Lucrez pentru o multinationala cu biroul central la Londra si ma ocup de Europa de Est si, de ceva timp, de Africa.
Am 12 oameni in echipa, iata care este structura:
– un francez
– un portughez
– un englez si o englezoaica
– o rusoaica
– o ucrainianca
– o letona
– un ungur si o unguroaica
– o lituanianca
– un azer
– un bielorus
In trecut am avut si polonezi, jamaicani si suedezi.
Am avut de invatat de la fiecare dintrei ei, ei au invatat de la mine, invatam tot timpul unul de la celalalt.
Am pe birou stegulete si / sau insigne din toate aceste tari.
Solutiile dintr-o tara pot fi folosite si in alte tari. Invatam din greselile pe care le facem intr-o alta tara pentru a nu le repeta. Bogatia culturala ne ajuta sa vedem si alte puncte de vedere, sa vedem cum un client aprecieaza sau nu un produs, o campanie de publicitate, o culoare. Incercam sa ne adaptam la cultura din fiecare tara dar sa si gasim puncte comune ce ne leaga. Atat la servici cat si in afara lui. De exemplu, am invatat de la un estonian ca bistroul frantuzesc este o inventie ruseasca (soldatii rusi care l-au fugarit pe Napoleon au ajuns la Paris si cereau chelnerilor de la restaurante sa le aduca mai repede mancarea). Vorbim limbi diferite, dar avem si un limbaj comun. Indiferent unde se nasc, oamenii isi doresc cam aceleasi lucruri: sa aiba libertate (economica, de miscare, de expresie), isi doresc cam aceleasi produse si servicii. Nu pot sa spun ca englezii sunt mai buni decat nigerienii sau ca ganezii ar fi mai muncitori decat bulgarii. Suntem la fel. Diferiti, dar substanta este aceeasi.
Si cand scriu aceste randuri ma gandesc la Brancusi, la Eliade, dar si la Mozart sau Verdi. Si ma gandesc si la succesul noii generatii de cineasti romani: Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Catalin Mitulescu, Corneliu Porumboiu (si altii) – filme romanesti, dar valori universale.
Traim intr-o lume din ce in ce mai globalizata. Pentru a avea succes pe termen lung am invatat ca este bine sa ai atat o abordare globala (atat ca firma, cat si ca angajat sau intreprinzator), dar si o deschidere fata de cultura fiecarui popor. Imi place sa calatoresc, sa vad locuri noi, oameni noi si culturi noi, in acest fel invat din ce in ce mai mult.
Acum ma aflu intr-un hotel undeva in Europa de Est. Am facut un exercitiu, va invit sa il faceti si voi data viitoare cand calatoriti: sa faceti un inventar al lucrurilor din bagaj sa vedeti unde sunt produse, veti numara vreo 5-10 tari.
Xenofobia si intoleranta (religioasa, etc) nu reprezinta altceva decat lipsa respectului fata de o persoana si nu isi au locul intr-o lume globalizata si civilizata, sunt piedici in calea dezvoltarii si a dorintei de a invata. Cu siguranta nu isi au locul in echipa mea.
