Vasile Ernu

”Știm care va fi viitorul Rusiei”. Interviu cu un celebru regizor rus, care a filmat în birourile Kremlinului

”Acest război nu ar trebui să fie un obiect al romantizării. Războiul e ceva violent, tragic, în care mor continuu oameni (…) Această tragedie avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu, iar pentru asta nu trebuia să fii artist ca să înțelegi”, mărturisește Vitalie Manski, într-un dialog cu Vasile Ernu.

Vitalie Manski este regizor rus de film documentar, născut în Ucraina, la Liov, cu acces la viața nefardată a președinților ruși. De altfel, Manski e singurul regizor care a făcut filme cu ultimii trei președinți ai URSS, respectiv Rusiei, precum și pentru filme cu mare rezonanță globală precum Martorii lui Putin și Under the Sun. A pus bazele festivalului de fim documentar ArtDocFest, întrerupt anul trecut, în urma manifestării opoziției regizorului față de invazia Rusiei în Ucraina. De altfel, criticile și acțiunile legate de agresiunea Rusiei au început încă din 2014, după anexarea Crimeei de către forțele armate ale Kremlinului și s-au intensificat în ultimii doi ani, după declanșarea războiului. Nikita Mihalkov, cunoscutul regizor rus premiat cu Oscar, dar și susținător al lui Putin, l-a dat în judecată pentru calomnie (Manski a acuzat că 85% din fondurile alocate de stat Festivalului Internațional de Film de la Moscova sunt furate) și, în urma solicitărilor acestuia, a ajuns pe lista persoanelor căutate de regimul de la Kremlin.

Discuția lui Vitalie Manski cu Vasile Ernu, despre filme, dar, mai ales, despre ascensiunea lui Putin și războiul din Ucraina, a avut loc la Cahul, în Republica Moldova, în cadrul Festivalului de Film Documentar Moldox, chiar în timpul ”rebeliunii” lui Prigojin și a trupelor Wagner împotriva lui Putin.

***

Vasile Ernu: Suntem la Cahul, Moldova, la câțiva kilometri de hotarul Ucrainei, în proximitatea războiului. Noaptea trecută trupele Wagner au întors armele și au pornit spre Moscova. E o nebunie totală din care nimeni nu înțelegem nimic. Dragă Vitalie Manski, nici nu știu cum să gândesc această situație halucinată?

Vitalie Manski: Nu trebuie să gândim, trebuie să așteptăm.

Vasile Ernu: Uh, cam greu. Bun, știind că veniți încoace am revăzut câteva filme ale dumneavoastră. Acum ceva timp am arătat aici, dar el a fost prezent și la București, un film care acum mi se pare cumva ca un mesaj profetic. E vorba de filmul Martorii lui Putin. Cum ați prevăzut această desfășurare a lucrurilor?

Vitalie Manski: Nu aș vrea să trec la tonuri înalte, dar cred că artistul diferă de, să zicem, demersul omului obișnuit, prin acea sensibilitate care face ca demersul său să producă un soi de ”profeție”, să prevadă sau mai degrabă să ofere o altfel de perspectivă asupra lucrurilor și evenimentelor cotidiene. Această diferență, alteritate, oferă un soi de a treia formă de interpretare a realității care poate produce o înțelegere mai bună, mai aprofundată, a ceea ce se întâmplă și cum asta va afecta viitorul.

Rolul nostru acesta este să oferim interpretări care să scoată omul din confortul lui de gândire și interpretare, să ofere întrebări și interpretare incomode pentru al îndemna să regândească ceea ce se întâmplă cu el și în jurul lui.

”Speranța Putin”

Vasile Ernu: Dumneavoastră ați regizat și făcut mai multe filme pe zona puterii și chiar a liderilor cei mai potenți. Practic ați făcut câte un film, sau chiar două, despre toți liderii Rusiei de la Gorbaciov la Elțin și Putin. Cum vedeți tot acest proces acum: am avut perioada de mare speranță a epocii Gorbaciov, după care a venit perioada tare confuză a epocii Elțîn, după care epoca Putin care și ea are mai multe faze – cea lină de speranță de la început și cea de întărire și autoritarism care a dus la o situație de război… Cum vedeți această evoluție?

Vitalie Manski: Știți: speranța legată de Putin a fost așa o situație stranie care aș putea-o ilustra printr-o imagine scabroasă. E ca și cum un proaspăt violator în serie care iese din pușcărie se duce la o tânără pe care o invită la film sau la o înghețată. Această speranță că totul se va rezolva, că acest tip galant, fost violator în serie, va deveni un prinț, cumva s-a întâmpla și la noi. Că un fost specialist al KGB, pregătit să fie un cadru a unei structuri de forță, care e pregătit să gândească și acționeze altfel în societate va invita Rusia la democrație? A crede că el va participa la organizarea societății altfel, la o dezvoltare a instituțiilor și mecanismelor democratice fiind un produs al unui cu totul alt sistem e o eroare.

Ei văd altfel rolul instituțiilor, societății și chiar a statului. A aștepta de la el altceva doar pentru că și-a îmbrăcat un costum în loc de uniformă este o eroare. Practic el a pus pe chipul său o mască, fie și aparent liberală, pentru a da bine în fața celor care sperau într-un ”înlocuitor” sau ”urmaș” al lui Elțîn. Totul pare foarte naiv, am fost naivi. Dar cum se spune în Rusia: după ce s-a terminat bătaia nu mai are rost să dai cu pumnul.

Aici se vede, dacă e să vorbim de evoluția Gorbaciov, Elțîn, Putin, vedem o mulțime de evenimente fericite care au dus Rusia spre apropierea de libertate și un întreg proces cauzal care a dus la îndepărtarea de libertate și a revenirii la autoritarism și a mentalității de supus, sclav, al omului rus, educat așa de veacuri.

Noi am fi putut să ne agățăm de acest mic ”fir de păr” de speranță și să ne tragem afară, pentru a ieși din vechiul fel de a fi. Dar asta nu s-a întâmplat.

Vitalie Manski, în dialog cu Vasile Ernu, Cahul, 2023

”Ne temeam de revanșa comunistă”

Vasile Ernu: Dar unde credeți că s-a rupt, s-a frânt speranța și posibilitatea unei schimbări profunde? Spuneți undeva că ați avut multă speranță în acea epocă și ea undeva s-a frânt. Unde credeți că s-a frânt?

Vitalie Manski: E greu dă găsit un punct anume din care Rusia a făcut cale întoarsă. Eu cred că ele au fost mai multe astfel de puncte, de momente.

Dar mie acum mi se pare că ce cel mai important astfel de moment de ”întoarcere” sunt alegerile din 96, când foarte bolnavul și nepopularul Elțîn își folosește toate resursele administrative, probabil chiar falsificarea alegerilor, face ca el să conserve și să mențină puterea încă un mandat.

Practic în cei patru ani care urmează el nu face decât să ofere puterea cercului apropiat, ceea ce poporul numea ”familia”, iar această ”familie” înțelegea că Elțîn nu mai poate conduce. Cu toată simpatia mea față de Elțîn, trebuie să recunosc că atunci a avut loc schimbarea Constituției și asta a permis apariția ”urmașului”. Dar era clar că în acel mandat ultim el nu mai controla puterea, nu mai era capabil fizic. Și acest anturaj, ”familia”, a făcut această greșeală fatală de al aduce pe Putin.

Dar trebuie să amintim că atunci, toți cei care au lucrat pentru Elțin, chiar și eu am lucrat la campania lui, închideam ochii la nerespectarea unor formalități, sau respectarea procedurilor, pentru că dușmanul cel mare era declarat Ziuganov cu al său Partid Comunist. Noi toți ne temeam de revanșa comunistă.

Dar astăzi, privind în spate, mi se pare că atunci trebuia să câștige anume Ziuganov. Dacă el ar fi învins, prin natura situației și a stilului său, el s-ar fi ținut la putere patru sau cel mult opt ani. Procesele istorice începute nu ar fi putut permite revenirea la trecut, iar în acest răstimp tânăra opoziție din afara cercurilor lui Elțîn chiar, ar fi putut să se regrupeze și să revină la putere. Practic în 2014 noi am fi putut avea nu cel de al doilea mandat al lui Putin, ci primul mandat al unor forțe liberale democrate la putere.

”Această tragedie avea să se întâmple, mai devreme sau mai târziu”

Vasile Ernu: Foarte interesantă interpretarea: practic am fi avut un prim mandat ne-Putin în loc de al doilea mandat Putin.

Vitalie Manski: Da, cam așa. De aceea pentru mine anul 1996 este unul de cotitură, de ruptură. Dar au fost mai multe momente. Dar ce vreau să spun, că acest fapt numit ”aducerea urmașului”, este o stare de fapt și are o cauzalitate. A fost mai degrabă un act manipulativ, nu unul legitim, această rocadă la vârf.

Vasile Ernu: Eu am observat un lucru: fusesem în Rusia prin 2007 și prin 2010 când îmi apăruse cartea acolo. Am mulți prieteni în diverse medii culturale. Când am revenit în 2018, am fost în Moscova și Siberia la ceva conferință invitat de reprezentanții comisei UE de acolo, am observat că mai toate grupurile au fost rupte, sparte și antagonizate din cauza momentului Crimeea. Cum a fost pentru dumneavoastră ruptura anului 2014?

Vitalie Manski: La mine a fost ceva mai radical: când eu am înțeles că totul duce spre această situație de anexare a Crimeii, înainte de momentul 2014, mi-am luat geanta și am plecat din Rusia. A fost ca un moment de cotitură radical, un punct de la care nu mai există întoarcere.

Eu cred chiar că e un noroc că acest război din 2022 a început cu opt ani mai târziu și nu atunci, imediat, pentru că a permis Ucrainei să se pregătească. Această întârziere s-a datorat și capacității de negociere a ucrainenilor și semnării Convenției de la Minsk. Mulți o numesc trădare în Ucraina, dar aceste lucruri au dus la amânarea războiului și la pregătirea Ucrainei pentru această situație tragică. Așa Ucraina a câștigat timp, dar războiul era inevitabil. Această tragedie avea să se întâmple, mai devreme sau mai târziu, iar pentru asta nu trebuia să fii artist ca să înțelegi.

Eu am plecat din țară pentru că nu puteam sprijini o astfel de politică. Dar Dumnezeu cu mila, eu aș fi putut trăi și într-o astfel de situație, am experiența sovietică, e țara mea, dar nu puteam asista la atmosfera generală de susținere și să văd chiar oameni apropiați cum trăiesc o stare de fericire la momentul anexării unor teritorii străine. Asta m-a demoralizat și făcut să părăsesc țara. Eu atunci am înțeles că nu mai pot și nu mai vreau să stau într-o astfel de atmosferă: și am plecat. Acum stau la Riga, Letonia.

Vasile Ernu: Acum să suntem la Moldox, un festival de film documentar unde ați venit cu ultimul dumneavoastră film Frontul de Est făcut în colaborare cu regizorul ucrainean Yevhen Titarenko. E în premieră aici și am vrea să ne spuneți despre ce este acest film fără a da un spolier?

Vitalie Manski: Acest film, făcut împreună cu un prieten, este despre un război din est care e o linie a frontului, un front care apără Ucraina, dar și Europa, o linie a frontului care este de fapt o țară și pe care luptă oameni tineri care au fost smulși artificial și brutal din viața obișnuită și puși în situația de a lupta pentru a se apăra, tineri care în mod normal nu ar fi trebuit niciodată să ia în mâini arma și să lupte.

Acest război nu ar trebui să fie un obiect al romantizării. Războiul e ceva violent, tragic în care mor continuu oameni, iar filmul e o formă artistică directă de a spune această tragedie imensă, e poate cel mai direct film la care am lucrat eu vreodată.

Vasile Ernu: Noi nu putem spune ceva despre viitorul aceste tragedia mai ales că lucrurile capătă forme tot mai halucinante. Când urmăream aventura lui Rogojin și mă pregăteam de întâlnirea cu dumneavoastră mi-am amintit despre două filme ale dumneavoastră, cele două modele ale unor forme de autoritarism la care ați lucrat: modelul cubanez povestit în Patria o Muerte și modelul nord coreean prezentat în filmul Under the Sun. Încotro se îndreaptă Rusia actuală?

Vitalie Manski: Pe mine de mult mă interesează aceste subiecte ale diverselor forme de autoritarism. În Coreea de Nord voiam de mult să ajung. Nu neapărat să filmez știind situația de acolo ci mai degrabă să văd. Să simt. Să înțeleg toată situația această a deznădejdii. Am mers și chiar am făcut un film – am fost cred printre primii dacă nu chiar primul care a reușit asta. Dar am vrut să văd și forma de autoritarism specifică Cubei care e foarte diferită. Eu am încercat cumva să merg pe linia căutării sentimentului oamenilor de pierdere a libertății și cum se manifestă asta, ce efecte are această pierdere. Coreea a fost mai degrabă o continuare a cercetării acestui subiect pentru că acolo controlul acoperă practic tot mult mai profund decât în Cuba unde sunt diferise manifestări ale libertății cotidiene.

Vasile Ernu: Și viitorul Rusiei cum îl vedeți?

Vitalie Manski: Eu nu aș spune că nu știm cum va fi viitorul Rusiei. Eu cred că știm: și știm că viitorul Rusiei nu mai poate fi unul imperial. Nu trebuie să fii proroc ca să înțelegi că Rusia nu mai poate fi Rusia Imperială, pentru că aceste lucruri s-au încheiat istoric: imperiile clasice au murit și așa se va întâmpla și cu Rusia imperială. Dacă astăzi mai apar imperii ele se construiesc pe cu totul alte principii: cum ar fi imperiile financiare, imperii tehnologice. Imperiile care vor să cucerească teritorii cu armata direct nu-și mai au rostul. Eu nu vorbesc aici ca un om politic, nu chem la ceva cum ar fi dărâmarea Rusiei etc, nu e nevoie de asta ci doar încerc să gândesc ca un om liber: vorbim de cauzalități istorice care produc anumite efecte. Istoria imperială a Rusiei nu mai are viitor – Rusia are nevoie de un alt viitor.

Vitalie Maski, protest în fața sediului serviciului secret rusesc, FSB, afișând o pereche de chiloți albaștri, în semn de solidaritate cu opozantul Alexei Navalnîi/ sursa: Facebook

O parte importantă a discuției dintre Vasile Ernu și Vitalie Manski a fost publicată, inițial, și pe Libertatea.

***

Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “”Știm care va fi viitorul Rusiei”. Interviu cu un celebru regizor rus, care a filmat în birourile Kremlinului

  1. Catalin

    Interviu bun. Pe cand sa ne asteptam si la unul cu Nikita Mihalkov? Sau nu e voie de la stapani? :))

    Reply
    • Mihai Goțiu

      cred că de aprobare să vorbească cu ”agenții străini” are nevoie, din păcate, Mihalkov

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *