Plenul a aprobat propunerea
mea de a solicita MJ sa promoveze un proiect de modificare a Legii
medierii pentru a face aplicabila procedura informarii obligatorii. Iata
mai jos motivarea noastra si textele propuse.
Prin Legea nr. 115/2012 s-a completat si
modificat Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei
de mediator. Aceasta din urma lege a avut ca scop principal degrevarea
instantelor de un numar important de cauze. De la intrarea ei în vigoare
în anul 2008 si pâna în prezent numarul medierilor procesuale nu a
depasit câteva sute de cauze anual, justitiabilii nefiind falimiarizati
cu aceasta institutie.
Ca urmare, s-a gândit realizarea unei
proceduri de informare. Mai întâi prin Legea nr. 370/2009 s-a prevazut
în mod imperativ ca organele judiciare sa informeze partile cu privire
la posibilitatea si avantajele medierii si sa le îndrume sa recurga la
ea. În concret, aceasta obligativitate nu a dat rezultate. O noua
procedura de informare a fost introdusa prin legea 115/2002.
Astfel, prin aceasta lege:
a. a fost modificat art. 2 din legea 192/2006 care are acum urmatorul
continut: `Art. 2 – (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane
fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de
informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces în
fata instantelor competente, în vederea solutionarii pe aceasta cale a
conflictelor în materie civila, de familie, în materie penala, precum si
în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile
art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila ramân
aplicabile în mod corespunzator.`.
b. a fost introdus în lege art. 601 cu urmatorul continut: `(1) In
litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei
forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea
interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la
sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele
materii (…)`.
Prin urmare, nu medierea ar fi
obligatorie, ci doar participarea partilor/partii la sedinta de
informare. Acest text ridica însa problema eficientei noii proceduri,
atât timp cât legea nu prevede nicio sanctiune a neîndeplinirii sale.
Singura sanctiune care se poate aplica
este cea din art. 1081 din C.pr.civ.: `(1) Daca legea nu prevede altfel,
instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea
sanctiona urmatoarele fapte savârsite în legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 50 lei (RON) la 700 lei (RON): f) refuzul
partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele
medierii, în situatiile în care a acceptat, potrivit legii`. Aceeasi
reglementare este preluata si de art. 187 din Noul C.pr.civ.
`Încalcarea obligatiilor privind desfasurarea procesului. Sanctiuni: (1)
Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor
prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savârsite în
legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 100 lei la
1.000 lei: f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu
privire la avantajele medierii, în situatiile în care a acceptat,
potrivit legii`.
Ca urmare, singura sanctiune a
neparticiparii la sedinta de informare cu privire la mediere este doar
pentru partea care a acceptat procedura, dar care nu s-a prezentat la
ea, tergiversând astfel solutionarea cauzei. Oricum, chiar daca se
aplica amenda judiciara, nu exista vreo sanctiune cu privire la cererea
de chemare în judecata introdusa, instanta fiind tinuta sa continue
solutionarea cauzei. Ceea ce lipeste de efect noua procedura, al carei
scop este convingerea partilor de a ramâne în mediere si a degreva
astfel instantele.
Ca urmare, pentru a da eficienta noii
proceduri de informare care este obligatorie potrivit art.2, introdusa
prin art. 601, este nevoie de o prevedere cu privire la consecinta
nerespectarii sale. Întrucât la procedura de informare se poate apela
înainte de sesizarea instantei, dar si ulterior acesteia, este nevoie ca
noul text sa priveasca ambele ipoteze.
Astfel, propunem ca dupa art 2 alin. 1 sa se introduca un nou alineat, alin.1 ind.1, cu urmatorul continut:
”Instanţa va respinge cererea de
chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de catre
reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind
medierea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după
declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest
scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 lit.a-f din lege.”
În felul acesta accesul partilor la
justitie nu este împiedicat: procedura de informare este sumara, este
gratuita (art. 61 alin. 1 teza a treia din lege), daca nu s-a apelat la
ea mai înainte de formularea cererii de chemare în judecata, aceasta
lipsa poate fi complinita pe parcursul judecatii si actiunea poate fi
introdusa din nou daca este urmata procedura de informare.
De asemenea, întrucât sedinta de
informare nu poate avea loc decât cu participarea ambelor parti, este
evident ca, în situatia în care pârâtul nu se prezinta sau nu accepta
informarea, nu se poate încheia un proces verbal de informare, potrivit
art. 60 ind 1 alin. (2) din lege. În acest caz, se impune modificarea
acestuia, dupa cum urmeaza:
“(2) În sensul alin. (1), dovada
participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o
anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de
mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză, în
scris, în mod explicit, informarea ori nu răspunde invitaţiei
menţionate la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând
la datele fixate pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un
proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi judecătorul va
trece la judecarea cauzei”
Dat fiind faptul ca Legea nr. 115/2002
este deja în vigoare si art. 601 va fi aplicabil de la 9 ianuarie 2013,
opinam ca ar fi necesara introducerea textului propus pe cale de
Ordonanta de urgenta a Guvernului.
