Rezistența în fața antibioticelor – următoarea criză din sănătate

”Pentru bacteriile care produc septicemii, rezultatele furnizate de aproape 20 de spitale din țara noastră indică în mod constant în ultimii ani (2012-2015) niveluri ale rezistenței mai mari decât cele din majoritatea statelor Uniunii Europene. S-au comunicat în ultimii ani cele mai mari niveluri ale rezistenței la principalele antibiotice utilizabile pentru stafilococul auriu, pentru Pseudomonas aeruginosa (piocianic) şi unele dintre cele mai mari pentru bacterii de spital precum Acinetobacter, Klebsiella pneumoniae, dar şi pentru unii care produc infecții în afara spitalelor: Escherichia coli (principala cauză de infec ii urinare), pneumococ (principala cauză de pneumonii, sinuzite, otite), enterococi.” –  Ministerul Sănătății, 2016

Națiunile Unite, agenții internaționale și diferiți experți din sănătate, au lansat un raport înfiorător, care cere acțiuni imediate, coordonate bine, pentru a evita o potențială criză dezastruoasă a rezistenței față de antibiotice. Conform IACG (UN Ad-hoc Interagency Coordinating Group on Antimicrobial Resistance), dacă nu se vor lua măsuri, infecțiile rezistente la antibiotice ar putea cauza până la 10 milioane de decese în fiecare an, până în 2050, și ar afecta economia globală, provocând o criză financiară similară cu cea din 2008-2009. De asemenea, până în 2030, criza rezistenței antimicrobiale ar putea forța până la 24 de milioane de oameni în sărăcie extremă.

Antibioticele (medicamente antimicrobiene) sunt medicamente care pot să omoare (acțiune bactericidă) sau să impiedice proliferarea bacteriilor (acțiune bacteriostatică) pentru a vindeca infecţiile la om. Antibioticele sunt medicamente pentru tratarea infecţiilor bacteriene. Un antibiotic poate fi eficace împotriva unui singur tip sau împotriva mai multor tipuri de bacterii. Bacteriile au rezistenţă la antibiotice când anumite antibiotice, în urma administrării acestora într-un mod greșit, şi-au pierdut capacitatea de a omorî sau de a stopa creşterea bacteriilor.

Problema reală a rezistenței la antibiotice apare când unele bacterii, în mod normal vulnerabile la antibiotice, devin rezistente ca urmare a modificărilor genetice (rezistenţă dobândită). Bacteriile rezistente supravieţuiesc în prezenţa antibioticelor față de care cândva erau sensibile şi continuă să se multiplice cauzând fie prelungirea afecţiunilor, fie chiar decesul, deoarece acestea nu pot opri efectele negative ale infecției din organism. Infecţiile cauzate de bacteriile rezistente necesită mai multă îngrijire sau alternative mai scumpe.

Cele mai multe răceli şi gripe sunt provocate de viruşi față de care antibioticele nu au eficacitate. În astfel de cazuri, antibioticele nu vor îmbunătăți starea pacientului, însă vor provoca rezistența față de acestea, dacă sunt prescrise în mod eronat și cu o prea mare lejeritate.

Metodele principale prin care antibioticele sunt utilizate incorect sunt:

• scurtarea duratei tratamentului în urma ameliorării simptomelor;
• reducerea dozajului sau nerespectarea frecvenței administrării (deoarece nu se acumulează în organism cantitatea minimă necesară producerii efectelor asupra bacteriei, iar acestea supraviețuiesc în continuare).

În general, aceste metode țin de conduita pacientului, însă greșeala poate proveni și din partea sistemului medical și farmaceutic: eliberarea acestora fără prescripție medicală, administrarea exagerată a acestora ca metodă de profilaxie, cedarea în fața presiunii impusă de pacientul care nu are cunoștințe medicale necesare, dar consideră că antibioticele sunt o necesitate, etc.

Conform unui raport al Centrului Național de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile din anul 2018:

„Consumul total de antibiotice și-a reluat creșterea în anul 2018, la nivel european această valoare a consumului ne coboară pe locul al 5-lea, în urma Greciei, Ciprului, Spaniei și Franței.

Primele trei grupe de antibiotice utilizate au rămas penicilinele – 43,2%, cefalosporinele – 19,7% și chinolonele – 12,6%. Indicele de utilizare a antibioticelor cu spectru larg a atins valoarea de 19,3, cu tendință certă de creștere pe intervalul 2011-2018. Consumul de antibiotice cu risc major de a declanșa infecţii cu Clostridium difficile (ICD) rămâne la un nivel ridicat, ponderea lor în consumul total de antibiotice are un trend crescător pentru perioada 2011-2017: de la 26,2% în 2011 la 32,2% în 2018

Probleme majore sunt:

1. MRSA (stafilococul auriu meticilino-rezistent la antibiotic) este pentru al șaptelea an consecutiv la cel mai ridicat nivel dintre statele participante la EARS Net, deși în scădere, la 43% din totalul tulpinilor de Staphylococcus aureus raportate; este un nivel de 2,62 ori mai ridicat față de media ponderată estimată pentru statele participante.
2. Multirezistența la antibiotice a principalelor Enterobacteriaceae a evoluat divergent: s-a menținut la nivel ridicat pentru Klebsiella pneumoniae, 50,1%, al 3-lea nivel între statele EARS Net și a scăzut pentru Escherichia coli, 7,5%, al 9-lea nivel între statele EARS Net.

Implementarea sistemului național de supraveghere a infecţiilor cu Clostridium difficile (ICD), alături de un interes sporit pentru această temă și de modificările legislative din anul 2016 au determinat o creştere a numărului de infecții associate asistenței medicale (IAAM) comunicate.

Pe parcursul anilor 2015-2018 acest fenomen s-a accentuat, ajungând ca 40,1% dintre cazurile de IAAM raportate să aibă localizare digestivă, iar numărul de IAAM raportate să crească cu 90,4% față de anul 2014. În anul 2018 au fost raportate 11083 cazuri de ICD îngrijite în spitale, în creștere față de anii anteriori.

Rezistența la antibiotice a bacteriilor din IAAM din sistemul sentinelă (10 spitale) este apropiată de cea a izolatelor incluse în raportarea EARS Net, susținând validitatea acestor date.”

În situația epidemiologică în care ne aflăm, nu pot decât să mă întreb cât de mult s-a acutizat această problemă deja existentă și alarmantă, să descurajez comportamente medicale ale unor personaje din sfera medicală care recomandă antibioticele la formele ușoare pentru virusul cu care ne confruntăm (o mare greșeală deoarece acestea nu au nici un efect pozitiv) și să privesc spre un viitor sumbru, real, pentru care ar trebui să luăm măsuri, astfel încât să nu ne trezim în 20-30 de ani cu o societate în criză, precum cea din urmă cu aproximativ 100 de ani, dinaintea descoperirii penicilinei.

În încheiere, un video al Ministerului Sănătătii din cadrul campaniei „Nu-antibiotice la-ntamplare”. Păcat, însă, că toate politicile MS pe acest subiect se rezumă la câteva postări și clipuri, și alea vechi de 4-5 ani.

Anda Dilara Nicole Mețac este coordonator al proiectului Școli Curate în județul Mureș, studentă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și fost reprezentant al elevilor la nivelul jud. Maramureș. A fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și a fondat ulterior Asociația Elevilor din Maramureș (AEM).