”Traficul auto prin ultima pădure majoră a Bucureștiului este un abuz și un ecocid, iar Pădurea Băneasa trebuie să fie protejată prin lege ca arie naturală de interes național, nu exploatată în interes privat”, se arată într-o poziție publicată pe pagina proprie de Facebook de către Asociația Parcul Natural București și citată de PressHub.
Mesajul este transmis în contextul deciziei Curții de Apel București, prin care a fost anulată cea a Tribunalului București, suspendând rezilierea contractului dintre Romsilva și federația care reprezintă interesele dezvoltatorului imobiliar al cartierului Greenfield, privind circulația auto pe drumul forestier prin Pădurea Băneasa.
”Nu comentăm decizia recentă a Curții de Apel București privind drumul forestier transformat în arteră auto. Reiterăm ce spunem deja de câțiva ani: traficul auto prin ultima pădure majoră a Bucureștiului este un abuz și un ecocid, iar Pădurea Băneasa trebuie să fie protejată prin lege ca arie naturală de interes național, nu exploatată în interes privat”, arată reprezentanții Asociației Parcul Natural București.
”Miile de mașini care traversează o pădure esențială pentru un mare oraș european o vor fragmenta suplimentar și o vor împinge către dispariție. Traficul auto printr-o arie naturală deja vulnerabilă este o soluție care va conduce la distrugerea Pădurii Băneasa și la multiplicarea acestor abuzuri în păduri periurbane din toată România. Noi ne-am opus și ne vom opune în continuare acestui mod de a rezolva problemele dezvoltatorilor imobiliari sacrificând ultimele rămășițe de natură urbană”, se arată în mesaj..
”Cerem autorităților și companiilor să găsească soluții adecvate și sustenabile din punct de vedere urbanistic fără a deteriora arii naturale de importanță crucială pentru oraș”, solicită Asociația Parcului Natural București.
Peste 30.000 de cetățeni au semnat deja petiția pentru protejarea Pădurii Băneasa. O poți semna și tu, aici (clic).
Despre modul în care Romsilva și-a apărat (mai corect, nu și-a apărat) poziția în litigiul privind rezilierea contractului de peaj pentru circulația auto pe drumul forestier, mai mult, aici:
Hotărârea Curții de Apel București nu e definitivă cu privire la circulația auto pe drumul forestier, vizând doar suspendarea rezilierii, nu și anularea contractului pe fond. O analiză mai amplă privind cazul și efectele deciziei, pe PressHub (aici).
Liber la împușcat pelicanii, după cormorani? Ce a semnat Tanczos Barna (EXCLUSIV)
O observatie de bun simt in aceasta lupta surda.
Aparent ingorati fapul ca avem inca cel putin doua URIASE artere ce traverseaza acea padure, de macar 50 de ani, avand un trafic URIAS:
– DN1 (Bucuresti-Pitesti)
– DNCB
– Alee Privighetorilor
Voi plangeti ca un drum forestier, neasfaltat va distruge padurea? Ratiunea a parasit Romania.
păi atunci hai să facem șosele și prin parcurile din orașe, că doar există atâtea șosele și drumuri și câte două-trei drumuri în plus prin fiecare parc n-ar putea face mai mult rău decât deja e făcut; e chiar atât de greu de înțeles că nu nu drumul distruge pădurea, ci traficul auto, poluarea?,
Da, aveți dreptate cu ”rațiunea a părăsit România” ;)
După părerea mea, Curtea de apel a procedat corect în condițiile date: omul și interesele sale trebuie protejate în primul rând, daunele aduse naturii nu sunt ireversibile și ar trebui ca până la sfârșitul anului Greenfield să aibă și a doua cale de acces (pe lângă Teișani, că Vadu Moldovei e un compromis dictat de împrejurări). În plus, ca logică juridică, a fost lăsată în existență ultima realitate cu care părțile au fost de acord înainte de apariția litigiului dintre ele.
Problema fundamentală este că au stat atâția ani fără să edifice această a doua cale de acces, pentru care au cerut autorizație de construire abia în mai ‘26; au obținut-o în iunie, s-au apucat de lucrări în august și afirmă că până la finalul anului o vor da în folosință. Poate ne spune cineva istoria acestei întârzieri de un deceniu și mai bine. Mai remarc și faptul că e gândită tot la mimimum: 7 metri de carosabil, chiar n-o fi putut s-o proiecteze mai generos? Că presupun că atunci când și-a proiectat profitul la locuințele vândute, respirația a fost mai amplă.
Strategic, cel mai bine ar fi fost ca Romsilva să nu se grăbească să rezilieze acum, să aștepte până în ianuarie ‘27, așa n-au făcut decât să obțină un litigiu și o forțare contractuală care se poate întinde până în ‘28. De ce au făcut-o? A fost un răspuns la ritmul ineficient al lucrărilor la noul drum sau de ce?
Finalmente, ca o păsărică personală (Vorba aia, fiecare cu ecocidele lui.), este “Vadu” Moldovei (nu “Vadul” – care e o formă de hipercorectitudine, ca și Mihai “Viteazul”, care e toată ziua “Viteazu”), iar “Pădurea Pustnicu” este un nume de stradă care acolo are tot atâta sens cât sens are, în altă parte, strada “Mihail” Sebastian.
Ce e bine în toată povestea asta e că schimbul de terenuri Romsilva-primărie nu a reușit, astfel că, pe termen lung, pădurea poate fi protejată în continuare.
:) nu știu cum ați ajuns la concluzia că daunele aduse naturii nu ar fi ireversibile; faptul că, într-un timp mai scurt sau mai lung natura se reface într-o formă sau alta, nu înseamnă că dauna nu ar fi ireversibilă; că dacă sunt omorâți 10 oameni, dar se nasc alți 10 nu înseamnă că dauna inițială a fost reversibilă;
altfel, în cazul Pădurii Băneasa, exact oamenii au fost ignorați, pentru că protecția pădurii acesteia înseamnă, în cel mai direct mod posibil, protecția sănătății a sute de mii de locuitori ai Bucureștiului a căror sănătate depinde de sănătatea acestei păduri; există un interes general al oamenilor și există interese private – cel general e legat de sănătatea publică, cel privat e cel a investitorului de a putea construi în continuare, cel al unor locuitori care au refuzat (în timpul dezbaterilor) a variantei de asigurare a transportului în comun pentru copii către și/de la școală (pentru a putea circula cu mașina personală – e ca și cum se aprobă o scurtătură pentru mașini printr-un parc pentru ca locuitorii unui bloc de lângă parc să poată ajunge mai repede decât alții) și, nu în ultimul rând interesul unei fundații private care încasează milioane de euro pe an de la părinții copiilor care frecventează grădinița privată, școala privată și liceul privat din Greenfield și care, în mare măsură, NU locuiesc în Greenfield (drept pentru care și-ar pierde clienții dacă nu i-ar putea aduce cu mașina până în buza școlii)
așadar, nu e niciun compromis, e o bătaie de joc suspendarea asta, la fel și blatul făcut de Romsilva, care a invocat drept cauze de reziliere doar faptul că i s-ar fi produs prejudicii de imagine, când, de fapt, există indicii că jumătate din drumul ăla forestier nici nu exista (fiind, de fapt, pădure), că s-au făcut intervenții fără acordul Romsilva pe drum și multe altele
@MG: N-are rost să polemizăm și când suntem de acord.