Sub paravanul „crizei energetice”, politicienii au forțat redeschiderea proiectelor hidrotehnice contestate în ariile protejate și Parcurile Naționale – demers împotriva căruia comunitatea civică a luptat intens prin campaniile Declic – Salvați râurile de hidrocentrale și Declic – Moștenirea lui Ceaușescu, se arată într-o analiză, publicată pe PressHub, de Viorica Bold, jurnalistă și activistă de mediu.
Tensiunea a culminat zilele trecute, când președintele Nicușor Dan a trimis Parlamentului spre reexaminare legea care permite modificarea limitelor ariilor protejate pentru construirea hidrocentralelor. Deși CCR respinsese sesizarea de neconstituționalitate, președintele a retrimis legea în discuție, atrăgând atenția că nu se pot sacrifica ariile protejate pe baza unor date vechi de două decenii și a unor proiecte comuniste nesustenabile.
Pe fondul acestor crize, curentul extremist și populist a găsit teren fertil pentru o campanie masivă de dezinformare în mediul online. În loc să le fie explicat cetățenilor efectul schimbărilor climatice și al absenței precipitațiilor, rețelele sociale au fost invadate de narațiuni conspiraționiste conform cărora „străinii” și „vesticii ne fură apa din Dunăre” sau că „Austria și Bruxelles-ul ne lasă fără resurse”.
Nu e prima dată când și AUR profită de o criză pentru a adânci conflictul și pentru a-și întări electoratul pe care poate foarte ușor să îl manipuleze. Direcționarea urii către partenerii europeni și pentru a ascunde incapacitatea cronică a statului român de a-și gestiona singur infrastructura este o retorică cu care din păcate începem să ne obișnuim și în acest fel să lăsăm propaganda să câștige.
Așa cum reiese și din analiza detaliată a situației (accesibilă în materialul video de pe YouTube), clasa politică din România preferă să confişte fiecare criză în scop electoral. În loc să rezolve problemele de fond – cum ar fi eficientizarea rețelei energetice, investițiile masive în capacități de stocare, fotovoltaice, eoliene și retehnologizarea infrastructurii existente – politicul se evidențiază din nou prin incapacitatea de a înțelege dimensiunile crizei.
USR și Ministerul Mediului preferă să privească de pe margine (uneori chiar să încurce) susținând doar ce e opus PSD, pentru că așa e filmul opoziției. PSD înaintează proiecte ceaușiste sau reinventează argumente pentru industrii mult prea costisitoare și depășite din multe puncte de vedere. Deasupra tuturor, AUR, cu dezinformări și panică, pune bomboana pe coliva energiei hidro românești.
Deși România continuă să importe energie scumpă în orele de vârf, distrugerea ultimelor râuri libere sau arderea necontrolată a cărbunelui nu reprezintă o soluție de viitor. Până când administrarea apei și a energiei nu va fi privită prin prisma utilizării unor tehnologii moderne, a protecției mediului și a investițiilor sustenabile, vom rămâne captivii aceluiași cerc vicios: o țară bogată în resurse, dar secătuită de incompetență și populism.
Opinia completă pe PressHub (aici).
(foto main: Râul Călata/ Cosmin Giurgiu via Țara Călatei Kalotaszeg (Facebook)
Citește pe Verde Curat/ România Curată:
Cea mai jignitoare declarație politică a verii:
1. Nu are legătură neapărat cu actuala “criză” (căci nu ar fi rezolvat, în sine, problema deficitului de energie necesară de la anumite ore – prin creșterea producției, poate că ar fi rezolvat-o sau doar ameliorat-o), dar, din orice poziție te-ai plasa, activitatea prin care s-a urmărit, și s-a obținut, blocarea finalizării și dării în folosință a unor uzine hidroenergetice aflate într-un stadiu foarte înaintat de realizare (se vorbește de 70-90% finalizare), chiar și când acestea sunt fructul unei gândiri care nu mai este compatibilă cu tehnologia și standardele actuale, nu merită după părerea mea niciun fel de laudă, susținere ori respect din partea nimănui care este cu adevărat de stânga și, deci, mai preocupat decât alții de sănătatea mediului înconjurător; este vorba de demersuri imature, iraționale, prostești din aceeași categorie cu “Parcul natural Văcărești” ori “un urs pe cap de locuitor”: egoism, teorie neadaptată la realitate, lipsă de viziune, mașinism mental, adică problema fundamentală a “stângii” actuale (o falsă stângă, de fapt), care este un produs fără viață și convenabil capitalismului al sistemului universitar american. Stockman vrea să închidă niște băi pe care tot el le deschisese (și care, în plus, apucaseră să producă efectul pozitiv al dezvoltării orașului), nu-mi amintesc să-i fi trecut vreo clipă prin minte să închidă tăbăcăria, dar am să verific cu prima ocazie.
2. Cine a avut puterea să convingă societatea că trebuie să își mărească producția prin fotouzine ar fi trebuit să își ducă până la capăt gândul și să convingă societatea că, având în vedere specificul natural al acestui tip de producție (căci asta este, de fapt, “criza” din acest punct de vedere: nu că nu produci pe unitatea de timp, să zicem o zi, câtă energie consumi pe unitatea de timp, ci problema e că nu poți corela eficient producția și consumul) are nevoie și de stocare. Sunt vinovați că nu au făcut-o, putere ar fi avut.
3. În loc să gândești un program prin care să dotezi un număr mai mare de gospodării individuale (“case”) și chiar spații de locuire colectivă cu un număr mai mic de panouri fotovoltaice și una-două unități de stocare (fapt care ar fi putut stârni, măcar într-o parte din beneficiari, dorința dezvoltării individuale a bazei puse prin subvenție), ai preferat să faci “prosumatori” prin subvenție relativ puține case, concentrate în aceleași locuri, cu multe panouri, ceea ce duce la blocarea producției în orele de vârf (când supratensionează rețeaua) și la nemulțumirea oamenilor că vând în rețea cu un preț mic și cumpără “înapoi” de nu știu câte ori mai scump – fapt care îi face reticenți, că nu e palatabil, chiar dacă nici nu cumpără “înapoi” și nici diferența de preț nu e neapărat “nejustificată”, dacă facem abstracție de cadrul general al prețurilor nefirești la energie în România azi.
4. La Cernavodă trebuia să ai patru reactoare, nu două (al cincilea este exclus). Comuniștii au făcut cât i-a dus capul și au construit ansamblul (cică ar fi trebuit să avem două centrale nucleare, dar cea de la Făgăraș a fost abandonată în stadiul de idee). Neocomuniștii și corupții au făcut și ei cât s-au priceput: guvernul Văcăroiu a făcut primul reactor și, după pauza de patru ani în care ne-am ocupat de restitutio in integrum (chestie pe care n-a mai făcut-o nici dracu’ în postcomunism, dar de pe urma căreia trăim beneficiul inestimabil de a avea, în București, birou notarial vizazi de liceul Cantemir și restaurant cu nume de amantă vizazi de liceul unde am învățat eu – da’ bine că am rezolvat problema și nu se mai cheamă “licee” ci “colegii naționale”, te dă cu roatele-n sus denumirea și mai multe nu), ne-am ales și cu al doilea reactor funcțional în guvernarea Năstase. De atunci nimic, “proeuropenii” n-au făcut nimic, au produs doar megawați de vinovăție că lumea nu îi place, că suntem antieuropeni, când de fapt nu împotriva Europei sunt oamenii ci împotriva voastră, nimeni nu vrea să scoată România din Europa, vrem să vă scoatem pe voi din România și din Europa deopotrivă.
5. Există, totuși, o soluție: să amplasăm fotovoltaice în parcul de pe dealul Filaretului – fiind mai la-nălțime așa, cre’ că merg și mori de vânt. E, după părerea mea, și anticomunist, și ecoprietenos.