALISM! Mai mult, de la unul istoric (deși pe la 1700, când se năștea liberalismul, strămoșii lor mâncau rahat cu apă rece la propriu și doar în zilele de iarmaroc, iar cuvântul „libertate” era înlocuit cu „slobozenie”).
    Dar, atâta vreme cât vor fi proști care confundă libertatea economică dezmățată a altora cu condiția înfloririi libertăților lor proprii de orice fel, astfel de indivizi ușori vor ieși la suprafața apelor tulburi ale istoriei.
    Nici nu există simptom mai limpede al colonizării decât careul de lași din fruntea partidelor principale + papă-lapte de la Cotroceni. Că Cîțu nu se pune, e-o emanație a minții dulapului, ca un abur pe-o baligă proaspătă.
    O lipsă cosmică de c**ie și, după cum ne-nvață Mircea Cărtărescu, aceste organe oglindesc, simetric față de diafragmă, organul gândirii.
    O lume orwelliană: sclavi mândri de ei înșiși slujesc liberal stăpânii!!!

    Reply
  3. Planeta mai mutelor

    Voi sunteți urmași Rromii?
    Slugarnicia o au in sange dintotdeauna, indiferent de scurtele episoade de razvratire. Ea nu e specifica doar națiunilor Slave = sclave, pe englezeste – cat celor primitivi sau cazuti in barbarie din cauza ca nu au lideri adevarati, capabili,… de nivelul celorlalti! Nu au, pentru că organizațiile umane primitive nu prea au un sys de valori adevărat, o ierarhizare org bazată pe merit, capacitate, competenta, munca… toate catalizate de o cultură și civilizatie specifica absenta la ei.

    Reply
  4. Laur22

    Shi totushi care e problema ?
    Cu ce e diferita mana la inima in timpul imnului natzioanal de sarbatorirea haloweenului la romani.
    Cu ce e diferita inceperea programului la scoala cu ridicarea steagului shi intonarea imnului natzional de sarbatorirea Valentines Day ?

    Ah pe prima inca n-am importat-o da sa presupunem ca o s-o importam shi pe asta .

    Da gasca din poza e plina de slugoi da asta nu din cauza ca jumatate au mana la inima shi jumatate nu.

    E de Cotidianul un festival cu citate din acestia care deosebesc dincolo de orice dubiu caracterul lor sau mai precis la completa lipsa a acestuia

    Altminteri bu e nimic rau sa vrei bine tzarii tale, ca cine stie e posiobil ca din binele tzarii sa rezulte ceva shi pentru tine ori pentru familia ta

    E cu totul shi cu totul altceva insa sa :

    „CAtAVENCU (ia poza, trece cu importanta printre multtime si suie la tribuna; îsi pune palaria la o parte, gusta din paharul cu apa, scoate un vraf de hartii si gazete si le asaza pe tribuna, apoi îsi trage batista si-si sterge cu eleganta avocateasca fruntea. Este emotionat, tuseste si lupta ostentativ cu emotia care pare a-l birui. – Tacere completa.

    Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetateni!… Fratilor!… (plansul îl îneaca.) Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare… suindu-ma la aceasta tribuna… pentru a va spune si eu… (plansul îl îneaca mai tare.)… Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale… în aceste momente solemne… (de-abia se mai stapaneste) ma gandesc… la tarisoara mea… (plansul l-a biruit de tot) la Romania… (plange. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelasi joc de amandoua partile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plans cu hohot. Aplauze zguduitore.)”

    Asta da, asta e caraghios.

    Nu faptul ca ” Scopul pentru care lupta Catavencu este ca Romania sa fie bine, si tot romanul sa prospere „. Ca nu e nimic caraghis in a fi bine shi prosperiate.

    Caraghioslancul rezulta din inadecvarea mijloacelor penibile alocate la scopul generos clamat.

    Asa shi cu mana la inima.
    Caraghioasa nu e mana ci caracterul shi faptele celor ce acu in poza o duc la inima

    Cu ce e diferita mana la inima de ingenucherea pe stadion al intonarea imnului natzional ?

    Ca ingenunchera BLM la imnul natzional a Romaniei de catre romani e la fel de relevanta cu practicarea de catre natzionala Romaniei a unui haka dance inaintea fiecarui meci al natzionalei
    Gest la care sunt curios cum va reactziona naztionala shi presa engleza.

    vorba ceea :
    „‘Tho’ much is taken, much abides; and tho’
    We are not now that strength which in old days
    Moved earth and heaven, that which we are, we are;
    One equal temper of heroic hearts,
    Made weak by time and fate, but strong in will
    To strive, to seek, to find, and not to yield.’

    ” that which we are, we are ” sau cum zic romanii
    nu mor caii cand vor cainii

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *