România Curată vă cere sa va pronunţati: Se poate face o exceptie de la lege pentru Mircea Diaconu? De ce crede Mircea Diaconu că o lege care se aplică oricui, nu i se aplică şi lui? De aceea, ARC îl invită pe Mircea Diaconu să îşi expună, la rândul său, argumentele, eventual într-o discutie la sediul organizaţiei noastre, în direct cu cititorii.Mircea Diaconu are o “interdictie prevazuta de dispozitiile art. 25, alin. (2) din Legea nr. 176/2010, de a ocupa o functie sau o demnitate publica, respectiv cea de membru al Parlamentului European. Interdictia se aplica pe o perioada de trei ani, de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare (privind incompatibilitatea lui Diaconu – n.r.), ca urmare a deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, emisa la data de 19 iunie 2012”, se arata intr-un comunicat transmis joi de Agentia Nationala de Integritate (ANI).
Pe de altă parte, Mircea Diaconu a anunţat, miercuri, că va candida ca independent la alegerile europarlamentare, după ce a demisionat din PNL şi a spus că va strânge 100.000 de semnături pentru a-şi putea depune candidatura “şi pentru ca ANI să o poată contesta”.
Numele lui Mircea Diaconu a fost retras marţi de pe lista de candidaţi PNL pentru alegerile europarlamentare.Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că retragerea lui Mircea Diaconu de pe lista liberalilor a fost determinată de situaţia acestuia legată de sentinţa privind incompatibilitatea sa şi poziţia exprimată de ANI.
NU ! TOTI SUNTEM EGALI IN FATA LEGII! NU ARE IMPORTANTA TITLUL, IMI PLACE MIRCEA DIACONU ,..DACA VA FI O LEGE BLINDA DOAR PENTRU DIACONU, NU TREBUIE SA MAI LUPTAM CONTRA CORUPTIEI SI APOI POLITICIENII POT FACE LEGI FAVORIZATOARE DOAR PENTRU EI
Interdictia este de a ocupa functia, nu de a candida. Sigur ca daca strange semnaturile, mai si candideaza si obtine numar si mai mare de voturi, este de discutat daca nu se poate cere prin initiativa cetateneasca modificarea legii, sau pe principiul reciprocitatii, daca nu cumva initiativa se va fi considerat depusa si adoptata tacit. Tot pe principiul reciprocitatii, ar trebui ca listele sa aiba si sectiune de semnaturi pentru respingerea candidaturii. Un penalist ar putea explica daca ministerul public a facut sau nu parte din proces, si daca da, care este relevanta in sensul semnaturii pentru respingerea candidaturii a hotararii definitive
Eu, una, nu il inteleg. Daca esti cu musca pe caciula, stai in banca ta. Nu-i inteleg, nici pe cei, care lupta pentru candidatura lui la Europarlamentare. Ce a dovedit acest om ? Cum ne va reprezenta, daca nu are minimul bun simt ? Cum ne va reprezenta, daca nu respecta legile tarii ? Ce stie el din politica ? Un om fara scrupule. Unii spun, ca din naivitate nu si-a dat seama, ca e incompatilbil. Ce poate face un om neinformat, naiv, chiar prost la EP. Eventual, ne face de rusine.
Sunt foarte trist cand il vad pe Mircea Diaconu in asemenea situatie. Poate ar fi bine sa apara intr-o discutie la dvs., poate intelegem si noi de ce doreste sa ajunga in PE. Ce vrea sa faca acolo si nu putea sa faca aici? De ce se lupta cu ANI si cu legea romaneasca pe aceasta cale a confruntarii eventualei sale popularitati cu regulile care se aplica tuturor. Daca se considera nedreptatit, de ce nu contesta regula in cadru formal, fie la CCR, fie in alta parte, cu avocati si tot tacamul?
Legea nr 176 din 2010 actualizata: “Art. 25…(2) Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, *cu exceptia celor electorale*, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie *eligibila*, nu mai poate ocupa *aceeasi* functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului.” Ce nu inteleg eu bine aici?!
Pe de alta parte, totata chestia asta cu incompatibilitatea este o aiureala. De ce nu poate fi parlamentar un director de teatru?! Pe cine dorim in Parlament? Sculeri-matriteri?
Mai degraba ministrii nu ar trebui sa poata fi parlamentari, pentru ca sunt in puterea executiva, nu? Dar despre asta nu am auzit sa comenteze nimeni niciodata.
Daca legea e proasta, o sa schimbam legea. Dar in cazul lui a fostc lara si neinterpretabila. Vorba e,c e facem/ Mergem in fata si dialogam cu el si suporterii lui? Care veniti sa faceti asta?
Pentru fondarea părerilor ar fi fost bine dacă se explica pe scurt ce stă la baza interdicției. Nu toată lumea știe.
Mai trebuie repetat că exceptarea de la aplicarea legii pentru o personalitate dă semnale nocive în toate direcțiile? Tara e percepută ca neserioasă, Cei de Sus percep că s-a dat liber de la legi (că au dreptate, e altă chestiune) iar societatea pierde șansa pedagogică să se alfabetizeze.
PS.
În spiritul liberalismului occidental o lege care interzice unei persoane să ocupe un post public pare bizară. Dar poate există o serie de incompatibilităti tipice.
Altfel, ar trebui să se conteze pe alte mecanisme (nu legi) pentru reglarea unor astfel de situații.
Toti suntem egali in fata legii , din pacate omul Politic Micea Diaconu l-a strivit pe actorul Mircea Diaconu , sunt uimita de toti cei care semneaza se repeta din nou febra alegerilor parlamentare din toamna anului 2012 ? Pacat , mare pacat ca acest popor nu se trezeste si se lasa manipulat .
Nu stiu daca e cazul sa ascultam pe fiecare ins care are o problema cu ANI, mai ales ca sint multi cei care au asemenea probleme. Exista o lege care reglementeaza situatiile asemanatoare cu cea in care se gaseste acest individ si cu asta basta. In acelasi timp nimeni nu îl împiedica sa faca loby pentru obtinerea unei noi legi asa cum se face in orice tara democratica.
Are romanul o vorba: unde-i lege nu-i tocmeala. Clar? Despre ce vorbim? Ce lege mai e o lege cu exceptii? Constitutia mai spune si ea ca nimeni nu e mai presus de lege. Clar?
Am o opinie de spus in aceasta privinta, pentru ca am studiat problema dansului si legislatia mai mult decat altii.
1) Opinia ANI cu privire la candidatura lui Mircea Diaconu nu este o decizie judecatoreasca. Dansii de la ANI interpreteaza ca o functie publica in acceptiunea legislatiei nationale este echivalenta cu o functie publica la nivel european, ori aceasta este cel mult discutabil, in niciun caz adevarul absolut, pentru ca o legislatie inferioara nu poate prevala unui drept si lege europeana superioara. Nu exista precedent juridic in acest tip de speta, din acest punct de vedere al clarificarii juridice, demersul lui Mircea Diaconu este unul util.
2) Daca interdictia candidaturii la nivel european se bazeaza pe incercarea de acoperire a unui vid legislativ, faptul ca legea nr. 176 din 2010 nu (poate) prevedea si reglementa o functie de nivel international, aceasta reprezinta dovada ca sanctiunile pe legea ANI sunt sanctiuni punitive de tip penal, in sensul incalcarii drepturilor civile, si nu doar la nivelul contractual al relatiilor de munca cu institutii ale statului privit ca angajator (desi si aici ar fi o problema, deoarece parlamentarii sunt in slujba poporului si nu a statului -pe care unii il asociaza gresit cu statul). Rezulta din aceasta implicatie, ca s-a creat prin legea ANI un tip de sanctiune penala (cu efecte de incalcare a drepturilor civile – gen candidatura intr-un alt context juriric/european) dar care au un standard de dovedire a vinovatiei inferior celui penal, lucru foarte grav pentru statul de drept.
3) Din punct de vedere moral, Mircea Diaconu a fost nedreptatit, pentru ca a fost judecat pe o lege retroactiva, noile atributii ale ANI conform Legii nr. 176 din 2010 neavand posibilitatea de a se pronunta pe “fapte” si actiuni anterioare datei intrarii in vigoare la 1 Sept. 2010 cum a fost cazul lui Diaconu, indiferent ca existau acte premergatoare de investigare, aceste acte partiale de investigare fiind lovite de nulitate pentru ca legea ANI a fost intrerupta pentru cateva luni intre termenul de 45 de zile de la Decizia Curtii Constitutionale nr. 415/2010 (M.Of. 294/5 mai 2010) care a suspendat pe timp de 45 de zile si apoi a abrogat de drept incepand cu data de 20 Iunie 2010 prevederile Art. 14 lit. c), d), e) si f) din Legea nr. 144 / 2007, adica ANI si-a pierdut dreptul de a continua sa aiba activitate in domeniul incompatibilitatilor dar si a conflictelor de interese intre 20 Iunie 2010 si 1 Septembrie 2010, cu efecte juridice asupra actelor si lucrarilor netrimise in instante, parchete, la orice alt registru oficial public sau prin producerea de efecte juridice in cazul constatarilor oficiale ANI care au ramas definitive prin necontestare.
Din acest punct de vedere prevederile Art. 34 alin.(1), dar si alin.(4) din Legea nr. 176/2010 prin care s-a prelungit retroactiv, pe o perioada de timp trecuta, valabilitatea unor sesizari si acte de inspectie neterminate si netrimise in instante, parchete sau la oricare
In nici un caz ! Si el si Gica Popescu si orice nume sonor sau nu trebuie sa se supuna legii.
Pai, atunci sa candideze si Becali, ca si pentru el se poate face o exceptie de la lege. Chiar si Fenechiu, ca si el a facut o groaza pentru tara, iar de Catalin Voicu, nu mai pomenesc. Asta vota chiar cu ambele miini, asa activ era. Mai avem exemple de exceptii de la lege?
(continuare) Din acest punct de vedere prevederile Art. 34 alin.(1), dar si alin.(4) din Legea nr. 176/2010 prin care s-a prelungit retroactiv, pe o perioada de timp trecuta, valabilitatea unor sesizari si acte de inspectie neterminate si netrimise in instante, parchete sau la oricare alt registru public de constatare, reprezinta o incalcare a principiului neretroactivitatii legii consfintita de Art. 15 din Constitutie, domnului Diaconu i s-au incalcat drepturile constitutionale.
PS: pentru cei care cred ca starea de incompatibilitate a domnului Diaconu a fost “clara” si “neinterpretabila” ca redau continutul Art. 82 alin.(3) din LEGEA nr.161 din 19 aprilie 2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei:
“(3) Deputatii si senatorii pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice”
==== Aceste prevederi de la Art. 82 alin.(3) din Legea nr. 161 din 2003 au fost interpretabile (cu incalcarea Principiului Securitati Juridice), sa intelegem ca desi senatorul Diaconu putea exercita “functii […] in domeniul […] creatiei literar-artistice”, totusi el nu putea exercita functia de director in acelasi domeniu al creatiei literar-artistice? E ceva ce nu inteleg eu?
Nu mai lasati actorii sa intre in politica. Sunt oameni obisnuiti datorita profesiei sa execute, nu sa ia decizii. Exista si exceptii care confirma regula, dar sunt putine. Iar Mircea Diaconu nu constituie, din pacate, o exceptie. E un om de mare talent, un actor foarte valoros, dar… atat. La ce ii foloseste masca de arivist? Nici el n-ar putea raspunde. Nu e muritor de foame, nu duce lipsa de faima, este un om respectat. Chiar nu e nevoie de unul ca el in politica. Intelept ar fi din partea lui sa nu-si pateze bunul renume pentru care a muncit o viata si sa nu-l distruga prin parvenitism.
@Mihai Marchidam: Poate ocupa functii didactice, de cercetare sau in domeniul literar artistic dar asta nu inseamna ca poate ocupa functii de conducere. Adica de exl poate fi prof dar nu poate fi director. E simplu.
Nu sunt de acord. Nimeni nu trebuie a ceara vreun avantaj prin eludarea legii. Cu atat mai mult cu cat vrea sa ocupe un loc unde se cere respectarea legilor la un mare nivel de exigenta .
Nu pot exista argumente in acest sens, iar declaratiile dlui Diaconu sunt penibile. In primul rand, patriotismul si competenta lui politica nu s-au confirmat atunci cand a fost ministru sau senator. In al doilea rand, nu are onestitatea sa inteleaga situatia si sa-si ajute partidul. E clar ca a vanat tot timpul doar avantaje! Cere prea mult, isi dezvaluie lacomia, arivismul si asta ii desfiinteaza chiar dreptul de a pretinde
Si ma rog, pe ce lege va bazati cand afirmati ca termenul de “functie in domeniul literar-artistic” nu se
refera si la “functia de conducere”? Daca intentionati sa spuneti ca nu exista termenul juridic de
“functie de conducere” corespunzatoare pozitiei de director, da ofer mai jos un extras din Legea nr, 349/2004:
LEGE nr.349 din 14 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
“12. Articolul 21 va avea următorul cuprins:
“Art. 21. – (1) Funcţiile de director şi director adjunct pot fi ocupate
de personalul didactic titular, având cel puţin gradul didactic II şi vechime
la catedră de cel puţin 5 ani, care se distinge prin calităţi profesionale,
manageriale şi morale.
(2) Ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct se face în
urma câştigării concursului, desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă
profesională şi managerială, cu avizul consultativ al consiliului de
administraţie. Metodologia concursului se stabileşte de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi se aprobă prin ordin al ministrului.”
Daca prin absurd, “functia de conducere” corespunzatoare pozitiei de director a fost
eliminata printr-o lege ulterioara, trebuie mentionat ca Legea nr. 128 / 1997 cu modificarile
corespunzatoare Legii nr. 349 din 2004 a fost abrogata prin OUG si/sau asumarea raspunderii
abia in perioada 2009 – 2010, deci dupa ce domnul Mircea Diaconu a devenit senator.
Doar aplicarea retroactiva a legii (in contradictie cu Constitutia) si/sau incalcarea principiului
securitatii juridice, pot “justitica” o posibila “vinovatie” a lui Mircea Diaconu.
De remarcat si ca ICCJ nu a retinut nicio culpa si/sau vinovatie a lui Mircea Diaconu, doar o propaganda agresiva si nelegitima incearca sa induca acest lucru in opinia publica.
Pe langa agresivitatea ANI, eu consider ca incompetenta avocatului lui Mircea Diaconu a fost esentiala. Vezi Art. 82 din Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind definirea incompatibilitatilor: (3) Deputatii si senatorii pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice”, “functia de conducere” si “functia de director” fiind aplicabile domnului Diaconu. Din pacate avocatii dansului au spus ca aceasta lege nu se aplica domnului Diaconu (!), deci nu au invocat acest alineat, si nici nu au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Art. 34 alin.(1), dar si alin.(4) din Legea nr. 176/2010 prin care s-a prelungit retroactiv, pe o perioada de timp trecuta, valabilitatea unor sesizari si acte de inspectie neterminate si netrimise in instante, parchete.
====
http://www.integritate.eu/UserFiles/File/HotarariDefinitSiIrevocabile_InstanteJudecata/Incompatibilitati/MirceaDiaconu_Blur.pdf
@Mihai Marchidann: Inca o data, functia de conducere (director sau administrator) oricare ar fi ea nu are nici o legatura cu “domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice” pentru simplul motiv ca ea are legatura cu toate domeniile. Orice înalta functie de administratie sau publica este incompatibila cu orice alta functie de conducere sau administrativa in domeniul privat sau public. Este simplu si logic. Nu inteleg de ce o tot tineti lunga.
Unde-i lege nu-i tocmeala.
Am demonstrat ca Mircea Diaconu nici macar nu a fost in stare de incompatibilitate,
si acum chiar modificati continutul legii pe care vi l-am citat precis, dumneavoastra
citati trunchiat – intarziind ghilimelele cu cateva cuvinte esentiale-,
desi Art. 82 alin.(3) din LEGEA nr.161 din 19 aprilie 2003 spune clar:
“(3) Deputatii si senatorii pot exercita FUNCTII sau activitati in domeniul didactic,
al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice”.
Daca la alineatul (3) se spune ca Mircea Diaconu putea exercita “FUNCTII […] in
domeniul […] creatiei literar-artistice.”,
ce nu intelegeti din faptul ca legea prevede expres ca poate exercita FUNCTII,
deci si FUNCTIA DE DIRECTOR?
Dna Mungiu,
cred ca ati citit legea impreuna cu Giumbix, sau cum il cheama; in principiu, o interpretare cu buna credinta, exclus in cazul dlui Georgescu, i-ar permite dlui Diaconu sa ocupe un fotoliu de europarlamentar; pentru ca europarlamentar nu este unul si acelasi lucru cu “senator”….
In alta ordine de idei, dl Georgescu ar trebui sa se limiteze in a semnala conflictul de interese si sa lase fiecare institutie sa isi faca treaba; dl Georgescu se comporta aberant, el incercand sa impuna si modul in care trebuie citita si aplicata legea…
Si, pentru a fi corecti, cat de mult impiedica aceasta lege coruptia, in ansamblu ei?
Basescu nu este incompatibil atunci cand isi pune functia la dispozitie agramatei sale progenituri?
Nu cred ca trebuie acordata imunitate prostiei!
In modul cel mai corect: Dl Diaconu sa candideze si, daca ajunge europarlamentar, va intra pe mana justitiei…
Care e problema si pe cine deranjeaza?
Abia acum am inteles motivul fracturii logice din argumentatia dumneavoastra (motivul, nu fractura insasi). Pus si simplu vreti sa ignorati un text de lege, adica Art. 82 alin.(3) din Legea nr. 161 din 2003, pentru ca functia de director este generica pentru toate domeniile de activitate. Ori exceptia din lege nu se refera la atributii/functii ci la domeniu, sunt doua lucruri complet independente. Tocmai acesta este si scopul acestei exceptii de la incompatibilitate a parlamentarilor care sunt si directori ai acestor servicii publice, pentru ca ele nu sunt in fapt institutii publice administrative per se, ele sunt definite drept servicii publice pentru ca primesc cel putin o parte a bugetului din bani publici (Primaria si/sau Consiliu Local), daca intr-adevar acesta este cazul.
Dle Marchidan, ne bazam pe decizia mai multor instante, chiar daca ai exista un dubiu el nu mai exista. Pe viitor se poate schimba legea, dar acum a fost, s-a comis o incalcare, facem exceptie? ce valoare mai are o lege daca faci exceptii de la ea? Asta e intrebarea
Eu nu am spus ca decizia ICCJ nu reprezinta realitatea juridica, am spus ca din punct de vedere moral a gresit avocatul, se poate spune ca s-a incalcat si rolul activ prevazut la Art. 129 alin.(5) din Codul de Procedura Civila, eu am argumentat problema de moralitate si de imagine publica patata pe nedrept.
Dumneavoastra spuneti ca domnului Diaconu i se incalca niste drepturi civile, si va spun ca gresiti. Domnul Diaconu este intimidat a se supune unei prezumptii de incalcare a drepturilor civile, si pe care el este dispus sa si-o asume, dar sa si-o asume explicit si institutiile statului.
Uitati ca am argumentat doua lucruri: legea nationala nu poate definiti si reglementa statului si modul de alegere a unui euro parlamentar supus legii europene superioare, si Art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176 / 2010 spune clar ca nu ii este interzisa candidatura nici macar la alte functii publice altele decat cea de senator. Despre ce exceptie de la lege vorbiti? Exceptia este deja in legea actuala si are sens, pentru ca nu poate interzice dreptul la europarlamentare (reglementat superios) si pentru ca doar legea penala (cu standarde mai ridicate ale probatoriului infractiunii) poate incalca drepturile civile. Sunt niste nuante juridice aici care sunt importante.
A i se interzice dreptul la europarlamentare este echivalent cu incalcarea unor drepturi civile, ori pana acum nu i s-a demonstrat juridic acest lucru, este doar prezumat pentru patarea imaginii, pentru a il putea ataca in instanta.
Functia de director de teatru, oricat de legal definita si obtinuta este o functie administrativa si nu cultural-artistica. Confuzia provine din faptul ca teatrul e o institutie cultural – artistica. Dupa logica lui M.D. si altora care il sustin, activitate cultural artistica au si garderoberiele si casierele pentru ca nu-i asa, se desfasoara in teatru care e institutie cultural-artistica. Domnul M.D. face activitate cultural-artistica atunci cand face actorie sau regie. Cand ia decizii si semneaza hartii ca director (fie el si de teatru) face administratie. In cazul lui a fost ordonator de credite la o instititutie publica, care a luat bani de la buget; ceea ce l-a facut incompatibil. q.e.d
In alta ordine de idei, aceasta sintagma “domeniul cultural -artistic” este o noua proba de prostie in redactare sau viclenie curveasca facuta cu scopul de a crea confuzie si de a da de lucru unor avocati. Doar a fost redactata si avizata de absolventi ai facultatii de drept.
Deciziile ICCJ care sunt tot invocate trebuie ele insele sa supuna exceptiei de la Art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176 / 2010, inclusiv sub aspectul interpretarii, limitarii dar si al efectelor juridice, pentru ca altfel ar fi ea insasi o decizie nelegala. Altfel ajungem in situatia absurda, invocata de catre Horia Georgescu, ca o lege sa fie subordonata unei decizii judecatoresti, ori numai Constitutia se poate pronunta asupra neconstitutionalitatii unei legi, iar aceasta (ne)constitutionalitate nu poate fi generata de nicio lege sau jurisprudenta ci doar de catre Constitutia si legislatia internationala.
Romania Curata (“un portal anticoruptie”) ce intrebare este asta: “Se poate face o exceptie de la lege pentru Mircea Diaconu?”
Cum anume se fac exceptiile de la lege… asa la mica tocmeala? Pe simpatii, pe pile…? Vreau si eu sa stiu cum e cu exceptiile astea si la cine sa apelez, ca poate voi avea si eu nevoie… Daca e vorba de exceptii, sa fie pentru toata lumea! Dar cum ramane cu statul de drept si deciziile definitive si irevocabile ale instantelor, daca mergem pe exceptii de la… statul de drept? Mai e legea una pentru toti, sau o aplicam pe alese?
Nu se pot face exceptii de la statul de drept pentru nimeni: nici din simpatie, nici pe spaga, nici pe pile… punct! Legea este una foarte buna in acest caz si de la incompatibilitate la conflict de interese nu e decat un pas mic. Cei care cred ca legile trebuie calcate in picioare pentru Mircea Diaconu ar trebui sa se informeze un pic si despre ce facea acesta ca director al teatrului Nottara (cu sotia de exemplu).
EXCEPTIA DE LA LEGE ESTE UN ABUZ SI ARTIFICIU DECLARATIV PSEUDO-JURIDIC:
Exceptia nu este de la lege, exceptia din Art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176 din 2010 care se refera la interdictia de a participa ESTE EA INSASI LEGE, care este in vigoare si perfect valabila.
Cei care incalca legea sunt cei care pretind ca o decizie judecatoreasca poate anula o lege asa cum este Art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176 din 2010.
imi poata explica cineva cu dovezi in ce consta coruptzia care trebuie curmata prin incompatibilitate intre functzia de director de teatru si aceea de senator sau deputat ?
ori intre cea de rector si cea de deputat
ori intre cea de director de liceu si cea de senator ?
Pentru ca nu senatorii si deputatzii aproba platzi individualizate catre alte autoritatzi publice ci cei din ministere.
adica da, intzleg ca nu potzi fi simultan si director de programe si presator de servicii in respectivele programe precum Cristian Vladescu al lui basescu cel care “a fost manager al unui proiect POSDRU în care instituţia pe care o conduce era beneficiar şi a obţinut astfel peste 216.000 de lei.”
aici e clar .
da in cazul lui Diaconu unde e “incompatibilitatea” si cat aa costat acesta ?
Oare intersul lui in Senatul Romaniei intresul lui de director de teatru este legitim ori este ilegitim , compatibil ori incompataibil ?
Si de ce in parlamentul Romanei nu trebuie sa se afle nimeni cu interese concrete in a creste si dezvolta o institutzire publica ori privata ?
Pentri ca nu asa … devine imediat “incompatibil” .
Si daca parlamentul Romanai nu trebuie sa contzina oameni care reprezinta interesele concrete ale unor institutzii publice sau private atunci cum si pe cine poate sa reprezinte acest parlament daca pe lucratorii si implicit pe conducatorii acestora de la stat ori de la privat e ilegitim deoarece e incompatibil sa ii reprezinte ?
Un prim aspect care ar fi de analizat este situatia absurda a omului (indiferent de nume) care, imediat dupa ce castiga un mandat de senator, ridica problema incompatibilitatii dintre functia de director la Nottara si aceea de parlamentar, adresandu-se forului competent. Primeste raspunsul ca nu este in situatia vreunei incompatibilitati, iar omul isi vede mai departe de treburi, cum ar fi procedat orice cetatean onest. Dupa cateva luni este anuntat ca se afla in situatie de incompatibilitate si pierde mandatul de senator, fiindu-i interzisa ocuparea vreunei alte functii publice pe o perioada de trei ani. Cine este culpabil, cel care a cerut, cu onestitate, informatii privind situatia sa juridica din partea celor competenti (cetateanul respectiv neavand studii de specialitate), sau organismul care i-a dat un raspuns eronat?
Al doilea aspect care ar trebui analizat priveste inechitatea “exceptiilor” de la legea incompatibilitatii. Pentru ce in cazul rectorului unei universitati sau directorului unui spital nu se poate vorbi despre o stare de incompatibilitate (legea admitand ocuparea, concomitent, a unui mandat de parlamentar), iar in cazul unui director de teatru, legea interzice exercitarea unui mandat? Oare senatorul Diaconu este intr-un potential conflict de interese, avand posibilitatea de a dirija sume importante de la bugetul de stat spre teatrul Nottara, iar rectorul X nu poate exercita o presiune similara pentru suplimentarea sumelor dirujate spre institutia de invatamant pe care o conduce? Sau care alta ratiune pe care nu o sesizez motideaza tratamentul diferentiat?
Nu, hotarat, nu !
”Nimeni nu este mai presus de lege !”
Ana Ciucan Tutuianu