Societatea se ghidează după legi, reguli şi tot felul de amendamente care, deşi au rolul de a ne proteja şi de a ne oferi un cadru în care să ne putem dezvolta, uneori se întâmplă să ne îngrădească libertatea. Cu toate acestea, nu putem renunţa la acest mod de structurare al societăţii pentru că ar însemna să ne întoarcem cu mii de ani în urmă, când trăiam doar pentru a vâna şi nu aveam conştiinţă. Şi atunci, probabil de vină sunt anumite circumstanţe neprevăzute, neluate în calcul, care atunci când survin pot face ca aplicarea unei legi să pară un abuz.
La fel ca în orice comunitate şi în Universităţi există astfel de legi ce guvernează şi ghidează activităţile din interior. Şi, aşa cum mi se pare firesc, aceste reglementari sunt continuu îmbunătăţite.
Concret, în universităţi deciziile se iau la nivel de Senat, însă pe lângă această structură există Consilii ale Facultăţilor, Consilii Consultative ale Studenţilor şi alte structuri cu un rol bine definit, în care studenţii au reprezentanţi şi au drept de vot.
Nu ştiu dacă la nivel de Universitate deciziile pot fi împărţite în decizii importante sau neimportante, însă cu sigurantă există o categorie de astfel de hotărâri care sunt vitale pentru un student indiferent de facultate, specializare sau an. Aici includem: toate deciziile ce se referă la curriculă, la taxe, la sistemul de credite, la burse şi aşa mai departe. Pentru că sunt vitale ar trebui să fie impecabil gândite şi, mai ales, puse în aplicare. Ar trebui. De ce nu sunt? Pentru că, uneori, sunt adoptate în mod forţat sau în grabă. Astfel apar scăpări.
Mulţi dintre noi cred că în România există o problemă de implementare a Procesului Bologna care face ca această convenţie acceptată la nivel european să nu îşi atingă scopurile. Unul din lucrurile cu care acest Proces a venit este Sistemul de Credite Transferabile (ECTS). ECTS e un sistem simplu de înţeles şi foarte util pentru a proiecta programe de studii şi cursuri coerente. Creditele înseamnă volumul de muncă depus de student pentru dobândirea unor rezultate ale învăţării. La noi, creditele nu sunt alocate în funcţie de acest volum, ci sunt rezultatul unor negocieri între profesor şi catedre sau sunt alocate identic pentru a nu exista discrepanţe, deşi cu greu un curs se poate compara cu altul. Deşi acest sistem urmăreşte promovarea învăţământului centrat pe student şi posibiltatea recunoaşterii sau a echivalării unor cursuri urmate o implementare greşită poate avea consecinţe.
Să luăm un exemplu: un student bugetar al unei Facultăţi de Farmacie dă admitere la Facultatea de Medicină Generală pe care începe să o urmeze în regim cu taxă. Firesc. Probleme apar la scurt timp când nu reuşeşte să-şi echivaleze cursuri comune celor două facultăţi (urmate în cadrul aceleiaşi Universităţi). E drept că pentru un student la o Facultate de Economie (spre exemplu) a urma în paralel Facultăţile de Farmacie şi Medicină Generală este un lucru de domeniul fantasticului, însă dacă există un student care îşi doreşte asta atunci e alegerea lui să încerce.
Pe lângă echivalarea cursurilor, realist vorbind, este imposibil să studiezi 3600 ore într-un an (echivalentul a 120 credite ECTS). Însă şi acest lucru poate fi subiectiv. Chiar dacă pare greu de crezut că se poate, este dreptul oricui să încerce. Probabil că acum vă întrebaţi dacă studentul a devenit farmacist sau medic. Ei bine, nu a fost niciodată pus în situaţia de a alege pentru că Universitatea l-a forţat să renunţe la una din facultăţi. Cum este posibil ca o facultate să îşi facă un student să renunţe, la propriu? Prin introducerea unui articol în regulament prin care se cere studenţilor aflaţi în această situaţie să renunţe la unul din programele de studiu căci exista o incompatibilitate între cele două profesii.
Credeam că incompatibilitate ar fi dacă un student ar studia, simultan, pentru a deveni astronaut şi pianist. Sau aceste două profesii par mai compatibile?
Nota: “Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania” este membra a “Aliantei pentru o Romanie Curata“.
Un articol foarte interesant!Eu sunt anul 3 la Facultatea de farmacie si as fi vrut sa dau admitere la anul la Medicina Generala.Vroiam sa ma duc sa intreb la decanat daca pot sa fiu anul 4 la Farmacie si anul 1 la Medicina generala si daca mi se echivaleaza macar chimiile,sportul si engleza.Daca se echivalau acestea imi era posibil sa le studiezi pe amandoua in acelasi timp.(din punct de vedere al timpului si numarului de credite).Este foarte trist totusi ca doua facultati atat de asemanatoare nu pot fi studiate.Romanii au capacitatea dar le lipseste oportunitatea!
unde este calitatea in universitati? de ce ministrul baba a validat plagiatul la universitatea din pitesti? ce cauta membru pdl la sefia senatului universitatii? de ce aracis nu a dat un raspuns la neregulile si acuzele lui IPS Calinic referitoare la nicolae branzea? cine raspunde?
http://plagiateinuniversitate.blogspot.com/
Dece nu se poate opri promovarea pe baza de familie sau clentela in invatamantul universitar ??? ( tata/mama – profesor universitar si fiul/fiica sau sotul/sotia recrutati si avansati tot in invatamantul universitar ) Sa se termine odata pentru totdeauna cu aceste “gasti” de impostori si non-valori cu ” spatele aparat si asigurat din oficiu ” !!!!!!!