Pe 6 martie, Ministerul Educaţiei anunţa că 89,75% (între timp procentul a trecut de 90% – n.r.) dintre elevii care aveau dreptul să înainteze cereri pentru a face ore de religie au fost înscrişi la această materie. În spatele acestor cifre a stat o bătălie asemănătoare din multe puncte de vedere unei campanii electorare, în care miza era setul de valori oferit noilor generaţii de elevi şi viitorilor cetăţeni cu drepturi depline ai României. Faptul că Biserica a câştigat detaşat această luptă de a se menţine cu preponderenţă în şcoli arată disproporţia de forţe dintre Biserica Ortodoxă Română şi susţinătorii învăţământului complet secularizat. Ca reacţie la decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale a României că participarea la ora de religie se poate face numai în baza unei cereri scrise, BOR a lansat o campanie în forţă, promovându-se pe toate canalele avute la dispoziţie şi apelând inclusiv la celebrităţi pentru a-şi răspândi mesajul. De partea cealaltă, nu a existat o voce unitară răsunătoare împotriva înscrierii elevilor la ora de religie , deşi Asociaţia Secular-Umanistă din România a atras în repetate rânduri atenţia asupra „îndoctrinării” pe care BOR adesea o practică. Absenţa unei dezbateri reale pe subiect face ca schimbarea adusă de hotărârea CCR să pară mai mult cosmetică decât de substanţă, semn că românii în fond nu vor să îşi extragă fundamentul moral din ştiinţele laice (etică, filozofie, sociologie etc.).
Oficial, „Biserica Ortodoxă Română este preocupată în permanenţă de educația moral-sprituală a copiilor și a tinerilor” şi caută să pună vieţile lor în acord cu „idealul Evangheliei lui Hristos, de iubire și întrajutorare a aproapelui, de respect față de părinți și profesori, de fidelitate față de valorile și tradițiile neamului românesc” (aici). Un asemena mesaj ar aduce cu siguranţă o doză binevenită de spiritualitate în viaţa copiilor şi tinerilor, indiferent de apartenenţa religioasă. Cu toate acestea, în ciuda insistenţelor BOR că „Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Școala și Comunitatea o pot transmite copiilor”, se omite adesea faptul că să crezi este un act involuntar, care sfidează uneori şi logica şi voinţa. Nu poţi crede un mesaj care nu te convinge, indiferent cât de mult ţi-ai dori. La fel, poţi crede lucruri dintre cele mai fantastice, în ciuda unor dovezi contrare, aşa cum arată şi munca lui Leon Festinger privind disonanţa cognitivă*. Credinţa, pe scurt, nu este un act de voinţă, ci un act de convingere. Însă nu toţi împărtăşesc aceleaşi convingeri sau interpretări pe care BOR le susţine. Apare deci întrebarea: ce face BOR în şcoli se numeşte muncă de convingere (răspândire a credinţei oficiale) sau de răspândire a unor valori la fel de importante indiferent de convingerile religioase?
Ca să se poată răspunde la întrebare trebuie făcută o diferenţă clară între ora de religie ca sursă de spiritualitate şi ora de religie ca sursă de obedienţă. Practicile semnalate de ASUR, dar şi gradul de mobilizare a Bisericii în campania pentru înscrierea elevilor la ora de religie par să indice că la mijloc este mai mult decât un set de valori spirituale sau păstrarea unor locuri de muncă. În fond, aceste valori se pot la fel de uşor transmite în cadrul unor ore de istorie a religiei, etică sau dezvoltare profesională. De asemenea, prezenţa redusă la orele de religie nu ar duce la scoaterea materiei din programă (aici). În schimb educarea în spiritul obedienţei faţă de Biserică ar asigura BOR o nouă generaţie de capital uman de care depinde, din nou conform propriului statut, finanţarea ei. Ca observaţie, statutul BOR nu menţionează rolul pe care Biserica îl joacă în societate, şi nici obiectivele pe care caută să le îndeplinească, la orice nivel, ca organizaţie. Biserica este, deci, o comunitate a creştinilor ortodocşi care „mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime”. Ce anume face organizaţia Bisericii în sine nu se precizează, iar Patriarhia a fost, de altfel, atentă să nu îşi definească un scop social nici după 1989, când se putea, de altfel, lepăda de trecutul comunist şi forma un centru de raliere a românilor. Nu a făcut acest lucru, ci a urmat o strategie de oportunism, evidentă chiar şi în 2014 prin schimbarea atitudinii faţă de Klaus Iohannis în momentul în care a devenit clar că are o şansă reală să câştige alegerile prezidenţiale (aici, aici sau aici). Astfel, o organizaţie care nu are un scop declarat, fie şi unul simbolic, în propriul statut este lăsată să se ocupe de educaţia copiilor şi tinerilor.
Dincolo de propriul statut, Biserica Ortodoxă Română îşi contrazice vorbele prin fapte. Putem vorbi, pe de-o parte, de situaţii extreme cum ar fi conţinutul violent al unor manuale sau de lecţii de teroare date de anumiţi profesori la clasă, însă exemplele că Biserica susţine obedienţa mai mult decât spiritualitatea şi credinţa se regăsesc în orice oră tipică de religie. Conform programei pentru clasa pregătitoare, gestul închinării este învăţat mecanic şi exersat, indiferent de convingerile elevilor iar copii sunt evaluaţi în funcţie de „acţiuni religioase practice”. Deşi nu apare în mod explicit în programă, orele de religie adesea încep şi se încheie cu o rugăciune, învăţată şi rostită mecanic la comandă, iar profesorii se limitează la un set de interpretări susţinut de Biserica de care aparţin (cel mai adesea BOR).
Lipsa unei pluralităţi de perspective asupra moralităţii, asupra ideii de divinitate sau asupra valorilor benefice societăţii răpeşte elevilor posibilitatea de a descoperi ei înşişi propria credinţă. Filtrul moralităţii trebuie, desigur, să existe, dar acesta nu trebuie să fie limitat la dogma creştin-ortodoxă şi la o abordare singulară asupra problemei eticii sociale. Spre exemplu, sunt mult mai multe interpretări decât cele susţinute de BOR legat de teme importante cum ar fi familia, munca, orientarea sexuală, egalitatea între sexe, mediul sau alte realităţi care ne înconjoară. Deci dacă într-adevăr se vrea dezvoltarea unui sistem de valori robust al viitorilor adulţi, mult mai multe perspective trebuie susţinute (prin cursuri de etică aplicată, dezvoltare personală, educaţie civică etc.), ceea ce nu se întâmplă.
Mai mult, ideea că „adevărul” susţinut de BOR ar fi singurul, răpeşte elevului posibilitatea de a descoperi o perspectivă mai apropiată de propriile păreri. Fireşte, elevii, fiind minori în mare parte, se presupune că nu au discernământ şi deci nu ar fi în stare să descopere singuri valori morale. Nu ar fi, deci, mai bine ca educaţia religioasă să se facă la o vârstă la care să existe totuşi discernământ?
Conform dogmei creştin-ortodoxe, nu. Copiii sunt botezaţi de mici (tradiţie rămasă de pe vremea când cei mai mulţi copii mureau în primul an de viaţă şi la care alte ramuri ale creştinismului au renunţat) şi crescuţi cu religie în şcoală încă din clasa pregătitoare. Dacă nu au discernământ, înseamnă că li se spune pe faţă „asta e bine şi asta e rău” în ideea că vor aplica fără să înţeleagă (din ciclul formelor fără fond reclamate de Titu Maiorescu). Cu alte cuvinte, elevii sunt învăţaţi să se supună fără să înţeleagă sau să poată contesta. Acest lucru arată că interesul Bisericii nu este „credinţa în Dumnezeu”, pe care copiii sunt prea mici să o accepte în deplină cunoştinţă de cauză, ci obedienţa faţă de Biserică. Din nou, una este „credinţa” – convingerea că ceva este adevărat -, alta este „obedienţa” – ascultarea oarbă faţă de o autoritate. Dacă elevii nu au discernământ, de ce li se predă un sistem de valori? Dacă au discernământ, de ce nu li se predau mai multe?
Evident, Biserica Ortodoxă nu crede în existenţa unui alt „adevăr” decât cel promovat de BOR, dar impunerea lui asupra elevilor este exact opusul educaţiei, pentru că răpeşte copiilor posibilitatea de a-şi cultiva propriile păreri. Conform DEX-ului, educaţia este un „fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate”. Religia nu este o „experienţă de viaţă” (cel mult una „spirituală”) iar cultura necesară integrării în societatea modernă nu se rezumă la o singură viziune, mai ales una bazată pe obedienţă.
Astfel, predarea religiei în şcoli ar trebui fie completată de predarea în paralel a altor viziuni despre viaţă şi societate, fie scoasă din programa claselor pre-liceale.
La final, o altă observaţie. Dacă vă întrebaţi de ce ar vrea BOR să înveţe copii la obedienţă, ţineţi minte doar că Biserica este instituţia cu cele mai mari venituri lunare din România, iar salariul lunar al Patriarhului este mai mare decât cel al Preşedintelui şi Primului-Ministru la un loc.
***
Notă: *Festinger, L. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance. California: Stanford University Press.
Religia ar trebui scoasă din programa şcolară a învăţământului obligatoriu. Dacă părinţii totuşi cer, atunci să fie limitat numărul anilor de studiu, şi promovat învăţământul simultan la această materie. Şi, evident, eliminat sistemul de notare.
Aş fi pentru eliminarea sistemului de notare cu totul… Scopul şcolii e să te educe nu să te noteze.
Dacă azi iei o notă mică, nu revine nimeni cu materia să se asigure că s-au astupat găurile de cunoaştere. Profesorul pune nota şi trece mai departe iar elevul se descurcă singur cum poate. Ajungi să te doară mai mult de notă decât de educaţie şi aşa rămânem înapoiaţi.
Dumneavoastră plecați, după părerea mea, de la ipoteza că toți copiii sunt „goi“ de la început, urmând a fi educați ori (ori respectiv) îndoctrinați. Aș zice că e o ipoteză hazarda(n)tă. În(tr-o) ipoteză contrară, orele de religie au rolul să le arate copiilor că esențialmente nu se înșeală, doar anumite detalii s-ar putea să le scape. Sunt lecții de(spre) diversitate, dar nu diversitatea însăși, evident.
Ipoteza respectivă o are statul, care nu crede că până în 18 ani ai discernământ. Evident că acesta se formează treptat şi că elevii nu sunt tabula rasa nici chiar în clasa pregătitoare. Problema principală este că se oferă doar o perspectivă (cea creştin ortodoxă), pe care copiii (şi chiar adulţii) ajung să o creadă singulară, din lipsă de alternative… Dacă educaţia înseamnă să poţi gândi cu propria minte şi trage singur concluzii, cum poţi face asta fără o pluralitate de perspective? Cea mai sigură cale spre obedienţă e să nu ai decât o opţiune…
Statul greșește ab initio în această situație, a discernământului, după părerea mea. Din auzite, știam că nu recunoaște discernământ până la 15 ani, dar înțeleg că dumneavoastră vorbiți de discernământ în sens mai larg(incluzând responsabilitatea socială totală). Pluralitatea de perspective se poate cultiva, la rândul său, și la alte discipline, cum ar fi matematica, dar și geografie, limbile străine, eventual istorie.
As comenta, citez “Religia nu este o „experienţă de viaţă” (cel mult una „spirituală”)”: este eronata. Sfanta Scriptura a redat de la inceputuri pana la sfarsit din experienta viitorului.
Am ajuns sa ignoram “glasul celui care striga in pustie”! De fapt si despre asta sta scris: IN 1.11. “Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.”
Societatea de azi a luat calea depravarii si a superficialitatii. Facem numai ceea ce ne place dar nu observam ca ne taiem singuri creanga (pamantul) de sub picioare datorita placerilor si superficialitatilor.
Ce spuneţi este adevărat pentru cine crede. Pentru cine nu crede, există alte explicaţii. Reproşul meu este că acele alte explicaţii nu sunt acoperite proporţional.
Argumentul iniţial era că religia este “politizarea” credinţei… întinarea ei prin obedienţa faţă de dogme care ţin de manifestări externe şi nu de crez interior – dar mi s-a părut prea filozofic şi argumentarea prea abstractă.
Mulţumesc totuşi pentru interes :)
Pai ceea ce afirmati intareste cele spuse in articol. Din 96 sau 97 s-a introdus religia ca materie scolara la toate ciclurile de la Clasa I pana la clasa XII. Au trecut aproape 20 de ani de cand aceasta materie ii “invata” calea dreapta, si dumneavoastra afirmati ca am luat calea depravarii si superficialitatii. Pai ce rost mai are atunci aceasta materie care nu da nici un rezultat?
Tot articolul dumneavoastra este o speculatie data peste cap de faptul ca multi dintre elevii ce au facut religie nu sunt si practicanti . In cadrul orei de religie se predau notiuni despre invatatura crestina.
De asemenea articolul bate inspre neomarxism, statul nu are niciun drept sa isi impuna modeleleducationale secualriste in fata parintilor.
Tot ce am spus este probat cu surse sau rezultatul unei deducţii explicate, deci unde ar fi speculaţia? Nu sunteţi de acord probabil pentru că aveţi altă viziune ontologică dar aveţi dreptate că doar învăţătura creştină este predată. Deci ce facem cu cine nu este creştin? Bine punctat :)
Ca observaţie, Neo-Marxismul argumentează tocmai ideea că statul este expresia voinţei clasei conducătoare, deci nu ar trebui, după neo-marxişti, ca statul să se amestece să-şi impună modelul în educaţie… Exact ce argumentaţi şi dumneavoastră :)
eu as vrea sa se predea obligatoriu toti anii informatica si nu optional!
mi se pare ciudat si amuzant sa tot vina preotii ortodoxi si suporterii lor cu acuzatii de “comunism”! :)
se vede ca esti foarte tanar. te anunt ca in socialism, de pasti, preotii in speach-ul de duminica, il pomeneau si pe conducatorul statului, nicolae ceausescu. ce sa-ti mai reamintesc de colaborarea acestora cu securitatea. a fost si la tv recent un caz cu un roman intors din canada care reprosa ca numai preotul din satul sucevean stia despre ce facuse el – se spovedise pacatosul!
cat despre simpatiile legionare al BOR din perioada interbelica nici nu mai este nevoie sa vorbim!!
daca coboram in istorie o sa vedem si cat de complici au fost preotii in tradarea lui Horea, Closca si Crisan!- scrie in documentele austriecilor -birocratii!
Procentul nu reflecta vointa copiilor. Este o dovada de prostie ori de rea intentie sa fie folosit in favoarea pastrarii orei de religie. In primul rand, suntem in mijlocul unui semestru scolar, nu se pot face schimbari de programa si orar acum. In al doilea rand, in scoli NU EXISTA ALTERNATIVA la aceste ore; copiii stau de cele mai multe ori degeaba, in acest timp. Si in ultimul rand, dar nu cel mai putin important, nu copiii sunt cei care aleg, ci parintii lor, in majoritatea cazurilor; iar parintii au altfel de calcule si nici macar nu au habar de ceea ce se petrece cu mintile copiilor lor la orele de religie.
S-a mai scris într-un articol tot aici că este dubios cât de eficient a fost Ministerul în colectarea şi centralizarea atâtor cereri atât de repede… În rest, da, sunt curios câţi părinţi au întrebat pe cei mici dacă vor religie sau altceva :)
eu am intrebat-o. e eleva in clasa a VI-a, cu inca cu 10 pe linie (deci nu am avut argumentul lui m. guran). in momentul discutiei eram constient ca puteam sa decid LEGAL singur. am scris pe cerere ca este numai pt semestrul 2, asa cum a anuntat MEC! a vrut sa faca pentru ca s-au plans proful de religie, si diriga la ore, de anumite aspecte !!! am platit cu banii mei manualul de religie clasa a VI-a al editurii sf mina – ed. 2013-o bataia de joc!
am discutat cu ea si despre faptul ca s-ar putea ca in clasa a VII-a sa decid eu sa nu mai mearga! daca vrea religie o s-o trezesc sambata si duminica dimineata sa se duca la biserica – care e aproape! daca va fi singura din clasa care nu va face religia (deja sunt mai multi copii din clasa care au renuntat la religie) o sa-si ia scaunul si o sa stea pe holul scolii, pe timpul acelei ore.
Pai de ce credeti ca ministerul educatiei a implementat decizia Curtii Consittutionale tocmai acum si nu la inceputul anului scolar? Decizia a fost data in vara, era mult mai simplu de implementat la inceputul anului. A fost implementata tocmai pe motivul acesta, iar procentul acesta de 90% este imens avand in vedere ca toti parintii ar fi trebuit sa se prezinte la scoala si sa ceara ei aceasta ora pentru copilul lor, ceea ce nu s-a intamplat, s-au dat formularele copiilor sa le duca acasa.
@Eduard Dumitrache : inlocuieste ‘seculariste’ cu ‘religioase’ ; o sa vezi ca si asta e la fel de adevarata !
Subscriu :)
Daca un pacient obez se duce la doctor si acesta ii recomanda un regim alimentar diferit, chiar un alt stil de viata, in urma caruia slabeste, simte ca intinereste, nu doar ca e mai sanatos, dar e mai eficient in toate, si, decide ca asta e ceea ce i se potriveste si e bun pentru el,inseamna ca doctorul l-a indoctrinat , l-a obligat prin autoritate, sau i-a spalat creierul? Cam asta rezulta din articol?! Apropos, si medicii castiga bine!
Cand te duci la medic si acesta iti recomanda nu-ti impune un regim alimentar iti si explica de ce este bine sa ti regimul alimentar, nu spune eu am spus ca e bine si asa este cum se intampla cu religia. Da religia trebuie sa te indoctrineze, altfel nu prea are argumente ca ceea ce sustine este mai adevarat decat seria de filme Avengers, sau povestirile Harap Alb, Fat Frumos, etc.
Ioana, se vede cat ai inteles tu din articol, daca pui popa si medicul pe aceeasi treapta. Medicina se bazeaza pe teorii deja demonstrate pe cand popa behaie aceleasi tampenii de mii de ani, fara nici o baza faptica. Si, in cazul in care nu stiai (stiu, iti cer prea mult sa te documentezi inaitne sa vb) un doctor rezident castiga undeva pe la 8-10 mil in primii ani de cariera. Ca de aia au plecat atat de multi in afara, pe cand un popa poate castiga lejer banii astia intr-o zi, daca are 2 boteze sau 2 nunti. Ti-as mai da cateva argumente logice, dar stiu ca imi pierd timpul, pentru ca daca logica ar functiona la un crestin, atunci nu ar mai fi crestin. Poate ar fi bine sa arunci un ochi pe cartulia aia neagra (BIBLIA) pe care in cel mai bun caz ai citit-o selectiv, sa vezi ca e plina de contradictii si plina de iubire crestina (ateii ar trebui sa fie omorati, la fel si femeile care nu sunt virgine in noaptea nunti, etc…)
Dan Popescu, nu stiu dupa ce logica functionezi, scuze daca te atac personal in logica! Sigur nu dupa aia din medicina, ca sa ma exprim rautacios, desi eu nu am intentionat sa insult nivelul nimanui!Exemplul cu doctorul era asa: ‘bate saua, sa priceapa iapa’! Am zis, doctorul recomanda, nu impune, lucru valabil in cazul bisericii.Daca cineva accepta mesajul Evangheliei, bine, daca nu , iar bine! totul in cunostinta de cauza! Dar, in cunostinta de cauza ar insemna ca cei ce primesc mesajul, sau intra sa comenteze aici, sa-l cunoasca dincolo de pareri sau din auzite. Nu stiu daca esti parinte si in situatia sa-i educi.Mai sus in articol se incerca chiar o definitie a educatiei, rudimentara, desigur, chiar daca, cu pretentii se cita din DEX. Sa-ti dau exemplu , sa intelegi mai bine la ce ma refer: suna telefonul intr-o familie, si copilul se grabeste sa raspunda.La telefon e un creditor al parintilor, ce doreste imprumutul inapoi.Parintii fac semne disperate indemnand copilul sa minta:spune ca nu sunt parintii acasa! Conform cu Dex ul este un model de educatie, sau aici logica nu mai functioneaza!? Sau: sunt nevoit, ca mai tot timpul in viata, sa aleg intre doua situatii; o situatie imi aduce beneficii, fiind imorala, alta dezavantaje, dar e morala.Ce criterii prevaleaza? Pe Titanic , au fost salvate mai intai femeile si copiii, oare de ce? Nu exista egalitate intre sexe? Nu vorbim de barci, ca erau prea putine, sa nu coboram prea jos discutia.Cat timp avortul era ilegal si prostitutia mai putin scapata de sub control, copiii aveau o protectie suplimentara.Acum , din lipsa educatiei morale si sexuale( evident , ca ultima ar fi bine sa inceapa acasa, dar ar presupune incredere totala in parinte), copilul este din ce in ce mai singur si ca sa zic asa “pe cont propriu”. Statistic, tot pe ultimul loc suntem la deces prin avort, deces infantil, nasteri in cazul minorelor, etc. La orele acestea, desi nu scrie pe tabla, e vorba de practica si educarea unor deprinderi sanatoase pentru intreaga viata; autocontrolul, responsabilizarea, printre altele.Acestea, cu toata stima ne lipsesc multora dintre noi, si nici prin gand nu ne trece, ca ar fi legate de ora de religie.Restul, cu virginitatea in noaptea nuntii sunt, iertare, mari prostii! Cine a fost verificat, cand si-a pus pirostriile? Crestinismul, pentru cine n-a citit ‘ cartea neagra pe sarite”condamna doar pacatul, nu si pacatosul!Culmea , pacatosul e iertat, daca regreta sincer pacatele!Credinta e o problema de constiinta, nu de stiinta, cum se confunda mereu mai sus.In ce spuneai, referitor la medicina: medicina moderna, nu mai priveste bolnavul dpdv al diagnosticului, ca pe o boala tratand efectul , simptomele, ci ca pe un caz aparte, holistic, mergand spre context,spre cauza.Stiintele au si ele minusuri si plusuri recunoscute.Evident, e hilar sa-mi spui ca rezidentul nu castiga la fel ca preafericitul.Iti multumesc, daca ma citesti! Nu fac niciun repros nimanui, am alta varsta!
@ Ioana: păcat că mai nimic din toate acestea nu se învață la școală (că e vorba sau nu de ora de religie – de fapt, țin mai mult de ora de dirigenție)
Salut Ioana, sper că-mi permiţi să răspund nelămuririlor.
În primul rând în articol mă refer strict la practicile susţinute de BOR. Problema mea este cu BOR, nu cu religia creştină şi, cu atât mai puţin, cu credinţa cuiva :)
Ai dreptate în a puncta că religia şi ştiinţa sunt diferite, în principal pentru că ştiinţa lucrează cu lucruri pe care le putem cuantifica. Atât cât ştiu, nu avem noi oamenii cum să cuantificăm credinţa cuiva. Tocmai de aici supărarea, pentru că BOR promovează ideea că se poate cuantifica prin manifestări externe ceva care ţine de convingere internă. De aceea m-am folosit de propriile lor argumente ca să arăt contrastul dintre ce pretind ei versus ce se întâmplă de fapt.
Sunt de acord, definiţia din DEX a educaţiei e vagă dar exemplul dvs. este într-adevăr un model de educaţie fie el unul prost. Ceea ce face BOR în şcoli nu este educaţie pentru că nu învaţă elevii să gândească cu propriul cap şi să-şi formeze singuri caracterul în baza unor limite morale. Dau ca exemplu faptul că BOR nu poate fi obiectivă legat de teme precum orientarea sexuală, avortul, divorţul etc. Educaţie sexuală înseamnă să explici cu bune şi cu rele ce înseamnă aceste lucruri, nu să condamni şi să predai ruşinea de a fi altfel. Tocmai din această cauză tinerilor le este ruşine să-şi întrebe părinţii legat de sex şi ajung să aibă copiii în adolescenţă sau boli venerice sau mai ştiu eu ce. Ţările cu cele mai puţine decese prin avort, deces infantil, nasteri in cazul minorelor, etc sunt si cele cu cei mai multi atei, pe cand tarile cu cele mai multe sunt si cele mai religioase (nu neaparat si cele mai credincioase – atentie la diferenta!).
Din nou, problema mea este ca BOR nu preda spiritulitate cat preda obedienta. Ferice cel ce descopera singur calea spre lumina, nu cel care crede pentru ca asa i s-a spus :)
Faci niște confuzii grave, amesteci lucrurile și multe din interpretările sau simplele tale opinii sunt răutăcioase și văd părtinitoare.
Ora de religie este confesională, ca în multe alte țări europene. Nu poți reproșa musulmanilor sau evreilor sau penticostalilor sau lutheranilor că nu își învață copiii elemente de creștinism-ortodox. Nu ai acest drept și ei au dreptul să își educe copiii în propriile dogme. Și nici nu poți reproșa cuiva că învață copiii din propria religie despre propriile dogme, contra-argumentând la rândul tău cu un set alternativ de dogme.
Și numesc dogmă inclusiv ideea că unui copil de 6-18 ani ar trebui să i se prezinte echidistant tot setul posibil de sisteme de valori contemporane în ideea că va alege el. Oamenii aleg chiar dacă au fost învățați de părinți sau profesori o singură variantă. Cei care susțin contrariul sunt, în general, cei care nu dau doi bani pe acea variantă predată copiilor și, sub pretextul “libertății de conștiință”, consideră că un copil este în stare, la 6-10-14 ani să facă o alegere educată. Departe de adevăr.
De fapt, ce se întâmplă, se dorește a se băga sub ușă mecanismul prin care copiii să relativizeze și apoi să aleagă cea mai confortabilă variantă. Fiindcă odată cu trecerea prin pubertate, în contra educației religioase, crește un om o forță din interior care îl trage spre a face tot felul de alegeri, mai mult sau mai puțin înțelepte. Și atunci, o anumită “religie”, vine și le spune că e OK, masturbați-vă, culcați-vă, cunoșteți-vă între voi, încercați, explorați, cercetați-vă identitatea de gen, că poate a greșit cineva undeva, etc. Niciun doctor sănătos la cap nu îți va da un medicament și, în același timp, te va trimite la homeopați ca să îi asculți și pe ei și să alegi. Și nici nu te va trimite la fast-food ca să veți poate îți convine mai mult în loc să ții regim.
Ce e valabil în medicină este valabil și în domeniul normelor etice. Părinții au dreptul să aleagă pentru copiii pe care îi cresc și de care sunt răspunzători, sistemul moral în care să îi crească. Nimeni și nimic nu le poate lua acest drept. Și nimeni nu luptă mai acerb împotriva acestui drept decât cei care, în sub text sau pe față, consideră religia ca fiind ceva nociv, un abuz. Asta în contra unui milion de dovezi istorice și culturale, și mai ales studii științifice care arată beneficiile clare ale religiozității “mecanice”, cum o numești tu. Și spălatul pe mâini sau pe dinți începe mecanic și forțat, împotriva voinței copilului care se oftică că trebuie să facă asta de fiecare dată. Dar prin obișnuiță începe să vadă în el însuși beneficiile. Dacă nu apar, va renunța de bunăvoie la practică fiindcă nimeni nu practică ceva care, din cauza practicii sau din cauza lui, nu dă vreun fel de rezultate pozitive.
“Asta în contra unui milion de dovezi istorice și culturale, și mai ales studii științifice care arată beneficiile clare ale religiozității “mecanice”, cum o numești tu”.
Care ar fi beneficiile “clare” ale inchinatului mecanic, pupatului moastelor si ale intregii serii de ritualuri religioase pe care le propovaduieste biserica (unele dintre ele total absurde)? In afara de un eventual efect placebo? Si care ar fi acele milioane de dovezi?
Si de ce nu se pot face scoli de duminica in biserici (ca sunt destule) pentru cei interesati de dogma ortodoxa, iar in scoala sa se faca istoria religiilor/cultura civica/etica/logica? Logica, de exemplu, o materie extrem de importanta si un capitol la care multi dintre romani au mari deficiente (tocmai pentru ca traim intr-o cultura a obedientei fata de autoritate, iar nu a gandirii critice si logice), se studiaza un an, din intregul ciclu pre-universitar, in timp ce religia (= dogma ortodoxa) “beneficiaza” de 13 ani , de la clasa pregatitoare la a 12-a. E oare scoala sau seminar teologic?
Sigur ca parintii decid, dar unele lucruri se invata acasa, in familie, sau la biserica, iar nu in scoala publica, unde si asa elevul e impovarat cu multitudinea de materii, teme, examene, concursuri etc. Si cred ca e si mai sigur sa se invete acasa sau la biserica, tinand cont de calitatea manualelor si a multora dintre profesori…
Salut Cristian, Cred că înţeleg la ce te referi… Zici că propun înlocuirea unui sistem de valori cu un altul mai şubred în care laşi elevul de capul lui să facă ce vrea. Intenţia e alta… Dacă eu sunt elev şi argumentul religios nu mă convinge? Dacă unui elev i se par baliverne… nu ar trebui să-şi formeze totuşi un cod moral? Să i se ofere şi alte temelii pe care să construiască un sistem de valori funcţional în societate? Momentan, sunt 2 surse de moralitate la noi: familia şi şcoala… Familia face ce poate, dacă poate (mulţi pun educaţia morală în seama şcolii, din lipsă de timp sau altceva) dar şi membrii familiei au codul moral format ori tot la ora de religie ori prin şcoala vieţii (şi uitaţi ce bine ne-a mers cu acest sistem până acum). A doua sursă este ora de religie. Dacă nu credem sau nu ne place, ghinion, pisăm la ea în tine până intră. Îmi pare rău dar asta nu e educaţie :)
Legat de medicină şi norme etice…. Medicina e la fel de adevărată şi dacă nu crezi în ea. Normele etice diferă de la om la om şi de la loc la loc, deci nu comparăm merele cu portocalele.
Repet… problema mea nu este prezenţa în sine a religiei în şcoli ci lipsa alternativelor pe care să poţi construi un sistem moral… este ori cel creştin oritodox ori ce s-o nimeri…te supui au te descurci singur. Asta nu este educaţie ci îndoctrinare spre obedienţă… Copiii de azi nu vor fi cu nimic mai buni ca adulţi decât adulţii de azi dacă sunt educaţi exact la fel din punct de vedere moral. Oricât de buni vi se par adulţii de azi, tot e musai să încercăm mai bine pentru cei de mâine… Asta înseamnă diversitate legat de cum construieşti un cod moral pe care îl urmăreşti.
Sper că am adresat toate nelămuririle :) Mulţumesc pentru interes!
planurile de lecții se găsesc pe didactica.ro
Rugăciune la începutul orei in clasa 1 si al asfarsitul orei.
Multumesc pentru precizarile dms .Imi vine in minte un banc cu Bula la scoala. Bula ajunge intr-un tarziu la ora de dirigentie,dar,radiind de bucurie. Profa : Hai, intra! dar, ce sa-ntamplat? Bula : Doamna, am ajutat o batranica sa traverseze, asa cum ne-ati invatat! Profa: Bine ai facut, bravo! Dar ,de ce ai intarziat atat? Bula: Pai, doamna, nu vroia si a trebuit s-o fortez…! Si, dupa mine, cuantificarea ,sau mai pragmatic notarea sau evaluarea progreselor la aceasta materie ar trebui in special sa vizeze aplicarea practica a invataturilor moralei crestine, deci atitudinea in clasa, comportamentul elevului in raport cu grupul , in familie si societate , si fata de problematica scolara in primul rand. Crestinul nu pozeaza in supra om si ,prin auto evaluare, avand un model absolut in minte , e in lupta cu sine si limitarile personale in ideea de a progresa.In pilda samariteanului milostiv, adevaratul frate al evreului cazut si jefuit ,nu a fost nici fariseul, nici levitul- evrei ca si el-ci samariteanul ,care s-a aplecat asupra lui. Iar Iisus s-a intovarasir cu leprosii, vamesii, ologii, prostituatele transmitand un mesaj de iubire si iertare.Nu stiu de ce trebuie sa ne uitam , din nou, in sus la alte religii si sa nu ne simtim confortabil in pielea noastra.Exista obiceiuri si gesturi pur formale, discutabile pe care crestinii ortodocsi le fac .sa-si arate o evlavie exagerata.Faptul ca religia a iesit din biserica in viata reala e laudabil.Mai exista o asemanare cu principiile din sanatate. E mai usora si mai putin costisitoare prevenirea decat vindecarea.
SUNT MULTE PROBLEME MAI GRAVE IN TARA ASTA SI VOI VA TOT LEGATI DE PROBLEMA OREI DE RELIGIE!
DE CE NU SCRIETI SI DE UNII PROFESORI DE MATEMATICA CARE SE CRED BURICUL PAMANTULUI SI CER COPIILOR SA AJUNGA PESTE NOAPTE SPECIALISTI IN MATEMATICA PURA!
Salut Ionel. Precum se vede, pe site tratăm subiecte dintre cele mai diverse şi apreciem că citeşti şi acest articol mai puţin important :). Promit ca următorul meu articol să fie mai “greu” :D
Ştim Ionel, media de la Religie vă măreşte media generala!!
Poate se impune ca într-un an (mai sigur doi, ca trebuie să exersaţi în vacanţe) să studiati in locul Religiei “Codul bunelor maniere”! Parol!
Este foarte importanta ‘matematica pura’ in viata, te face foarte fericit! te fereste de hotii din piata, care, nemernici fiind, vor sa ciupeasca la cantar, desi acolo te descurci chiar cu aritmetica elementara.Am glumit! Dar cati dintre noi am accepta de bunavoie si nesiliti de nimeni, sa traim o viata de hazard? Cati dintre noi consideram
obligativitatea regulilor de circulatie irationala? Nu ne-am aflat macar odata intr-o intersectie nesemnalizata cu circulatie haotica? putem risca, sigur, dar nu ne-am gandit macar odata ca exista ‘ a point of no return ‘?Din nefericire, exista un roman in Malaysia , pe care multi am vrea sa-l ajutam, dar nu stim cum!Problemele fundamentale ale omenirii au ramas aceleasi, indiferent de istorie si de societate.