”Câtă vreme numărul românilor asociați va fi de 4% sau mai mic, nici un politician nu își va ține promisiunile, că nu are de ce sau, mai exact, nu are cui. Nu există politic decât România asociată, care are capacitate de acțiune colectivă, restul de 96% o declar nulă și neavenită.”, a afirmat președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, într-un interviu acordat lui Cristian Teodorescu, pentru Cațavencii.
Alina Mungiu-Pippidi a însă că deși asocierile și acțiunile colective nu stau în firea românilor, ce s-a schimbat în ultimii ani a venit în urma implicării civice. ”De aproape sau de departe, societatea asta civilă l-a dat jos pe Boc, l-a dat jos pe MRU, l-a dat jos pe Ponta, l-a pus pe Iohannis, fără ea nu se schimba nimic. Dar e mică. De ce a trebuit ca România Curată să facă plângerea la DNA contra lui Gabriel Oprea, cea de la CNSAS contra lui Marian Munteanu și cea la tribunal pentru declasificarea informărilor SRI privitoare la Hexi Pharma? Pentru că, atunci când e vorba de lucruri cu risc, nu prea găsești societate civilă, în schimb la fonduri publice – buluc.”, a spus președintele SAR.
Alina Mungiu-Pippidi s-a referit și la șansele pe care le are Nicușor Dan și Uniunea Salvați România (USR) la alegerile din toamnă, dar și de ce susține această mișcare: ”Nicușor va face tot ce va putea, depinde însă dacă în spatele lui vor fi mii de oameni care se asociază din toată țara, care vor fi „trainuiți” corespunzător, pentru că în fond sunt niște amatori, sau o sută de veleitari traseiști adunați de la alte partide, care au cam dat năvală. E foarte greu să urci de la câțiva oameni de încredere la un partid național, dar cum am atins ținta de 30% la locale, pe care în alt editorial o pusesem, eu zic să fim optimiști. Ăștia care mă mustră, ca Moise Guran, că de ce continui să promovez oameni, deși m-am mai fript, trebuie să înțeleagă că fiecare circumstanță are justețea ei, era just să îl susținem pe Băsescu în 2004, pe Iohannis în 2014 și pe Nicușor azi, dacă nu vrei să fii pasiv. Dacă eram pasivi, nu se alegeau, că totdeauna e pe muchie, și atunci nu aveam DNA, de exemplu. E riscant să fii promotor, dar nu văd superioritatea morală în a sta deoparte și a spune că nici unul nu e bun pentru tine, mai ales acum, când vrem să reînnoim clasa politică.”.
***
A privi de sus, nepasator ori numai neincrezator este comod, oportunist si chiar soft… Dar, fara a face ceva, oricat de putin, pasii vor fi si mai mici si in sovaiala lor usor de atrasi pe alte carari. Ceea ce se vede si se simte! Ca sa nu mai vorbim de ceea ce s-a dospit pe nesimtite si nevazute care, cand si daca se va cristaliza, cum se pare, va fi un impact istoric.
Romanii, in frunte cu presa, asa cum este ea si, mai nefericit, cu ong-urile – unele chiar si declarate echidistante, desi sunt atat de putine – si cu initiatorii de demonstratii cad mereu in aceeasi capcana diversionista: cum apare o problema esentiala in atentia opiniei publice, cum sunt declansate ,,intamplator” o serie de evenimente, chipurile, senzationale care abat atentia de la cea de interes deosebit. Asa cu legile justitiei, cu implicarea unui lider sau a altuia in increngaturi de afaceri necurate, cu orientarile tot mai vadite spre un inghet democratic si proeuropean, etc, etc. Marile probleme trebuie urmarite consecvent, nu se lasa uitate, fiindca riscul major este acela de a face un joc antidemocratic inainte ,, … de a prinde chiar de veste„! Fara clarviziune in orice intreprindere social-politica, pana la finalizare si chiar mai tarziu, pana la captarea masiva a energiilor pozitive si consolidarea unei pozitii, fie si numai in simple confruntari de idei, nu se va opune un alt sistem ori mare proiect sau reparatie.