Perspectiva anului 2023 este că nu există nicio perspectivă. Suntem conduși de oameni care nu plănuiesc să rezolve ceva în viitor- dificil cum e – ci doar să nu plătească ei vreun cost pentru trecut. Că trecutul e răspunderea lor.
Putin nu a reușit să oprească avansul NATO pe care îl consideră cea mai mare amenințare de securitate pentru Rusia, dimpotrivă, acțiunile lui au dus la aderarea unor țări neutre ca Suedia și Finlanda, a făcut din aderarea la NATO obiectiv chiar în țări unde opinia publică era pro-UE, dar nu pro- NATO (ca Moldova sau Ucraina). A ocupat militar o bună parte din zonele a căror autonomie față de Ucraina o voia prin acordul de la Minsk – zone unde era populație rusofonă în Ucraina, dar cu prețul distrugerii lor parțiale. Putin nu se poate opri până la alegeri, e interesul lui să țină Rusia mobilizată ca să nu existe contestare politică internă, și războiul e cea mai bună cauză. Sancțiunile l-au lovit, dar au lovit și Europa, când se face suma algebrică se vede – așa cum dovezile o arată și pentru precedentele sancțiuni, de exemplu în cazul Iranului – că nu pot rezolva problema, deci sunt ineficiente. În schimb sunt sancțiuni scumpe pentru Occident, nu rezolvăm problema dar la un cost mare. Timpul trece, Rusia se adaptează, la fel și noi, ne adaptăm în mai rău, dar nu avem un guvern alternativ rus nici măcar în exil. Singura noastră speranță e un om în închisoare, Navalny, deși mâna lungă a lui Putin îl ține până și pe fostul președinte Sakașvili în închisoare în Georgia, țară care aștepta să fie invitată să adere la UE cu Ucraina și Moldova, deci Vestul avea cât de cât mai multe pârghii de influență. Am încurajat opoziția din Bielorusia doar ca să îi vedem condamnați la închisoare fără să putem face nimic.
Ucraina a reușit să rămână un stat suveran, subvenționat de Occident, și să mențină o excepțională mobilizare. Conform sondajelor, ucrainenii aprobă nu doar costul ridicat plătit pentru afirmarea suveranității, ci și cel plătit pentru frontierele desenate de Stalin, care au inclus Donbas și Crimeea, cu aceeași perversitate cu care Transnistria a fost inclusă în RSS Moldovenească. Am aproba noi oare să moară vreun român ca să avem Moldova în granițele RSS Moldovenești (că, nu e așa, sunt frontiere internaționale, frontiera oficială a Republicii Moldova). Evident, nu. Nici moldovenii oficiali nu sunt dornici, războiul vechi s-a terminat cu victoria Transnistriei și nu am văzut batalioane de voluntari peste Prut sau partide care să vrea să o ia cu forța înapoi. În Transnistria trăiesc și oameni care nu sunt de acord cu regimul de acolo, dar o bună parte (ca și în Crimeea) sunt foști militari, pensionari FSB sau pur și simplu ruși. Motivul pentru care Moldova nu renunță de tot la Transnistria este că acest lucru ar avea un cost electoral foarte mare, și au pierdut zeci de ani fără măcar să se elibereze de dependența energetică de Transnistria (tot uzina de la Rîbnița, când aud știrile de azi ele sună ca acelea de acum mai bine de 30 de ani, când am fost prima oară acolo). Ai noștri basarabeni (că o parte din familia mea e de acolo) nu ar fi dispuși să moară să recucerim Transnistria, dar nici nu ar vota pentru cineva care ar încerca să scape de ea. Preferă să îi plătească datoriile la Gazprom.
Cum avem democrație în Ucraina și Moldova, e perfect plauzibil ca liderii acestor țări să promoveze non-soluții, pentru că astea sunt preferințele publicului. E cunoscut, votanții adesea vor să aibă plăcinta, dar să o și mănânce în același timp. Sunt necesari lideri foarte bravi – cum Anglia nu a avut la Brexit – să le spună că așa ceva nu se poate. Zelenski conduce cu ochii în sondaje, că are alegeri la anul.
Anglia și Statele Unite (Anglia a schimbat două guverne de când a început războiul din Ucraina) au marele merit al eficienței. Ei au înarmat și au antrenat armata ucraineană. Dar când vezi că rușii au plecat din negocierea noului acord de dezarmare START pentru că nu vor să mai schimbe date cu parteneri care susțin pe față Ucraina, sau că Blinken a fost în India la G20 doar pentru ca să vadă o dată în plus că Rusia nu e așa de izolată cum spera, nu văd nici o perspectivă. Cum am scris acum un an în Somnambulii, China va ajuta Rusia militar doar dacă Rusia începe serios să piardă, acest lucru e dinainte determinat, pentru că scopul Chinei este ca Occidentul să nu mai schimbe regimuri și să nu mai promoveze democrația în alte țări. Cu cât înghesuim Rusia mai tare, cu atât China e obligată să o ajute – ce nu e clar? Un an mai târziu, nu avem niciun plan cum să nu împingem China mai aproape de Rusia, dimpotrivă, altul decât cel de a bate șaua rusească, doar-doar o pricepe iapa chineză. China a înțeles, și de asta nu își pot permite să batem Rusia, că ei ar fi la rând. Noroc cu pandemia că a mai slăbit China, și acum e cvasi-oficial că virusul a scăpat dintr-un laborator chinez, care avea de altfel granturi de cercetare din America. Nici asta nu e brambureală și incompetență, nu? Mai ușor să dăm vina pe conspiraționiștii de pe FB, dar poate nu erau așa de mulți dacă povestea nu era din start așa de ambiguă.
Democrații s-au salvat la limită la alegerile legislative, dar dacă Trump rămâne singurul candidat prezidențial care vrea să încheie războiul din Ucraina e un risc la anul să câștige Trump. Ne bazăm mai ales pe justiție să îl împiedice.
E un nonsens să dai securitatea lumii întregi înapoi cu aproape 50 de ani renunțând la tratativele pentru siguranța nucleară în timp ce spui prin talk-show-uri publicului să nu își facă griji, că Rusia nu va folosi arme nucleare. Nu știe niciun lider occidental ce va face Rusia, și cu cât e mai mare anarhia acolo, cu atât știm mai puțin, cu atât mai periculoasă și mai imprevizibilă devine Rusia. Motivul pentru care negociem cu rușii e că ei au arme nucleare, nu că îi iubim, alte generații au luptat să existe un cadru de negocieri măcar.
Englezii sunt ocupați să piardă Irlanda de Nord, că, nu e așa, nu ei au salvat-o, ci alte generații, în schimb vor să lupte pentru Crimeea.
SUA și Europa au devenit între timp absorbite de un război bilateral al subvențiilor, că marele tratat comercial transatlantic TTTP a căzut, tras în jos de milioane de demonstranți occidentali care profitau din globalizare, dar nu voiau să mai audă de ea, de comuniști și ecologiști, și acum ne luptăm între noi (și cu climatul când avem răgaz). Se pare că la Comisia Europeană exista un plan cum reduci amprenta de carbon zburând mai puțin pe banii Comisiei, și soluția găsită de unii a fost să zboare la business class pe banii Qatar chiar pentru a negocia tratatul de aviație cu Qatar (până săptămâna asta). Absurditatea și ipocrizia au atins asemenea proporții că nu m-ar mira să rezulte un cutremur de resetare, cum a fost demisia Comisiei Santer din anul 1999. Nu are însă cine să o ceară, Parlamentul European fiind la fel de infiltrat de influențe necuvenite, ba poate chiar mai infiltrat, decât Comisia Europeană. Șocul ni-l vor administra votanții la alegerile europene de la anul.
Comisia Europeană face între timp observații României că nu s-a decarbonizat destul prin PNRR, de parcă un PNRR în care s-au pus bani de gaz și de autostrăzi cu ghiotura era făcut pentru decarbonizare (???). Iar grupurile de interese din educație fac scandal pe o irelevantă lege a educației, când educația se putea și se poate reforma fără nicio schimbare de lege. Nu legea vă oprește să închideți școlile doctorale impostoare, unde îndrumătorii nu ar fi trebuit niciodată să aibă dreptul să îndrume, nu legea vă oprește să introduceți conflicte de interese la examenele de admitere, ca să nu mai avem profesori care evaluează pe cei pe care îi pregătesc – ar fi destul un regulament. Dar nu îl vreți. Nici nu vorbiți despre el. V-a dat prin minte posibilitatea, dragi compatrioți, că poate nu doar Iohannis, ministerul, Câmpeanu etc, sunt de vină pentru că nu se poate reforma educația, că e o problemă colectivă, în care grupurile de interese sunt prea tari și au interese nereconciliabile? Nu mai bine încercați voi să luați banii din PNRR pe educație și gata, măcar o să terminați odată cu toaletele în curte, și grăbiți-vă până nu vine vreo directivă că sunt mai sănătoase și mai bine ne întoarcem cu toții la ele.
Prognozele anului 2023 (scuze că de abia în martie am ajuns la ele) sunt ca atare așa.
România va continua să fie condusă de o largă alianță susținută de serviciile secrete, cu alternativa politică la ea fiind un plan al serviciilor, cele mai de mâna a doua, SPP și ramuri minore, care își reciclează aceleași figuri vechi și de încredere. Nu vă mirați dacă vedeți cum răsar iarăși băieți de încredere ca autorii de discursuri pentru EBA și camarazii Elenei Udrea, pe post de consilieri de etică publică, asemenea oameni nu au cum să cadă de tot orice ar face, că e interesul celor care îi folosesc să îi țină în circulație. Nu există nicio figură charismatică în spațiul public care să plănuiască un partid nou, numai grupuri de anonimi care fac planuri.
Societatea civilă românească e clinic moartă, și nici în anul care vine revistele fanion ale intelectualității nu vor spune o vorbă despre militarizarea spațiului public sau orice vorbă care să îi pună în conflict cu sursele de putere și de subvenții, și aceeași listă de băieți creștini fără circulație internațională vor face ecou propagandei oficiale și vor lucra la greu să împiedice crearea unei opinii publice critice și cu discernământ, pentru că, atunci când trecător am avut una, ea s-a dovedit un pericol pentru establishmentul nostru securist. Cel mult se vor strânge toți să latre la oglindă, că asta fac ei cel mai bine.
Războiul nu se va încheia pentru că nu există un plan realist unde trebuie să fie frontiera între Europa și Rusia și care e natura ei (UE-Rusia sau NATO-Rusia), și nu se acceptă (pe față) ideea că nu e doar o frontieră între Ucraina și Rusia, deci nu doar votanții ucraineni decid; nici cum vor coexista în viitor alături țara plină de resurse energetice și arme nucleare cu un continent care are nevoie de energie și securitate, fără nici o cooperare, dimpotrivă. Noi vom continua să plătim pe opozanții din exil ai lui Putin, iar Rusia va face ravagii pe mai departe prin mediile sociale europene, suflând în toate focurile (veste galbene, Catalonia). Banii vor curge pe mai departe să îmbogățească pe cine produce armament, și nu în vaccinul nou anti-cancer al Moderna.
Nimic nu se va schimba până la alegerile de la anul (europene, prezidențiale, legislative – cine are), nu luați credite și țineți-vă banii în aur.
dacă v-ați obosi să citiți puțin despre vestele galbene, ați vedea că acolo e un foc care arde fără oxigen de la Moscova. Când ajungi să ți se termine banii lunari după 3 săptămâni, nu mai ai nevoie de Moscova. Și nici când valetul lui David Rotschild îți spune că trebuie să lucrezi mai mulți ani pentru ca să plătești și mai bine capitalul în detrimentul muncii.
Cred că vă înșelați: 2023 va aduce multe, probabil combustibilul pentru anul 2024. Am intrat în vrie și nici societatea civilă, nici vreun despot iluminat nu mai pot aduce ceva. Poveștile capitalismului sălbatic nu mai sunt sprijinite nici de resursele mediului, nici de progresele lumii virtuale a spectacolului. Realitatea e la ușă și are chip cam urât – e de fapt o oglindă în care ne putem privi ca specie (the killing monkey, cum a zis un mare savant).
Modelele vechi și ierarhiile vechi se șterg cu sânge. Ne întoarcem la vocația noastră de bază, pulsiunea de moarte, cum a zis un savant născut la Příbor.
corect, nu e nevoie de Moscova pana la un punct – acela in care anumite stele politice rasarite mai de demult sau mai recent pe orizontul hexagonului incearca sa-si apropieze o parte a miscariilor de strada in scopul impunerii unei agende proprii (nu neaprat aceeasi cu a miscarii de origine) si al ascensiunii la putere. Acolo intervin(eau ca s-o mai fi taiat ratia in ultimul an) deja si mici ajutoare de la rasarit.
Daca Macron e din spita lui Rotschild se datoreaza si faptului ca inclinatia naturala spre stanga a fiintei franceze nu a reusit inca intlanirea istorica cu boncacul rusesc precum si petrecerea a vreo cateva decenii luminoase sub el. Asa e misto sa te clamezi a fi anti-american si anti-capital by default.
Nuante si nuante peste tot dar aveti dreptate in anumite priviinte.
i-auzi! uiti ca rusii au creat denumirea de “bistro” cand cu ocuparea Parisului dupa Waterloo?
Țara plină de resurse etc a cerut “revenirea la arhitectura de securitate din anul 1997” – asta nu avem voie să ignorăm. Ce facem dacă viitoarea graniță a României cu Rusia va avea statutul pe care îl acordați azi graniței Ucr-Ru, mergem pe soluții individuale?
Până la destrămarea URSS, lumea democratică a făcut cam ce face și acum, minus sancțiunile dure și niciun expert nu a crezut că vor fi atât de utile acțiunile acelea.
“În 1916 Rusia era stabilă, în 1988 URSS era stabilă ” – analiză făcută de un regizor rus la tv.
Nici anii care vor veni nu vor aduce mari perspective. Discriminarea sociala va creste, falia dintre cei bogati si saraci se va adanci. Mecanismele autocratice incep sa se vada mai ales in tarile foste socialiste. Democratiile reale se subrezesc in fata problemelor de razboi si ale unor resurse tot mai scumpe. Noile orientari economice cu castiguri fabuloase au mers catre zecile de milioane de vaccinuri iar acum catre armament. Dorinta de pace a devenit o iluzie.
Din pacate confirmarile sunt rapide. China a anuntat azi o crestere enorma a bugetului sau militar. Sanctiunile trebuiau date…dar daca nu fac parte dintr-un plan care sa se bazeze pe altceva decat wishing thinking si constructia mai ales de tribunale unde o sa il taram pe Putin…degeaba le-am dat.
dupa parerea mea, problema cu anul 2023 si altii care vor urma, nu sta in URSS (de ce tot insistati cu Rusia, nu inteleg: Rusia a incetat sa exista odata cu lenin.) sau China sau SUA etc. Sta in continua scadere a nivelului de educatie pe plan mondial si implicit a gradului de folosire al inteligentei proprii in analiza situatiilor si luarea unor decizii. Din ce in ce mai multi cetateni planetari nu mai stiu sa isi argumenteze deciziile, nu mai analizeaza deci nu mai gandesc.
Indiferent cat de mult si de siret lucreaza o propaganda, daca persoana e educata si gandeste logic, nici o sansa sa fie influentata. Cand aud ca sunt pomenite “vestele galbene” ma umfla rasul dar si tristatea. Ce exemplu de manipulare mai bun decat simbolurile ( steagul, sabia, kalasnikovul ridicat, uniforma, crucea incarligata, diferite animale si pasari, vestele sau uniformele) care sunt ridicate sus de tot ca sa fie vazute si urmate de o sumedenie de zombie, se poate prezenta? Iar inflatia de asa-zisi “oameni de stiinta” cu teoriile lor elucubrante, a devenit mai periculoasa decat penibila religie (sau religii, scuze pentru greseala, deoarece zeul unic “e mai multi”). Si atunci ce mai conteaza cine pe cine sau de ce se macelaresc? Sa “globalizarea” sau “eco-revolutia”? Nu am auzit pe nimeni, dar pe NIMENI spunand: eu vreau sa invat, sa devin mai cult, mai empatic.
Iar “veste scolare” nu am vazut nici in Franta nici aiurea.
Tot inainte, (sau inapoi?) oameni !
nu sesizați contradicția din ceea ce scrieți/susțineți? pe de o parte îi atacați pe ”oamenii de știință cu teoriile lor elucubrante”, pe de altă parte deplângeți faptul că nimeni nu ar vrea să se laude că vrea să învețe mai mult, să devină mai cult… păi de ce ar spune (și ar face) asta dacă cei ca d-voastră îi atacă, ignorând știința și etichetându-i pe cei mai învățați dintre ei?
Ucraina depinde militar si economic de SUA , NATO si mai putin de UE.
Daca anul viitor va cistiga Trump ajutorul SUA se va evapora precum se va pune in discutie existenta NATO sau reducerea rolului aliantei.
Occidentul va obosi si va accepta faptul ca Ucraina va fi incorporata in Rusia si ca NATO va trebui sa se retraga in spatiul din 1997 sau poate 1989
Moldova, fosta sovietica, va reveni in final sub o forma sau alta Rusiei indiferent ce va face occidentul.
Romania este dependenta ( ca un drogat de heroina ) de pomenile primite de la UE cu diferite titluri sau de imprumuturile pe pietele externe.
Totusi in Romania se intimpla un miracol economico-financiar , moneda nationala RON este intarita in fata Euro sau USD in ciuda inflatiei mult mai ridicate decit cea din tarile euro sau SUA
Ce-i așa de complicat? SUA au reușit prin război ăsta să înfunde și UE, și Rusia și China (care visa la Taiwan). Atât de mult doreau să rupă relațiile între UE și Rusia, încât au făcut să explodeze Nord Stream (act de război), cu toate că e periculos. Asta după ce au declanșat război din Ucraina prin integrarea prevăzută a Ucrainei în NATO. Așa au băgat spaima în nemți, care n-au mai avut curajul să facă un pact cu rușii. Dimpotrivă, s-au aliniat 100% pe poziția americană, sperând că doar Franța să mai fie pusă la colț (după ce le-o trăseseră și după circul cu contractele anulate de Australia). Acum ar fi fost nevoie de o Europa federală care să-și vadă de interesele ei. In schimb, avem un monstru birocratic, nedemocratic și cu tendințe autoritare și de corupție. Prin micimea obiectivelor și prin hybrisul metodei Germania a distrus din nou Europa. SUA și China nu fac decât să-și urmeze interesul, iar Rusia să reacționeze fara posibilitate de alegere la acțiunile americane.
toate ca toate, dar până la SUA ”au declanșat război în Ucraina” mai e cale lungă; dincolo de ce vor SUA, UE, NATO, Germania, China etc. e ce vrea Ucraina; e dreptul ucrainenilor să vrea într-o alianță și/sau uniune militară, și nu e treaba lui Putin și a rușilor ce decide Ucraina și să ”rezolve” asta cu cu bombe
Eu inteleg ca e un “narrative” frumos sa spui ca ucrainienii s-au mobilizat si si-au construit o tara, si au vointa politica si sunt David in fata lui Goliat. Dar dincolo de acest “narrative” e mult mai prozaica realitate. Ucraina nu decide nimic, pentru ca in secunda in care SUA nu o mai ajuta cu miliarde si cu intelligence si cu arme si cu paza lui Zelenski, si cu tot, Ucraina pierde razboiul si dispare. Ceea ce a schimbat balanta puterii si a dus la razboi nu e vreo vointa politica a Ucrainei, ci o schimbare fundamentala in politica SUA, care au aratat ca sunt dispusi sa apere Ucraina ca sa dea in Rusia si sa evite crearea unei Europe puternice economic (si eventual politic). Bineinteles, asta are un pret. Ucrainienii sunt carnea de tun, dar pana la urma pentru ei deal-ul pare a fi OK. Inainte erau un “failed state” supus acelorasi presiuni politice ca Romania, omul bolnav al Estului european (cu epidemii de SIDA, de consum de opioide, coruptie la nivel guvernamental…). Acum le e permis sa aiba o ideologie de razboi, ultra-nationalista (nasol pentru minoritati, inclusiv romanii) dar care e buna pentru nation-building si in care oamenii pot crede. Ai mai vazut pe cineva sa critice legea minoritatilor din UA? Cei care pierd cu adevarat in jocul asta sunt ceilalti europeni, Rusia si China. Cei care castiga sunt in primul rand SUA si apoi Ucraina. In conditiile astea, pe principiul “cui prodest”, tind sa il cred pe Seymour Hersh, si nu NYT/Pravda.
de-asta există și se fac alianțe, ca aliații să se apere între ei și nu se fac alianțe în care fiecare dintre parteneri să nu aibă ceva de câștigat; însă mi-e greu să cred că nu faceți diferența între o alianță voluntară și una impusă (cum era cea a țărilor din Estul Europei în Pactul de la Varșovia, în care decizia a fost a unor lideri impuși de URSS în țările ”aliate”, nu a cetățenilor); nota bene: în primele ore ale invaziei SUA au vrut să se implice la evacuarea lui Zelenski, a fost opțiunea lui (și a ucrainenilor) să lupte
Iarasi “narrative”: eroicul Zelenski. Daca rusii il doreau mort si americanii nu-l aparau cu tot ce are CIA mai bun, mort era. El a ramas acolo pentru ca SUA il apara sau rusii nu vor sa-l omoare. Curaj are, nu zic nu. Insa multi au curaj. Zelenski stie exact ce are voie sa faca (ce-i dau voie/cer americanii). Asta explica felul in care s-a rastit la nemti, intre altele, fara sa-i raspunda nimeni asa cum merita. :)
”rușii nu vor să-l omoare”? ori măcar să-l ia prizonier? știți asta sigur? de fapt au atacat Kievul doar așa, că ”era în drum”?
Poveștile complicate sunt pentru oameni simpli. De pildă: democrația a fost un vis frumos care s-a sfârșit în martie 2021. Poveștile simple sunt pentru oameni complicați. De pildă: occidentul, îngâlvit de miere, a uitat că și ursului îi place mierea ; în loc să-i dea și lui o bucățică, a asmuțit câinii pe el și acum suportăm cu toții consecințele. Așadar sunt povești pentru toți. Oare de ce nu mai crede nimeni poveștile lor ?
@MG: Firește că e “dreptul” oricui să vrea ce poftește, așa cum, de exemplu, a fost “dreptul” lui Nicu Covaci să cânte la nunta lui George Simion, iar Ovidiu Lipan, întrebat, i-a luat apărarea: “E dreptul lui Nicu să cânte unde vrea și să facă ce vrea. Dacă poftește, poate să plonjeze și într-o piscină fără apă – e dreptul lui.”.
Altfel, nu știu dacă e dreptul meu (chiar nu știu), dar știu sigur că îmi face mare plăcere să vă aduc în atenție, dumneavoastră și celorlalți cititori, o carte minunată, care este și o hrană sufletească de cea mai bună calitate, și un instrument intelectual foarte util: “Time regained: World Literature and Cinema”. Autoarea, Delia Ungureanu, are păcatul că nu predă “studii de securitate” la Științele Politice ale Universității din București, dar încearcă să compenseze predând teoria literaturii la Literele aceleiași universități. Cartea, în fascinația căreia sunt prins când scriu aceste rânduri, dovedește că autoarea ei are cele trei calități care consider că sunt premisele marelui profesor: generozitatea, exigența și pofta de joacă.
Tot astfel, la “Teatrul Mic” din București excepționala actriță Alina Rotaru strălucește în “Legături primejdioase” – și nu numai, dar asta e, cel puțin deocamdată, alegerea mea.
La mulți ani lor, autoarei acestui articol (a cărei contribuție la spațiul nostru de idei este, din punctul meu de vedere, foarte importantă) și în general la mulți ani tuturor celor care vor să primească această urare. :)
Da, în linii mari așa stau lucrurile. Occidentul întreg se învârtește haotic în același cerc, fără ieșire și viziuni proprii, în jurul nucleului SUA consolidat, un cerc gelatinos ca o meduză care își deformează ușor conturul, nu esența: Rusia execută în virtutea inerției un ordin fiindcă nu pot da înapoi din dezastru decât cu mari probleme interne – deci tot o învârtire haotică în gol – , numai SUA și China au obiective clare, însă contradictorii. Sigur, în 2023 nu se va tranșa nimic, numai cele două mari puteri se tatonează și condiționază, compromisul ele îl vor coagula. Sigur, dacă Rusia pierde colosal, de ex. în cazul lansării unor atacuri furibunde cu eventuale avioane din Vest, atunci China va sprijini și ea la masă deschisă cu armament (modern) pentru a contracara o înfrângere pe care, de acord, nu o pot admite. Drept urmare, prelungirea războiului pentru slăbire Rusiei va secătui Rusia, dar și Europa, unde destabilizarea va aduce aceeași atmosferă ca în Rusia anului 2024, dar, mai grav, va determina alianța clară și sprijin masiv din partea Chinei! Este o mare iluzie consolidarea alianței NATO-UE, fiindcă, iată, va atrage China în conflict transparent spre a salva alianța asiatică. Nu cred că este atât de complicat… oare de ce liderii SUA și Chinei nu ajung la compromisul convenabil care ar fi pacea grabnică?!
Am scris în finalul comentariului precedent un ,,… de acord”, dar apare ambiguu: eram de acord cu punctul de vedere al AM Pippidi, nu cu consolidarea nu știu cărei alianțe. Cât despre încadrarea în limite de noxe, totul este hilar, atâta timp cât războiul prelungit emană cât mapamondul. Mai serioasă este problema costurilor energiei care nu scad, mărind sărăcia și alimentând ostilitatea, ca și cum se dorește haos cu orice preț, ca și soluțiile autohtone la independența energetică. Indiferent cum se vor tranșa condițiile acestui război, chiar dacă destructurarea UE ori dezmembrarea Rusiei nu vor fi posibile, noua ordine va impune de la sine recunoașterea lumii multipolare și va face necesară recunoașterea unor puteri precum China, pe de o parte, iar pe de altă parte va impune consolidarea statelor europene descoperite ca entități la o „adică”!