Ciprian Domnisoru

Analiza ARC a schimbarilor legislative din sanatate Costurile renuntarii la masuri anticoruptie in sistemul sanitar

Schimbările legislative din sănătate din ultimii ani şi noua lege a sănătăţii anunţată de preşedintele Băsescu pregătesc degrevarea statului de problema administrării sistemului sanitar şi a unor eforturi reale anticorupţie. În ultimii ani, statul a transferat responsabilitatea pentru mare parte din sistem autorităţilor locale. Despre noua lege ştim următoarele (din declaraţiile preşedintelui şi ale consilierului Virgil Păunescu, sursa aici):

– spitalele de stat vor deveni societăţi comerciale şi vor putea fi privatizate – iniţial, primăriile, consiliile locale sau ministerul vor deveni acţionari.
– case private de asigurări de sănătate vor primi de la CNAS (o parte din) contribuţiile asiguraţilor dacă îi vor atrage drept clienţi. Contribuabilii ar avea astfel acces la spitale private în baza contribuţiilor lor:

Rezolvă aceste schimbări problema corupţiei în sistem?

1. Managementul spitalelor
Ideea că managementul unor unităţi de stat poate fi profesionalizat sau chiar privatizat a intrat până acum în conflict cu numirile politice în funcţii de conducere în spitale. Cel mai simplu canal prin care o numire politică este o sursă de corupţie este încheierea de către spital a unor contracte păguboase pentru instituţie ; dar care aduc managerului un comision care este transferat partidului sau celor care i-au sprijinit numirea. Un exemplu de astfel de scenariu aici.

Deşi teoretic sunt numiţi pe criterii de competenţă profesională, în baza unui concurs şi în urma absolvirii unui curs de management, directorii de spitale pot fi revocaţi din funcţie de primari. Dacă în prezent managerii de spitale pot ataca în justiţie decizia de revocare, iar primarii trebuie să aibă motive întemeiate pentru această decizie, prin transformarea spitalelor în societăţi comerciale controlul politic asupra consiliilor de administraţie va fi total – managerul de spital va putea fi demis de consiliul de administraţie mult mai uşor.

Fostul ministru Cseke Attila considera că ministerul nu are capacitatea să controleze managementul a sute de spitale şi de aceea acest control a fost transferat autorităţilor locale. Un control centralizat asupra managementului spitalelor ar fi introdus însă posibilitatea unor criterii obiective de performanţă la nivel naţional şi a concurenţei între managerii de spitale.

2. Controlul achiziţiilor din spitale
O gestionare ineficientă şi preţuri de achiziţii foarte mari ar fi putut fi verificate de o autoritate centrală. Ideea atât de evidentă a înfiinţării unui corp de control nu a fost luată în calcul. Prin descentralizare şi transformarea spitalelor în societăţi comerciale înfiinţarea unei astfel de autorităţi va deveni imposibilă, fiecare societate comercială având autoritatea să îşi stabilească propriile reguli de achiziţii.

3. Plăţile informale
În ultimii ani statul român a dovedit că are pârghii de control anti-corupţie care pot fi activate cu uşurinţă: introducerea camerelor de supraveghere la examene, controlarea a sute de mii de dosare de ajutor social şi ajutor pentru persoane cu dizabilităţi, descinderi în vămi, ascultarea telefoanelor, etc. Nu este o surpriză că un fost stat totalitar poate mobiliza resurse anti-corupţie cu uşurinţă. Cu toate acestea, domeniul sănătăţii a fost ocolit de măsuri drastice. Pentru cetăţeanul confruntat cu o situaţie unde i se cer plăţi informale pentru servicii medicale, opţiunea este plângerea penală, care, pentru a avea succes, trebuie însoţită de dovezi. Un exemplu de success este cazul medicului Ioan Dobrescu, chirurg la Clinica de Chirurgie Pediatrică Cluj, care a fost prins în flagrant în 2009, când ceruse 100 de lire sterline de la părintele unei fetiţe de doi ani care trebuia operată de urgenţă. Tatăl fetiţei a făcut un denunţ la DNA Cluj, iar procurorii au organizat un flagrant. Ce a împiedicat statul român să folosească DNA pentru o campanie amplă anti-corupţie în sectorul sanitar?

Statul român a ratat şansa unor măsuri anti-corupţie de impact în sistemul sanitar:

1. Deconectarea managementului spitalicesc de factorul politic prin organizarea unui concurs naţional, numirea şi revocarea managerilor de spitale nu de primari, ci de către o autoritate de management care să aibă obiective clare de performanţă. Pentru marile companii naţionale, statul va externaliza numirea managerilor unor firme de resurse umane. O autoritate independentă de management spitalicesc ar fi putut servi acelaşi rol.

2. Verificarea achiziţiilor de medicamente şi a contractelor spitalelor de o autoritate centrală specializată.

3. O campanile de amploare a DNA care să ţintească plăţile informale.

Pentru cetăţeni, opţiunea anti-corupţie oferită de noua reformă este ca preţul serviciilor medicale să crească până la un nivel la care plăţile informale să devină inacceptabile. Spitalul de stat, devenit societate comercială, va creşte salariile medicilor şi costul serviciilor pentru a putea concura cu salariile şi serviciile din spitalele private deja existente, dar mai ales pentru a-şi asigura supravieţuirea atunci când statul nu va mai acoperi datoriile acumulate.

Ideea că statul ar putea continua să asigure servicii medicale mai ieftine fără plăţi informale pare să fi fost complet abandonată. Măsura introducerii coplăţii (care pregăteşte populaţia pentru coplata dintr-un sistem privat de asigurări) a fost prezentată ca o măsură de reducere a plăţilor informale- pacienţii care ar plăti o sumă modestă ar fi, teoretic, mai puţin dispuşi să plătească informal. Este discutabil cât vor scădea plăţile informale în urma coplăţii, însă mecanismul rămâne acelaşi: renunţarea la ideea că statul poate asigura servicii medicale ieftine fără plăţi informale.

Reforma anunţată introduce noi surse de corupţie în sistem prin mecanismul prin care spitalele devenite societăţi comerciale vor fi privatizate. Ca şi în cazul companiilor de stat, privatizarea se poate desfăşura prin doua metode: spitalele pot fi lăsate cu datorii mari şi vândute pe 1 leu sau pot fi lăsate fără datorii dar cu un necesar de investiţii foarte mare. Comunităţile locale devenite acţionari ai acestor spitale pot realiza investiţiile sau pot transfera această responsabilitate unor cumpărători.

Experienţa ultimilor 20 de ani arată că acest parcurs este minat, cea mai gravă situaţie fiind cea în care investitori privaţi cumpără spitalele, dar nu realizează investiţiile necesare şi se mulţumesc să crească preţurile serviciilor medicale. Mai grav, dacă procesul de privatizare al companiilor de stat s-a desfăşurat relativ centralizat, comunităţile locale vor putea vinde acţiunile deţinute la spitale după propriile criterii de oportunitate.

În concluzie, reformele recente şi cele anunţate nu sunt o luptă a statului cu corupţia din sistemul de sănătate, ci transferarea acestor probleme com
unităţilor locale şi, prin noua lege, reducerea teoretică a corupţiei prin transferul gestionării spitalelor mediului privat. Costul acestei renunţări la măsuri anti-corupţie va fi o explozie a costurilor serviciilor medicale. Modelul care serveşte noii legi a sănătăţii este cel olandez. După introducerea sistemului în Olanda în 2006, costurile asigurărilor medicale au crescut cu 41%. Dat fiind că spitalele de stat acumulează datorii foarte mari, costurile în aceste spitale vor exploda când vor deveni societăţi comerciale şi vor trebui s¬ă ocolească falimentul.

Dincolo de costul financiar al renunţării la măsuri anti-corupţie în sistemul de stat, mai există un cost să-l numim moral al situaţiei tuturor doctorilor care nu au acceptat plăţi informale în toţi aceşti ani şi au continuat să lucreze pe salarii mici văzând cât de săraci sunt pacienţii. Într-un sistem privatizat, aceşti doctori vor trebui să se reprofileze în doctori filantropi de secol 19. Tot un cost moral este şi faptul că acei doctori care au acumulat averi din plăţi informale vor fi şi cei mai în măsură să cumpere acţiuni sau să devină proprietarii noilor spitale-societăţi comerciale.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Analiza ARC a schimbarilor legislative din sanatate Costurile renuntarii la masuri anticoruptie in sistemul sanitar

  1. mihail

    Privatizarea spitalelor si ideea ca acestea pot aduce vreodata profit este o idiotenie crasa, numai capul patrat al lui Virgil Paunescu, consilierul prezidential, putea concepe asa ceva.

    DNA, draga autorule, nu poate umfla doctri ca la DNA spaga trebuie sa fie peste 10 000 de euro si teapa peste o suta de mii, cf legii, altfel intregul DNA s-ar ocupa doar pe poluitia de tragic din Bucuresti. Poate revizitezi partea asta

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *