DEZVĂLUIRI. Cum se betonează principalul râu din Parcul Natural Apuseni și cum se protejează ”calitatea apei mării” la munte

Albia râului Crișul Pietros, cel mai mare râu din cadrul Parcului Natural Apuseni, e în pericol iminent de a fi distrusă de agenți economici care vor să dragheze porțiuni din ea și să muște cu excavatoarele din malul râului și apoi să-l betoneze din belșug, cu încălcarea legii. Culmea, în acest râu sunt prezente specii protejate la nivel european, precum vidra, dar de-a lungul Crișului Pietros întâlnim și habitate ripariene cu arin negru (alnus glutinosa).

Proiectul a primit două avize negative din partea Administrației Parcului Natural Apuseni.

Beneficiarul direct al investiției, Administrația Bazinală de Apă Crișuri, susține că cei care au solicitat ”execuția în regim de urgență a lucrărilor de consolidare” sunt Consiliul Județean Bihor și Primăria Pietroasa.

În mod absolut grotesc, documentația depusă de proiectantul lucrării pentru obținerea acordului de mediu pare copiată cu metoda copy/paste din alte documente, care nu au legătură cu râurile de munte, și vorbește despre ”calitatea apei mării” sau ”vecinătatea apei mării”.

***

Rangerii Parcului Natural Apuseni au surprins recent utilajele de construcții și o echipă de muncitori ale unei influente firme locale, care începuseră de capul lor lucrările de construcții. Acestea au fost oprite, doar după ce angajații ariei protejate au anunțat imediat Poliția, conform relatărilor presei locale bihorene, care îl citează pe directorul Administrației Parcului Natural Apuseni (APNA), Alin Moș: ”Mai mulţi muncitori făceau lucrări în albia majoră a Crişului Pietros. Vorbim de săpături în albia unuia dintre cele mai frumoase râuri. Au băgat excavatoare, ca să poată turna fundaţii pentru tot felul de ziduri de sprijin. Ce este şi mai grav este că au instalat batoane de dinamită, ca să dinamiteze un perete de stâncă vie de lângă apă, ca să-l înlocuiască apoi cu beton”. (detalii aici).

Două avize negative din partea Administrației Parcului Natural Apuseni

România Curată a descoperit că șantierul a fost demarat cu încălcarea legii, proiectul având la activ două ”avize negative” din partea Administrației Parcului Natural Apuseni. Mai mult, deși proiectanților li s-a cerut, conform legii, să realizeze un ”studiu de impact asupra mediului”, prin care să se cuantifice exact efectul negativ al proiectului, atât aceștia, cât și constructorul au ignorat solicitarea.

Potrivit documentelor obținute de România Curată, lucrurile sunt însă și mai grave: această distrugere ilegală a albiei râului din aria protejată are ca beneficiare însăși autoritățile de mediu. Conform Memoriului de Prezentare al Aquaproiect SA București, depus în vederea obținerii acordului de mediu pentru proiectul ”Lucrări pentru înlăturarea calamităţilor naturale produse în Bazinul Hidrografic Crişul Negru, judeţul Bihor”, aflăm că ”titularul” investiției este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin intermediul Administrației Bazinale de Apă Crișuri, care e beneficiarul direct.

Biologul Călin Dejeu, activist de mediu implicat în monitorizarea distrugerilor provocate râurilor de munte, a explicat pentru România Curată că, având în vedere dimensiunile, este imposibil ca proiectul să nu lase o amprentă negativă asupra zonei: ”Nu doar că nu este gândit în sensul minimizării impactului asupra naturii, ci proiectul pare gândit în sensul maximizării costurilor, ca să se deturneze cât mai mulți bani publici, implicit al maximizării impactului asupra naturii. Proiectul presupune 1368 metri de consolidare de mal, 832 de metri de zid de beton și, cel mai grav, 832 de metri de reprofilare a albiei. Reprofilarea albiei reprezintă una dintre cele mai grave forme de alterare hidromorfologică. Lucrările presupun doborârea a 548 de arbori, o adevărată defrișare. Cu toate astea, la «Impactul lucrǎrilor proiectate asupra factorilor de mediu» scrie că impactul negativ asupra peisajului este doar temporar, de parcă sutele de metri de zid de beton dispar ca prin farmec după terminarea lucrărilor”.

România, țara în care într-un râu de munte curge apă de mare

Ca absurdul să fie complet până la grotesc, în cadrul Memoriului depus pentru obținerea acordului de mediu de la APM Bihor, proiectantul vorbește despre ”calitatea apei mării” și ”vecinătatea apei mării”. Dat fiind că apa mării e ”sărată”, spre deosebire de apa râului de munte, care ”e dulce” și dat fiind că între Crișul Pietros (din Munții Apuseni) și Marea Neagră e o distanță de aproximativ 700 km, am găsit trei posibile explicații pentru inserarea termenului ”apa mării”, repetat de două ori, în documentația depusă de Aquaproiect spre avizare (pag. 78 și pag. 79).

Cităm fragmentul cu ”tușă literară marină”, din documentația proiectantului lucrărilor de betonare a malului râului montan din Parcul Natural Apuseni: ”d. Măsuri de reducere a impactului asupra ecosistemului acvatic. În vederea reducerii impactului asupra ecosistemelor acvatice, se recomandă următoarele măsuri de reducere a impactului: … – evitarea pierderilor de hidrocarburi petroliere de la utilajele şi mijloacele de transport care ar putea conduce la modificarea calităţii apei marii;… – implementarea unor măsuri specifice adaptate zonei, pentru a preveni eventualele contaminări prin infiltrații, sau scurgeri necontrolate din zonele de lucru din imediata vecinătate a apei mării”.

Fie este o vorba de eroare cu cauze necunoscute, fie ”apa mării” e luată cu copy-paste de Aquaproiect din alt proiect, dar fiind că în trecut compania a realizat mai multe lucrări pe litoral: ”Consolidarea falezelor în zona Eforie Nord şi Eforie Sud, lucrări de combatere a eroziunii costiere în zona 2 Mai – Vama Veche, protecţia şi reabilitarea plajei în zona localităţii Eforie Sud între Sanatoriu si Capul Turcului” (detalii aici)

E nevoie sau nu de consolidarea malului Crișului Pietros? Dacă da, pe ce porțiune?

Compania Aquaproiect susține că ”necesitatea proiectului de consolidare de mal a fost determinată de faptul că erodarea malului drept al râului Crișul Pietros a determinat prăbușirea zonală a drumului județean DJ763 pe o lungime de circa 4 km”. Ca un argument în favoarea lor, cei de la Aquaproiect ne-au trimis și câteva poze (fără a ne da și coordonatele, pentru a verifica dacă sunt în Parcul Natural Apuseni sau în afara lui), care într-adevăr arată o situație punctuală de câțiva metri, unde e riscul ca malul să se surpe. Însă câțiva metri nu echivalează nicidecum cu aproape un kilometru de betonare a malului.

Activistul de mediu Călin Dejeu contrazice Aquaproiect, susținând că, în realitate, e o lucrare supradimensionată și inutilă, dar cu efect distructiv asupra mediului: ”Crișul Pietros este cel mai mare râu din interiorul Parcului Natural Munții Apuseni, și conservarea lui este infinit mai importantă, în ceea ce privește interesul public, decât un drum județean care nici măcar nu leagă localități și ar trebui folosit doar în scop turistic și pentru activități tradiționale. Iar avalanșa distrugătoare de natură propusă pe această vale superbă va diminua drastic potențialul turistic, iar activitățile tradiționale aveau loc și când era doar un drum de care pe vale. Prin urmare, mutilarea amplă a văii pentru acest drum este un nonsens. Oricum, starea drumului nu justifică decât eventual câteva consolidări ale acestuia, fără să se atingă albia minoră a râului, în niciun caz nu justifică asaltul betonistic și mutilarea albiei minore. DJ 763 este un drum recent modernizat și la lucrările de modernizare a fost consolidat masiv spre râu. În memoriu scrie că proiectul a fost întocmit ca urmare a constatării unor alunecări în 2013, dar eu am parcurs acel drum în 20 august 2015 și am fost foarte atent la drum și la râu, pentru că nu mai fusesem acolo din 1995, și n-am văzut nimic care să justifice asemenea lucrări. În 2012 au modernizat drumul cu bani europeni, iar în 2013 era deja necesară o lucrare foarte amplă de consolidare? Inundații majore nu au fost niciodată pe Crișul Pietros amonte de confluența cu Aleul, numit incorect Aleiul în memoriu”.

Consultând Planul de Management al Riscului la Inundații al Administrației Bazinale de Apă Crișuri (din 24 martie 2016), regăsim o singură calamitate ce ar fi afectat Crișul Pietros. E vorba de o inundație din 1980 și chiar și aceea a fost în aval de confluenţa cu Valea Mare Cărpinoasă, nu în amonte, unde Aquaproiect a proiectat betonarea malului (aici).

O natură beton în Parcul Natural Apuseni

Cu toate că e vorba de defrișări și extracția prin excavații și dragări a unor mari volume de sol și rocă din albia și malurile râului, în documentația depusă la autoritățile de mediu, proiectantul evaluează ca aproape inexistente distrugerile ce urmează a fi provocate albiei râului de construcția zidului de beton de aproape 1 kilometru. Mai jos prezentăm modul în care Aquaproiect a autoevaluat pagubele ce urmează a fi generate ariei protejate Parcul Natural Apuseni:

I. Măsura în care realizarea şi exploatarea construcţiei intervine în perturbarea mediului natural (perturbare ”inexistentă”)
II. Gradul de influenţă nefavorabilă asupra mediului natural (influență nefavorabilă ”inexistentă”)
III. Rolul activ în protejarea şi refacerea mediului natural (rol în protejare și refacere ”mediu”).

Activistul de mediu Călin Dejeu pune sub semnul întrebării obiectivitatea proiectantului lucrării atunci când și-a autoevaluat impactul propriului proiect: ”La primul criteriu, referitor la perturbarea mediului natural, au pus «inexistent»! Evident că trebuia evaluat ca «ridicat»! După mintea lor, când măcelărești un râu pe câțiva kilometri în parc natural, nu perturbi deloc mediul natural. La al doilea criteriu exact aceeasi poveste.

La al treilea este invers, ar trebui evaluat ca «inexistent» și în schimb este trecut mediu»”. Oamenii ăștia au avut o miză, pentru că, probabil, dacă puneau punctaj mai mare și categoria de importanță a construcțiilor ajungea la B (deosebită), aveau raspundere mai mare, era mai monitorizat proiectul de către Inspectoratul de Stat în Construcții”.

În cadrul Memoriului său de Prezentare, Aquaproiect își prezintă în mai multe rânduri proiectul de betonare a malului râului din aria protejată ca fiind inofensiv pentru mediu. Dăm doar câteva exemple:

-”Lucrările proiectate nu introduc efecte negative suplimentare asupra solului, drenajului, microclimatului, apelor de suprafaţă, vegetaţiei, faunei sau peisajului”.

-”Prin executarea lucrărilor vor apărea influenţe favorabile de mediu si anume, evitarea riscului de producere a blocajelor în circulatia rutieră pe drumul judetean”.

-”lucrările de consolidare vor avea un aspect estetic, care să se integreze mediului”.

-”Execuția lucrărilor din cadrul lucrarii nu va produce modificări ale unor suprafețe împădurite, corpuri de apă, mlaștini, zone protejate sau habitatele unor specii de plante sau animale”.

– ”Ca urmare a lucrărilor, impactul este pozitiv, deoarece nu se produce distrugerea vizuinilor, a cuiburilor şi adăposturilor de mamifere, păsări, reptile, batracieni, insecte”.

-”În cazul de faţă, fiind vorba de o suprafaţă relativ mică se estimează că până la noua echilibrare a biotopului, realizarea acestui obiectiv va crea o perturbare de mica amploare a habitatului păsărilor, rozătoarelor şi insectelor deoarece zona se află în extravilanul localităţii Pietroasa (deci numărul speciilor este oricum limitat)”.

-”Prin lucrările preconizate nu se va schimba peisajul în zonă. In perioada de executie a lucrarilor impactul asupra peisajului este negativ şi temporar, iar în perioada de exploatare impactul este pozitiv şi definitiv”.

-”Prin măsurile care se vor lua de protejare a sitului, impactul asupra biodiversității protejate din situri este, în perioada de construcție, minor, de scurtă durată (24 luni din martie până în noiembrie), iar în cea de exploatare pozitiv, de lungă durată”.

-”Deoarece suprafața ocupată de lucrări reprezintă (0,82 ha) un procent foarte mic (0,000009 % față de suprafața sitului ROSPA0081 și 0,000011% față de suprafața sitului ROSCI0002) din suprafața totală a habitatelor prezente, impactul va fi nesemnificativ”.

-”Impactul asupra vegetaţiei nu este semnificativ deoarece pe aceste suprafeţe nu există un număr mare de habitate sau specii protejate de floră”.

-”permanente – lucrările de consolidare de mal sunt lucrări definitive, care și ele sunt supuse erodării naturale (și ca urmare vor fi necesare lucrări periodice de întrețlnere) – impact pozitiv”.

Solul sitului Natura 2000 rezultat din ”forfota utilajelor”, bun de dus la ”groapa de gunoi”

Deși până în prezent Aquaproiect SA susține, fără a avea la bază un studiu de impact, că ”nu face rău” mediului, în ”memoriul” său compania recunoaște pe alocuri impactul pe care proiectul îl are asupra ariei protejate:

-”Impactul asupra vegetației protejate este semnificativ și temporar… Pentru realizarea lucrărilor este necesar să se curețe de vegetație malul stâng al râului, mal pe care au fost identificate habitate protejate – impact negativ, de lungă durată”.

-”Impactul negativ din perioada de construcție este determinat de activitatea specifică șantierului, forfota umană și a utilajelor care afectează factorii de mediu”.

-”se va lucra cu utilajele de mică capacitate pentru pregatirea terenului pentru lucrările de reprofilare și consolidare de mal, deoarece se va lucra în albie”.

-”Suprafeţele afectate temporar de lucrări, se vor reface în mod natural: vegetația specifică pajiștilor în 1-2 sezoane de vegetaţie, iar cea arboricolă nu se va mai reface”.

-”Amfibienii (broaste si tritoni) existenți în zona lucrărilor vor fi afectați negativ de activitatea șantierului. Datorită faptului că se va lucra pe tronsoane de 20 – 30 m aceștia se pot retrage în sectoarele de râu alăturate și pot reveni când lucrările se mută în tronsonul următor. În apele râului Crișul Pietros se întâlnesc specii protejate de pești. Datorită faptului că se va lucra și în albia râului va crește turbiditatea apei, fapt ce va afecta peștii (prin intrarea de sedimente în branhii) – impact negativ pe perioada construcției”.

-”În perioada de constructie localnicii vor fi afectati de activitatea santierului, de transport a materialelor, iar mare parte din avifaună va trebui sa-si schimbe obiceiurile”.

Deși Aquaproiect menționează ca prioritară ”evitarea folosirii oricărui tip de resursă naturală din interiorul ariei natural protejate”, În mod neașteptat din documentul companiei, aflăm că solul (deși provine dintr-o arie protejată care e Parc Natural și sit Natura 2000) excavat și dragat din albia râului și din versanții malului, va ajunge la groapa de gunoi: ”Când cantitatea de material excavat este prea mare, surplusul va fi transportat de către constructor la depozitul zonal de deșeuri ca material de acoperire a straturilor de deșeuri”.

Tocmai datorită acestui ping-pong în care proiectul Aquaproiect de betonare a aproape 1 kilometru din malul râului din aria protejată, ba e unul ”inofensiv”, ba e ”dăunător pentru mediu”, soluția legală (conform OUG 57/2007 și OM 1052/2014) e obținerea avizului pozitiv din partea Administrației Parcului Natural Apuseni. Aviz pe care nu-l poate obține fără realizarea studiului de impact independent, așa cum Aquaproiect recunoaște că i s-a solicitat, deși refuză să îl facă.

Potop de bani și control public minor asupra realei necesități a betonării malurilor râurilor

Ne-am aștepta ca un proiect al cărui beneficiar e statul, finanțat de la bugetul de stat, al cărui titular este Ministerul Mediului, să respecte întru totul legislația de mediu, dat fiind că amplasamentul său fizic e într-una din cele mai frumoase arii protejate ale României. Însă nu e așa. Proiectantul zidurilor de beton s-a mulțumit să-și transmită propriile evaluări, refuzând până la momentul demarării ilegale a șantierului, să comande la un evaluator independent realizarea ”studiu de impact asupra mediului”. Asta deși Administrația Parcului Natural Apuseni i-a solicitat, conform legii, acest lucru.

Mai mult, Aquaproiect în loc să se conformeze cerințelor legale, învinovățește reprezentanții ariei protejate că au avut îndrăzneala să-i ceară un asemenea studiu: ”S-au întocmit studiile necesare (topografice, geotehnice), a fost realizată documentația faza PT+DE, după care, pe baza acesteia s-au depus toate documentațiile pentru avize și acorduri cerute prin certificatul de urbanism, inclusiv documentația pentru obținerea acordului de mediu. Menționăm că la solicitarea Custodelui s-au operat completările cerute la memoriul de prezentare a lucrărilor. Din observațiile lor rezultă că trebuie comandat un studiu de evaluare adecvată și studiul de evaluare a impactului asupra mediului, deși în completări s-au făcut justificările tehnice și tehnologile de lucru în vederea protejării mediului. Considerăm că respingerea avizului de mediu este nefundamentată și în acest context vă informăm că în afara adresei Consiliului Județean, a existenței eroziunilor ce pun în pericol stabilitatea drumului județean, s-au efectuat și studii geotehnice. Considerăm că motivațiile respingerii avizului de mediu sunt abuzive și mai ales lipsite de responsabilitate”.

Practic, compania Aquaproiect înșiră o serie de ”documente” care ”nu țin loc” studiului de impact solicitat de Parcul Natural Apuseni, neavând puterea legală de a substitui respectivul studiu. Un astfel de studiu e ”de neevitat” de orice companie privată, oricât de puternică ar fi ea, dat fiind că prin șantierul care se deschide, au loc excavații în albie, dragări, spargeri și betonări masive ale malului unui râu din Parcul Natural Apuseni, parc ce se suprapune și cu ariile Natura 2000: ROSCI0002 – Apuseni si ROSPA0081 – Muntii Apuseni – Vladeasa, care sunt zone protejate de interes european.

Acesta este un caz școală în care toate lucrurile se întâmplă ”in-house” și unde controlul public este slab, fiindcă nu se scurg foarte multe informații ”în afară”. Asta deoarece Ministerul Mediului e cel care face hărțile cu râurile care au nevoie să fie protejate împotriva viiturilor, tot Ministerul Mediului e cel care deblochează banii și tot Ministerul Mediului, prin autoritățile subordonate, e cel care trebuie să vegheze ca lucrările să se desfășoare conform legii.

Drumurile ajung la un fost ministru al Mediului

Și, ca cercul să fie complet, beneficiarul contractului de proiectare e firma care până în decembrie 2015 l-a avut coacționar pe un fost ministru al Mediului. Aurel Constantin Ilie, fost ministru al Mediului și Apelor în Guvernele Văcăroiu (1992-1996) și Năstase (2000-2002). În 2013, la momentul în care Administrația Bazinală de Ape Crișuri a încheiat contractul cu Aquaproiect, fostul ministru PSD al Mediului era asociat în Apa Proiect SRL, acționarul majoritar al Aquaproiect SA. Aceasta nu e singura legătură a familiei Ilie cu ”mediul”. Nevasta lui Aurel Constantin Ilie a fost asociată în Hidromed SA cu Speranța Ianculescu, o altă ministră PSD a Mediului din Guvernul Năstase (2004). Firma care execută lucrările și care a demarat ilegal șantierul (fiind deja amendată în acest sens de către Administrația Parcului Natural Apuseni) este Repcon SA, firma milionarului Mircea Nistreanu, abonată la contracte cu diverse filiale din vestul țării ale Apelor Române, dar și cu ANL și diverse municipalități.

Cum explică ABA Crișuri betonarea râului Crișul Pietros

Până la acest moment România Curată nu a reușit să intre în legătură cu APNA. În același timp, Administrația Bazinală de Apă (ABA) Crișuri, comanditara din partea statului a acestui proiect de betonare a râului Crișul Pietros, ne-a trimis un punct de vedere în care susține că instituția ”a fost sesizată atât de Consiliul Județean Bihor, cât și de Primăria Pietroasa ca drumul Județean DJ 763 este periclitat datorită stării necorespunzătoare a protecției de mal de pe râul Crișul Pietros, solicitând execuția în regim de urgență a lucrărilor de consolidare pe acest tronson.

În urma acestor solicitări, ABA Crișuri a făcut demersurile necesare pentru întocmirea documentației tehnice în vederea obținerii autorizației în regim de urgență care a fost obținută în 25.06.2016, urmând ca avizele și acordurile să fie obținute ulterior, conform legii. (…)

În afara adresei Consiliului Județean și a Primăriei Pietroasa, a existenței eroziunilor ce pun în pericol stabilitatea drumului județean, s-au efectuat și studii geotehnice care confirmă necesitatea stabilizării malului în regim de urgență.”

Citește integral răspunsul ABA Crișuri aici.

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.