Începând de duminică, Rășinari poate fi cunoscut în Europa nu doar ca locul în care s-a născut Emil Cioran, ci și localitatea care a spus NU unei afaceri primitive, cu mari riscuri pentru sănătatea oamenilor, pentru mediu și pentru cultura și identitatea celor de aici. Miza referendumului local, de duminică, de la Rășinari, e uriașă pentru cei care locuiesc în Mărginimea Sibiului. Dar, în același timp, e una care atrage atenția întregii Europe, cum s-a întâmplat și cu Roșia Montană.
Referendumul, șansa pe care Roșia Montană n-a avut-o la început
Urmăresc de mai bine de două decenii și jumătate genul ăsta de învârteli ”miniere”, de când am început să documentez cazul Roșia Montană, perioadă în care am avut ocazia să citesc și să aflu despre multe alte afaceri asemănătoare, care, în spatele promisiunilor de prosperitate au distrus comunități, vieți, natura și istoria altor locuri. Că respectivele proiecte s-au făcut ori ba, o mână de privilegiați și complicii lor politici s-au îmbogățit, iar oamenii au rămas mai săraci față de cum erau înainte.
Și din zecile de cazuri despre care am citit, pe care le-am documentat și despre care am scris, nu-mi amintesc vreunul în care comunitatea locală să fi avut șansa, încă de la început, să-și exprime punctul de vedere printr-un referendum.
În iarna lui 2012, în Roșia Montană și alte localități din jurul ei, s-a organizat un simulacru de consultare publică, după mai bine de un deceniu de propagandă, după zeci de milioane de dolari cheltuiți, anual, în publicitate și propagandă în presa națională, după ”achiziționarea” la bucată a unor consilieri locali și a unor decidenți politici până la nivel de miniștri, prim-miniștri și un președinte de țară, după promisiuni fanteziste și presiuni mizerabile.
Cei care l-au organizat erau ferm convinși că vor obține un succes răsunător, că oamenii mințiți ani la rând (și cu mult mai puține surse de informare ca acum), transportați cu mașinile, miruiți cu pungi de cadouri înainte și cu ”cinstiți” cu o bere ori un deț de tărie după, prin cârciumile de prin sate, le vor face jocul. Dar oamenii le-au spus ”da”, la intrare și la ieșire, dar pe buletinele de vot, mulți au pus ”nu”.
Au mai aranjat rezultatele de prin secțiile fără observatori independenți (c-au ieșit unele cu 90% prezență și peste 90% răspunsuri ”da”), dar la finalul zilei și-au pus mâinile în cap. Din totalul celor aflați pe listele de vot, undeva în jur de 27% s-au declarat în favoarea proiectului. În disperare de cauză, a doua zi, cea mai mare parte a presei n-a mai prezentat rezultatul final, iar cei care au mai dat știri au continuat să difuzeze procentele unui exit-poll (infirmat total) care pretindea că 80% dintre locuitorii din Apuseni ar fi votat în favoarea proiectului.
Au mai fost niște fraieri care i-au crezut, dar nu mulți, pentru că după ce s-a dovedit că propaganda legată de susținerea de către comunitățile din Apuseni era o uriașă minciună a început prăbușirea finală la bursă și în mai puțin de un an s-au trezit cu zeci de mii de oameni în stradă (când politicieni, în frunte cu prim-ministrul Victor Ponta, care mai credeau în sondajele false și în banii băgați în manipulare s-au încumetat să inițieze o lege de distrugere a Roșiei Montane).
Locuitorii din Rășinari (și toți cei din Mărginimea Sibiului și chiar din Sibiu, care privesc acum spre Rășinari) au o șansă pe care cei de la Roșia Montană și din multe alte asemenea proiecte de prin Europa ori alte țări ale lumii nu au avut-o: să spună ”NU” încă de la început. Să spună ”NU” până când compania nu apucă să dibuie și să cumpere cozi de topor prin zonă. Să spună ”NU” până când nu se eliberează acte, avize și autorizații pe bandă rulantă, care trebuie atacate prin instanță. Să spună ”NU”, până când sute de hectare de fânațe și păduri nu vor fi blocate de licența de exploatare care nu va mai permite alt tip de activitate acolo.
Proiectul Rășinari, un proiect primitiv, pe măsura celui de la Roșia Montană
Despre proiectul de la Roșia Montană am scris ani la rând că e unul primitiv. Că tehnologia propusă era mai veche de un secol. Că studiile, de la cele de patrimoniu, până la cele geologice, erau ciuntite sau falsificate, că patrimoniul era călcat în picioare, că uriașul baraj propus era mai nesigur decât coaja unui ou, că oamenii erau mințiți cu nerușinare. A fost nevoie de mai bine de două decenii, până a venit verdictul curții de arbitraj de la Washington (una înființată pentru a apăra drepturile corporațiilor, nu ale statelor și cetățenilor de rând) care a confirmat, dincolo de orice dubiu, primitivismul proiectului.
Acesta nu a fost autorizat nu pentru că statul român nu l-ar fi sprijinit, ci pentru că proiectul era rudimentar, nu avea răspundea problemelor de mediu, sociale, economice și culturale cu care s-a confruntat, se arată în hotărârea în care pretențiile de miliarde de dolari ale companiei au fost respinse.
Proiectul din Mărginimea Sibiului, cu cariera de la Rășinari și o uzină chimică de procesare într-o altă localitate din zonă e cel puțin la fel de fantezist și de rudimentar ca cel propus la Roșia Montană.
Citesc și mă minunez cu câtă nonșalanță se pretinde că uriașii stâlpi care ar trebui să fi plantați pe culmile din Rășinari, pentru transportul cu funicularul peste văi și peste localitate, n-ar avea impact de mediu!
Aflu că liniștea și afacerile localnicilor n-ar fi afectate de mașinile de teren și ditamai camioanele care vor trece pe drumurile din Mărginime, unele dintre ele atât de înguste că nu prea au cum să încapă două mașini (de familie) una lângă alta!
Citesc că se poate tăia și concasa un ditamai muntele fără ca praful cu metale grele (de care n-au suflat un cuvânt în informările către publicul larg) și cu crisotil (azbest) – două riscuri de cancer care se concurează unul pe altul – să se ridice, să ajungă în aer, în pânza freatică ori în localități.
Mi se bate obrazul că citez studii științifice legate de riscurile crisotilului (azbestului) pe motiv că n-ar fi dovedit că există în zăcământul carede la Rășinari, chit că n-am găsit vreun studiu și nici specialiștii cu care am discutat n-au știut să-mi indice vreunul, în care să nu existe crisotil sau alte fibre de azbest în serpentinit! Unul dintre ei mi-a mărturisit că ar fi o premieră mondială ca în serpentinitul de la Rășinari să nu fie crisotil.
Și mi se bate obrazul de parcă ar fi fost obligația localnicilor, a organizațiilor de mediu ori a jurnaliștilor să fi realizat un studiu despre prezența/absența crisotilului (azbestului) în zăcământul care se vrea a fi exploatat, și nu a companiei, înainte de a începe procedurile de autorizare, prin solicitarea unui certificat de urbanism. Ce să mai vorbim de studiile legate de neutralizarea metalelor grele, în timpul exploatării, transportului și procesării, cu efecte cancerigene chiar mai rapide decât azbestul, dacă ajung în aer și, mai ales, în apă.
Să avem încredere în persoane specializate în băgat firme în insolvență ori într-un fost condamnat penal pentru manipulare?
Apoi văd cum într-un clarificare trimisă Primăriei Rășinari, compania ne asigură că vor monitoriza situația legată de poluare DUPĂ începerea extracției și procesării, la doar o lună după ce vecinii de la Kronospan Sebeș au fost trimiși în judecată de procurori pentru falsificarea (sub ochii autorităților de mediu) a măsurătorilor legate de poluarea cu formaldehidă – altă ”bucurie” cancerigenă.
Sunt neplăcut surprins cum după povestea sutelor de milioane de dolari care s-ar fi investit în proiectul de la Roșia Montană, presa autohtonă (în special cea centrală) încă mai transcrie ca știri din comunicatele de presă ale companiei, legate de investiția de 400 de milioane de euro în proiectul ăsta, fără o minimă verificare. O verificare din surse de date deschise (culese din rapoartele oficiale), care ar arăta cifre de afaceri spre zero în ultimii ani, dar cu ”businessmani” care controlează compania cu antecedente de ”mândră minune”: specializați în băgat firme în insolvențe răsunătoare, ba chiar cu un fost condamnat penal pentru delapidare și manipularea… bursei printre ei.
Cetățenii și decidenții ar trebui să ia de bune afirmațiile de pe site-ul de PR al companiei, potrivit căreia proiectul ar beneficia de ”sprijinul UE și al autorităților locale”, fiind indicată în acest sens Directiva CRMA (Critical Raw Materials Act). Dincolo de faptul că directiva e, de fapt, regulament, când cineva îți cere să ai încredere că nu te intoxică cu substanțe cu potențial cancerigen, e de bun simț să ai pretenția să nu te intoxice cu informații false ori ”aduse din condei”.
Proiectul NU era pe lista CRMA, întocmită, anul trecut, de Comisia Europeană, și nici nu a fost inclus în acest an – cum declara, în presa financiară, directorul general al companiei că speră. Cu coada între picioare, compania și-a șters de pe site mențiunea că proiectul ar fi susținut de autoritățile locale (pe care, după ce le-au dat un picior în dos la Săliște, le-au acuzat de… lașitate), iar la ”susținerea UE” a trecut activitățile de cercetare și dezvoltare finanțate prin EIT RawMaterials, ceea ce e cu totul altceva și, evident, tot o exagerare – că una e să susții, cu niște bani de subzistență o cercetare, și alta să primești sute de milioane de euro pentru ditamai proiectul.
Ce coincidență! Lege prin care de la 7 hectare poți să-și mărești perimetrul concesiunii la 100 de hectare. Ori la 900!
Dacă tot vorbim de sute de milioane de euro, cum s-ar putea amortiza investiția exploatând doar 7 hectare din zăcământul care are 94 de hectare (pe un perimetru de 915 hectare)? Și de ce te-ai opri la 7 hectare dacă zăcământul are 94 și e ”strategic” pentru România și UE?
Nota bene: ce glumă bună de la ANRMPSG că la Rășinari s-a dat licența de exploatare doar pentru roci pentru construcții și nimic altceva. Oare ce voiau să ascundă? Poate o lege cu dedicație pentru extinderea perimetrelor concesiunilor pentru materiale de construcții?
Stranie coincidență, exact pe când compania aștepta licența de exploatare pentru ”roci de construcție”, pe agenda Parlamentului a fost parașutată o propunere legislativă care ar permite extinderea perimetrelor concesiunilor miniere într-un mod extrem de facil. Iar unul dintre inițiatorii legii a recunoscut că e vorba pentru exploatările de… minerale pentru construcții. Aleluia!
Cireașa de pe tort e cea cu ”uriașele beneficii” care ar reveni comunității locale, că nu doare pe nimeni gura să fabuleze cu milioane și zeci de milioane de euro, uitând să-i împartă pe anii de proiect. În minte îmi vin milioanele promise la Roșia Montană, ”doar pentru patrimoniu”. În centrul localității, compania cumpărase și casa cu cea mai veche atestare documentară. La achiziție, casa era în picioare. Dar ”s-au uitat” niște geamuri deschise și, în câțiva ani, s-a prăbușit. În momentul în care scandalul caselor demolate și al cimitirelor din Roșia Montană golite de morți a explodat, compania a construit un șopru peste piviniță, i-a pus sigla cu ”monument istoric” pe ea și, într-un mod cât se poate de cinic, în toamna protestelor, în 2013, a agățat de ea și un banner cu mesajul ”Am investit 17 milioane de euro doar în patrimoniu”.
Proiectul Rășinari nu se va face. Dar, duminică, vom afla cât va dura amenințarea
Doar un pic dacă e luat la scărmănat, se poate vedea cum proiectul propus la Rășinari și în alte localități din Mărginimea Sibiului e găurit mai ceva ca o bute seculară lăsată în ploaie cu anii. La o beție studențească prelungită s-ar putea naște o fantezie mai credibilă. Dar așa neverosimilă cum e, fantezia asta deja aduce beneficii pentru directorii ei (că să nu-și închipuie cineva că lucrează pe nasturi), deja a pus la învârtit rotițe prin autorități naționale, prin Parlament, prin organizații de lobby. Și nu se va opri cu una cu două. Dacă licența le rămâne valabilă, dacă apucă să se listeze la bursă, dacă se mai se trezesc în brațe cu o pleașcă de lege, fantezia asta va mai învolbura mult apele prin Mărginime.
Însă, mi-e imposibil să cred că se va ajunge la aruncat în aer culmile din Rășinari. Mai ales dacă duminică, la Rășinari, oamenii vor scrie istorie și le vor transmite celor care le-au intrat cu bocancii în viața lor că-și pot face bagajele și să-și caute fraieri în alte zări.
Citește pe același subiect, pe Verde Curat/ România Curată:
Cifrele proiectului de la Rășinari pe înțelesul tuturor. Ce nu spune conducerea MPI
Alte subiecte în secțiunea Verde Curat:
