Un fost preşedinte al României a cerut ca procurorul general al României să fie audiat în Parlament cu
privire la desfăşurarea unor anchete de procurori cu privire la
anchetarea unor aspecte ale referendumului pentru demiterea
preşedintelui ţării şi pentru anchetarea unor foşti miniştri şi actuali
funcţionari din MAI. Eu susţin că, în virtutea principiului
independenţei justiţiei, o asemenea audiere este imposibilă.
Într-o lucrare relativ recentă publicată în revista INM am tratat problema
independenţei magistraţilor din perspective standardelor internaţionale.
Notam acolo următoarele: “Prezenţa puterii legislative în spectrul
juridic se manifestă în mod necesar prin legile care statuează
organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, pe de o parte, şi în
elaborarea actelor normative ce urmează a fi astfel aplicate pentru
restabilirea şi păstrarea ordinii de drept, pe de altă parte. Astfel se
explică că judecătorii se supun legii, ceea ce nu afectează principiul
independenţei judecătorului: instanţele nu pot funcţiona în vid, astfel
că prin lege se creează doar cadrul normativ în care judecătorul să
funcţioneze. Însă dincolo de atribuţiile sale legislative, legislativul
nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se
substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de
justiţie decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau graţierii.
Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale
sau execuţionale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluţiile lor sunt inadmisibile”. În
lucrarea mea fac referire la judecători, dar potrivit standardelor
internaţionale aceste afirmaţii sunt valabile şi pentru procurori atât
timp cât statutul lor este asemănător cu cel al judecătorilor, aşa cum
este şi în România.
Precizez că CSM s-a mai pronunţat odată pe această situaţie. Astfel, în data de 24 mai 2007, Plenul CSM a decis în unanimitate că “procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitate de
martori în faţa Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor
constituţionale, fac parte din autoritatea judecătorească. De
asemenea, s-a hotărât că, în mod excepţional, pot participa în calitate
de invitaţi la Comisiile parlamentare atunci când este necesară
clarificarea unor aspecte de natură tehnică sau a unor informaţii de
interes public.”
Mai jos, argumentele naţionale şi internaţionale aplicabile:
Judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii [art.123 alin.(2) din Constituţie], iar rolul de consiliu
de disciplină pentru ei îl are numai CSM [art.133 alin.(2) coroborat cu
art.124 alin.(1) din Constituţie]. Orice dispoziţie regulamentară care
ar implica posibilitatea citării unui judecător în faţa unei comisii
parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale
care stabilesc, chiar dacă implicit, separaţia puterilor în stat şi,
desigur, independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii. De
asemenea, citarea unui cetăţean în faţa unei comisii parlamentare, ca
martor sau în orice altă calitatea, contravine dispoziţiilor
constituţionale privind libertăţile cetăţeneşti şi justiţia. Desigur,
nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relaţii în legătură cu obiectul anchetei.
Regulamentul Camerei Deputaţilor
Art. 71. – (1) Orice comisie permanentă
poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o
anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei
Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de
administraţia publică. Art. 74. – (1) Anchetele parlamentare
nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac
obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe
de judecată. (2) O anchetă parlamentară încetează
de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la
faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire
penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în
speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor
Art.76.- (1) Orice comisie permanentă
poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale
materiale, privitoare la activitatea desfăşurată de un minister sau de
altă autoritate publică centrală ori a unei instituţii de sub
autoritatea acestora. Art.159.-În plenul Senatului nu pot fi formulate
întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular,
întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti sau care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs
de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii
juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu
îndeplinesc funcţii publice.
Recomandarea (2012) 12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile
14. Legea trebuie să prevadă sancţiuni
împotriva persoanelor care încearcă să influenţeze judecătorii într-un
mod nepotrivit. 15. Hotărârile trebuie să fie motivate şi pronunţate în
mod public. Nu ar trebui să existe vreun alt mod în care judecătorii să fie obligaţi să îşi justifice hotărârile.
16. Deciziile judecătorilor nu pot face obiectul vreunei reanalizări,
în afara procedurilor de atac sau de redeschidere a cauzei, aşa cum sunt
ele prevăzute de lege. 17. Cu excepţia deciziilor privind amnistia,
graţierea sau altor măsuri similare, puterile executivă şi legislativă
nu pot lua decizii care să invalideze hotărâri judecătoreşti. 18. Dacă
comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie
să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti
sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie. De
asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul
întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele
decât cele prin care îşi manifestă intenţia lor de a formula o cale de
atac.
Linii directoare ale ONU privind rolul procurorilor
4. Statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt capabili să îşi exercite atribuţiile profesionale, fără nicio intimidare, impediment, hărţuire, ingerinţe necorespunzătoare sau expunerea nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară
1.4. În exercitarea atribuţiilor sale
judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi
magistraţi în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le
ia independent.
Comentariu la Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară
Judecătorul nu este obligat să raporteze
motivele cauzelor: 41. Obligaţia de a răspunde în faţa oricui, şi în
special în faţa unei persoane care ar putea fi prejudiciată de acţiunea
judecătorului, este contrară independenţei justiţiei. Cu excepţia
motivărilor judecătoreşti sau a altor proceduri prevăzute de lege, judecătorul nu este obligat să îşi justifice soluţia, nici chiar faţă de alţi membri ai sistemului judecătoresc.
Dacă o decizie judecătorească dă dovadă de atâta incompetenţă încât să
justifice iniţierea acţiunii disciplinare, în acest caz foarte rar
judecătorul nu este obligat să „raporteze”, ci să răspundă unei acuzaţii
sau unei anchete formale desfăşurate conform legii.
Cristi Danilet este judecator, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Cititi mai multe aici.
Evident ca ar fi absurd ca parlamentul sa poata chema la ordine procurorii. Pe de-alta parte nici parchetul nu poate actiona cu impunitate si fara sa dea nimanui nu socoteala, dar macar o eplicatie. Sa ne aducem aminte ca tocmai dl. Predoiu a impus posibilitatea ca si ministrul justitiei sa poate sesiza inspectia judiciara. Ramine de vazut daca dl. Ponta o va face.
Procuratura este stat in stat in Romania ? Si salariile , plus cheltuielile lor cine le plateste ? Noua contribuabililor cum ne dau socoteala ?
Detalii despre tipurile de fraude anchetate puteti citi si aici:
http://www.romaniacurata.ro/parchetul-general-anunta-ca-s-au-inregistrat-500-de-dosare-penale-si-c-3205.htm
E timpul ca si in Romania sa se voteze curat si totul trebuie sa aiba un inceput, chiar si stoparea fraudelor electorale. Cat despre “datul socoteala”, exista comunicari publice prin care procurorii tin informata opinia publica asupra anchetelor pe care le desfasoara, exista si site-uri actualizate de unde va puteti informa. Chemarea magistratilor la ordin de catre politicieni, orice politicieni, este interzisa. Din fericire pentru noi, cetatenii, si nefericire pentru Ion Iliescu, nu mai suntem pe vremea Rodicai Stanoiu… In plus, nici nu e cazul sa facem jocurilor trompetelor anteniste care dispera pe micul ecran.
Cand vrei sa nu raspunzi, eschivezi!
Uneori eschivezi si din prostie!
Intrebarea istetului Iliescu (pe bune !) ca si ouale lui Nastase nu sunt pricepute de oricine, chiar Presedinte sau Procuror general!
Problema este ca maculatura aia pe care o ignora toti dar o si amintesc, vorbeste de DA si NU in oglinda!
Deci daca un cetatean face ceva ce deranjeaza pe altii este obligat sa explice.
Numai tembelii confunda solicitarea de a aexplica cu obligatia de a da socoteala.
Sau manipulatorii. si deh, se manipuleaza la greu in aceasta maculatura!
16.08.2012
RTV prezinta imagini cu Mona Pivniceru, propusa ministru al Justitiei, urcandu-se in masina lui Andrei Nastase Postul Romania TV difuzeaza imagini in care judecatoarea Mona Pivniceru, propusa de USL pentru functia de ministru al Justitiei, este surprinsa urcandu-se in masina lui Andrei Nastase, fiul fostului premier Adrian Nastase. Potrivit RTV, imaginile au fost surprinse in aceasta saptamana.
Postul de stiri relateaza ca Mona Piviniceru a fost fotografiata in timp ce se urca in masina lui Andrei Nastase, in case se afla si acesta, impreuna cu soferul, si apoi s-au deplasat spre un bloc din apropierea Palatului Parlamentului, conform Hotnews.ro. Parchetul General anunta ca s-au inregistrat 500 de dosare penale si care sunt tipurile de fraude electorale care sunt investigate
http://dli.ro/coruptia-politica-in-roma-antica.htmlCoruptia politica in Roma anticaCATEGORIA : Educatie
________________________________________
Coruptia politica este definita in dictionarul sociologic drept o incalcare sistematica si nesanctionata a normelor unei organiatii sau institutii politice de catre unii membri, care in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate utilizeaza resursele organizatiei in alte scopri decat cele legale. Ea s-a manifestat in viata politica romana in diferite forme, care au marcat decisiv evolutia Cetatii Eterne si au contribuit la decaderea acesteia.
In secolul I i.Hr. cumpararea voturilor cetatenilor romani a devenit o pratica obisnuita, fenomen pus in evidenta de inmultirea, de altfel fara prea mare succes, a legilor care incercau sa o combata. Tentatia de a cumpara sufragiile cetatenilor aducatoare de putere era mult mai mare decat teama de sanctiunile legale. Aceasta forma de coruptie s-a manifestat mai ales in cazul alegerilor de consuli si pretori. Reprezentantii autoritatilor realizau contactele, purtau negocieri si imparteau castigurile. Marimea sumelor platite in mod fatis de candidatii corupti si corupatori pentru o alegere putea provoca uneori cresterea ratei dobanzii pe piata finaciara. Marimea sumelor era imprsionanta, dar si avantajele alegerii intr-o functie importanta nu erau de neglijat, acoperind cu prisosinta investitia.
Coruptia politica in Roma antica s-a manifestat si prin intermediul violentei organizate. In cadrul adunarilor poporului, unde se luau deciziile importante, cetatenii simpli nu puteau lua cuvantul, dar se puteau cel putin informa, auzindu-i pe magistrati si pe senatori exprimandu-se in dezbateri. In afara acestor adunari populare, orice reuniune era considerata un inceput de revolta, pentru ca se putea trasforma in miscari de strada protestatare, asa cum a fost cazul tulburarilor sociale din secolele III si II i.Hr. reprimate cu brutalitate.
Anumite imprejureri traditionale ale vietii civice ingaduiau, totusi, unele prilejuri de adunare in care opinia publica avea obiceiul de-a se manifesta zgomotos: triumfuri, funeralii ale personajelor de vaza, sarbatori religiose, reprezentati
Eu nu sunt de loc de acord cu ideea ca trebuie sa existe o izolare perfecta intre Parlament si Parchete; Parlamentul (si mai ales parlamentarii, in mod individual) trebuie sa aiba un mechanism prin care sa ceara explicatii Parchetului cu privire la PERFORMANTELE sale. Sa luam un exemplu ipotetic, si intentionat departat de tensiunea din ziua de azi. Sa zicem ca in satul Valea de Sus, cineva fura 10 vaci intr-o noapte. Parchetul investigheaza, investigheaza, si nu gaseste nimic. Peste o luna, alte 10 vaci dispar din Valea de Jos. Parchetul iar investigheaza, iar nimic. Peste un timp, alte 10 vaci dispar din Valea Seaca, parchetul, iar nimic. In aceste conditii, oamenii din sate reactioneaza, si se duc la deputatul local (care este reprezentantul lor) si se plang ca o autoritate a statului (pe care ei nu o controleaza in mod direct) nu isi face datoria fata de ei (adica nu prinde hotul). Deputatul trebuie sa aiba un mechanism prin care sa obtina explicatii de la Parchet, cu privire la cazul respectiv, e o parte importanta din jobul lui de reprezentant al poporului, sa transmita feedback-uri din societate catre autoritati si de la autoritati catre societate. Absolut de acord ca deputatul nu poate spune ancheteaza-l pe Vasile sau nu il ancheta pe Gheorghe, dar EXPLICATII este indreptatit sa ceara, in virtutea functiei de reprezentare. In special explicatii legate de performante. Mai mult, un caz particular poate fi doar un caz particular, sau poate fi o problema de sistem (lipsa de resurse, procurori incompetenti in judetul X, lege care permite anchete numai de la 12 vaci in sus …) problema de sistem care trebuie rezolvata cu implicarea puterii legislative.
In general, in alte parti, acest dialog are loc prin intermediul ministrului de justitie, care ARE raspunderea politica a efficientei procuraturii, si e un buffer intre politic si nepolitic. Dar la noi ?
Pentru un nespecialist pare o expunere convingatoare dar expozantul este totusi parte implicata.
Poate ne explica la fel de convingator cum poate CC sa se poarte ca o adunatura de scamatori ?
Mie anchetele astea, blamate sau nu, cu rezultate sau nu, mi se par extrem de importante. Cei care voteaza multiplu si in general cei care fraudeaza voturile (mita electorala, transport electori, diverse stimulente pentru a merge sau a nu merge la vot) ar trebui sa se teama si sa nu mai faca asa ceva, poate vom avea si noi niste alegeri corecte. Pentru ca asa ar trebui sa fie, nu pentru ca cineva are ceva cu badea Vasile din nu stiu ce sat. Daca nu se simte cu musca pe caciula nu vad ce ar putea sa-i faca procurorii si daca acestia ar vrea sa-i faca ceva.
D-l.Iliescu nu poate si nu vrea sa inteleaga ca practicile atat de dragi lui apartin doar regimurilor totalitare si cauta din nou sa infraneze roata istoriei.
Anchetele procurorilor sunt urmarea unor sesizari si ar trebui sa aibe ca efect constientizarea oricarui cetatean al acestei tari ca are DREPTUL si DATORIA sa-si exprime prin vot numai propria optiune, nu pe cea impusa sau cumparata.
Interventiile dlui Iliescu in spatiul public mi se par jenante, este adevarat ca intr-un stat de drept justitia este independenta si este bine sa fie asa, dar nici nu pot sa nu tin cont de numeroasele dosare de la CEDO pentru care noi contribuabilii suntem buni de plata si mai ales pentru vicii de procedura, de asemenea am in vedere faptul ca instante diferite dau hotarari diferite pa aceeasi speta si atunci ma intreb pana unde duce independenta justitiei?