No, apa din Jiu cine ne-a mai furat-o? Cine îi mai crede pe Zamfir, Burduja, Ivan că dacă am băga alte sute de milioane fără apă am scădea factura la curent și am evita crizele energetice?
Am văzut imaginile difuzate de Digi 24 cu Jiul ajuns la minimul istoric înregistrat la Filiași în ultimii 100 de ani. Probabil și mai demult, reperul fiind, însă, anul 1922, de când se face monitorizarea debitului Jiului la Filiași. Potrivit Apelor Române, debitul a ajuns la 5,5 metri cubi pe secundă.
Filiași e mult mai în aval de Bumbești, unde e treapta a doua proiectul hidroenergetic de pe Jiu, dezvoltat de Hidrolectrica. Așadar, lesne de înțeles că la Bumbești nu are cum să fie nici măcar 5,5 mc/sec. Conform indicatorilor tehnico-economici, debitul mediu calculat pentru cei 40 MW putere instalată a treptei Bumbești este de 36 mc/sec. Debitul ecologic (adică volumul ăla minim de apă de care nu te poți atinge) pe care trebuie să-l asigure, conform acordului de mediu este de 7,5 mc/sec. Adică peste ceea ce curge acum cu alte zeci de kilometri în aval!
36 mc/s e debitul calculat la Bumbești pentru proiectul hidroenergetic de pe Jiu, de aproape 7 ori mai mare decât e acum la Filiași, cu alte zeci de kilometri în aval (adică după ce Jiul mai adună apa multor alți afluenți!)
Pentru a evita alte discuții: proiectul din Parcul Național Defileul Jiului NU are stocare. E un proiect cu captarea apei din albia râului și direcționarea ei pe țeavă pe zeci de kilometri.
Mai simplu spus. Chiar dacă proiectul ar fi fost gata, nu s-ar fi uzinat absolut niciun centimetru cub de apă în această perioadă. Pur și simplu pentru că nu este apă nici măcar pentru toate celelalte necesități! Zero (da, citiți corect), zero curent s-ar fi produs în această perioadă.
-
- În zona Filiași, din Jiu a rămas mai mult o gârlă, imaginile cu albia secată fiind tulburătoare
-
- Foto: captură de ecran/ Digi 24
Dar Zamfir, Burduja, Ivan și alții se dau de ceasul morții să bage alte sute de milioane de lei în acest proiect (și alte sute de milioane în proiecte asemănătoare), cică sub pretextul asigurării securității energetice naționale! În acest sens, urgentează legile speciale din Parlament.
Bani de care ar fi nevoie, cu supra-măsură, în dezvoltarea capacităților de stocare în baterii, de care am avut (și vom avea nevoie) în multe veri asemănătoare cu aceasta. Că poate își închipui unii că apa de pe Dunăre ne-or fi furat-o nemții, austriecii, Soroș sau Bruxelles-ul. Dar cea de pe Jiu cine a furat-o? Dacii ortodocși de pe crestele Carpaților?
Articol susținut de Journalismfund Europe
IMPORTANT:
Nici Nuclearelectrica nu produce energie deloc în momentul de față, dar acesta nu este un argument în sine pentru a refuza dezvoltarea ei viitoare; tot astfel, faptul că Bumbești n-ar fi produs astăzi, din cauza secetei, nimic nu este un argument pentru abandonarea lui – dacă există motive să credem că Jiul și bazinul său și-au pierdut potențialul hidrologic în considerarea căruia a fost gândit Bumbești (altfel spus, dacă ce se întâmplă acum nu e ceva ce, inevitabil, se întâmplă din când în când peste tot, ci este începutul unei noi perioade de existență în geografia zonei) ar fi un argument tehnic pentru renunțarea la el.
Sub aspect ecologic, pot exista argumente împotriva unui proiect sau a altuia, dar, câtă vreme acest impact negativ implicit – nimic nu e complet nedăunător pentru mediu, nici măcar fotouzinele (pe care România a făcut bine că le-a încurajat) ori eolienele – este redus pe cât se poate, realitatea stadiului foarte avansat de finalizare a proiectului este, după părerea mea, ceva ce se impune ca prioritate în luarea deciziei.
Baterii trebuie să avem (e un articol pe contributors), nu văd de ce nu le-am făcut și noi cu bani din PNRR ca bulgarii, inclusiv stocări metaforice de tip “pompaj”. Ca idee, ce părere au activiștii de mediu despre acest tip de stocare de potențial prin translație? Se va lovi Hidroelectrica de opozitia lor, sau aici ar avea mai multe șanse?
1. Dacă miliardul băgat de Nuclearelectrica în Doicești ajungea în baterii de stocare, acum reactoarele de la Cernavodă se puteau odihni liniștite 2. argument pentru proiectul de pe Jiu (și altele asemenea) a fost că tocmai în perioadă de criză stochează energie. Din start un proiect cu derivație NU stochează ceva și, după cum se vede, într-o perioadă de criză nu produce nimic. Justificarea distrugerilor de mediu sunt, astfel, dublu infirmare 3. distrugerile de mediu majore vor avea loc după darea în folosință (vreo 30 km din râu va rămâne fără apă în albie, tocmai în parcul național, DUPĂ darea în folosință) 4. costurile rămase (în realitate peste 30%, nu 10%) sunt în continuare disproporționate cu capacitatea similară (solar + stocare) care s-ar putea obține cu ei (doar despre diferență e vorba) 5. ecologiștii nu au treabă cu proiectele hidro care NU afectează arii protejate (iar zona Tarnița – Lăpuștești e puternic antropizată deja), dar problemele majore sunt altele: a) asigurarea apei pentru populație, b) costurile uriașe ale investiției (puțin probabil să și le asume cineva) c) prețul final al energiei, care va fi mult peste cel de pe piață (de-asta proiectele existente deja, pe Olt, mult mai mici, nu sunt folosite, că e mai ieftin să importăm la prețul mai mare din perioada de consum maxim); cine va suporta prețul acelei energii: firmele de distribuție sau consumatorii finali? un proiect ca Tarnița – Lăpuștești ar fi un proiect de backup pentru când nu ar exista nici măcar soluții de import mai ieftine; dacă ne uităm ce se întâmplă în Ucraina, unde au fost bombardate deja două baraje (de pe Nipru, respectiv Nistru), în vreme de război ar fi o vulnerabilitate… dar ăsta e doar un punct de vedere, pentru că nu văd deloc realizabil în mai puțin de zece ani (cazul fericit) un asemenea proiect uriaș; îmi pare mai mult o poveste de distras atenția de la soluțiile reale, mai ieftine, mai eficiente și mult mai rapide
Articol idiot: Un baraj stocheza apa din anii ploioshi pentru a putea fi folosita in anii secetosi, de aceea barajul pe Jiu trebue construit cu toate ca anul in curs este secetos shi barajul nu va imbunatatzi situatzia anul asta. Pentru asta a fost construit barajul de la Aswan shi barajele din India pe care domnul Gotiu le vrea demolate. Barajele imbunatatzesc nu distug natura shi cat mai multe trebue construite peste tot in lume inclusiv pe Jiu.
Un răspuns care dă măsura ignoranței tuturor promotorilor proiectelor ăstora distructive. Pe Jiu NU se construiește și nu se va construi niciun baraj care să stocheze apa, doar un stăvilar care să o direcționeze pe țeavă pe zeci de kilometri. Nu necesită comentarii suplimentare afirmațiile pe care nu le-am făcut, dar care îmi sunt atribuite, până când autorul comentariul are curiozitatea de a încerca să afle despre ce vorbește ;)
@MG:
1. Ce treabă avea Nuclearelectrica să bage bani în stocare? Necesitatea stocării nu a apărut din tipul de energie produsă de Nuclearelectrica ori Hidroelectrica, ci din specificul natural al fotoproducției – programul fotosolar trebuia însoțit de rezolvarea problemei stocării, inerentă lui. Totuși, de ce nu s-a făcut prin PNRR? Și ce tip de stocare e mai eficient la nivelul la care au ajuns știința și tehnologia astăzi: prin pompaj sau prin baterii?
Până când fotoproducția nu se va putea face eficient și noaptea (capacitatea, chinezească presupun, de a fotoproduce curent electric și pe întuneric prin captarea radiațiilor eliberate noaptea de pământul care le-a absorbit ziua există științific, dar tehnologic aparține deocamdată doar romanelor științifico-fantastice), ea este cea care generează necesitatea stocării, nu nuclearul – nuclearul poate genera o anumită oportunitate a stocării, sens în care a fost gândită inițial (“Pe vremea retro a lui Pazvante” ) Tarnița.
2. Evident că “din start” un proiect ca Bumbești nu stochează nimic, și îmi este foarte greu să cred că așa a fost el justificat de constructorii săi – e pur și simplu împotriva logicii un astfel de argument.
3. Și evident că mediul va fi afectat mai ales după darea în folosință, nu înainte: întrebarea este dacă s-a făcut și se face tot ce se poate pentru ca distrugerea să fie minimă, respectiv dacă merită sacrificiul.
4. Hidroelectrica are un proiect de panouri flotante, nu are? De ce trebuie să plătească ea stocare fizică la transport sau distribuție, când tehnologia specifică ei îi permite stocarea lucrului mecanic prin translație?
5. Problema principală e că proiectele hidro care afectează arii protejate sunt anterioare (nu doar ca idee, ci şi ca execuție avansată) apariției ariilor protejate și, după părerea mea, ceva tot trebuie făcut cu ele, mi se pare o prostie să le lași așa, și nimeni n-a interzis nimănui să-și folosească imaginația pentru a propune alternative de utilizare. Dacă o fi făcut-o cineva, eu deocamdată nu sunt, haha, la curent, deci mă conectez și io la ăla care circulă.
1. Fiind o companie cu capital majoritar de stat, banii băgați de Nuclearelectrica în Doicești (mă rog, vreo 83% din ei) puteau ajunge la bugetul de stat unde să fie folosiți pentru programe de instalare stocare. Stocarea prin pompaj e o discuție mai degrabă teoretică (realizarea proiectului de la Tarnița – Lăpuștești e o utopie, raportat la costuri și la modul de realizare a marilor proiecte de infrastructură în România). Proiectul cu pompaj de pe Valea Oltului (de mult mai mică amploare) arată că energia produsă va avea unul dintre cele mai mari costuri de pe piață (de-asta nici nu e folosit), chiar mai scump, când ai nevoie, decât să imporți energia. Cea cu stocare în baterii își arată utilitatea peste tot în UE, începând cu Bulgaria (iar costurile tehnologiei, deja mult mai ieftine decât cele ale barajelor – și toți uită/ignoră că barajele generează costuri de întreținere și reparații capitale permanente cel puțin la fel de mari decât înlocuirea bateriilor de stocare – se tot ieftinesc; chinezii deja trec la producție de masă a bateriilor cu sodiu – sare cum ar veni) 3. răspunsul dat de biologi și de specialiști în domeniul ingineriei apei e că ”nu merită sacrificiul”; de-asta, asociația internațională de hidroenergie (din care Hidroelectrica face parte) mai recomandă proiecte hidro în arii protejate doar dacă ajută la obiectivele de conservare și protecție a mediului ale respectivei arii. 4. Hidrolectrica are un proiect pilot de solar flotant și sunt niște fraieri că nu au mai multe (că aveau avantaj competitiv, fiind deja racordați la SEN, unde mai pui că împiedică evaporarea apei din baraje și preîntâmpină dezvoltarea algelor toxice pentru mediul subacvatic) 5. Sunt foarte mule arii protejate (de la parcuri naționale, naturale la situri Natura 2000) care au apărut în UE și în ale țări ale lumii acolo unde au existat sau gândit proiecte cu impact major asupra mediului – pur si simplu au fost conservate și s-a trecut la măsuri de protecție a mediului; e normal să fie așa, ținând cont că necesitatea protecției a fos dovedită și conștientizată ulterior
@MG: Comentariu final momentan, cel puțin cât mă privește:
1. Cred că statul a procedat corect când a lăsat Nuclearelectrica să își folosească banii pentru dezvoltarea programului nuclear, consider că ar fi fost o greșeală să-i extragă pentru a-i folosi la altceva, chiar parte a problemei energiei cum sunt bateriile. Concret, faptul că ei au investit în microcentrale nucleare nu știu să spun dacă a fost o idee bună sau rea, nu am minime informații pentru a-mi da cu părerea, am auzit tot felul de chestii, dar insuficient pentru a-mi forma fie și un început de opinie. Ce cred este că astăzi ar fi trebuit să avem 4 reactoare funcționale la Cernavodă.
Am citit că pompajul de pe Valea Oltului ar putea deveni economic interesant tocmai datorită dezvoltării producției fotovoltaice și eoliene din acești ani, iar Tarnița este practic neînceput, deci acolo problema se pune cu totul altfel.
4. Și mie mi se pare că, în general, fotovoltaicul este o chestie extraordinară, mai ales pentru România (am văzut niște hărți în care, în toată Uniunea, doar Spania și Grecia aveau zone mai propice acestui tip de producție decât zonele cu randamentul cel mai mare de la noi), și mă aștept ca Hidroelectrica să nu renunțe la această direcție de dezvoltare.
Și ea, și Nuclearelectrica mi se par niște bunuri comune valoroase care trebuie încurajate să se dezvolte. Cu totul altfel, de exemplu, se pune problema în cazul Romsilva (care îmi dă impresia unui cuib de viespi), acolo mi se pare că activiștii de mediu și ministrul Diana Buzoianu sunt cei care trebuie sprijiniți, încurajați.