Acest document reprezintă o traducere a unor texte extrase din Harvard Guide to Using Sources: A Publication of the Harvard College Writing Program, disponibil aici.
În redactarea de texte academice, este considerat plagiat să extrageţi orice idee sau orice limbaj de la altcineva fără a credita sursa în mod corespunzător. Nu contează dacă sursa este publicată, sau dacă este un coleg, un student, o pagină web fără autor explicit, o pagină web care vinde articole academice, sau orice altă persoană: a revendica munca sau ideile altcuiva este un furt, şi este inacceptabil în orice situaţie academică, fie intenţionat sau neintenţionat.
Uşurinţa cu care se poate găsi informaţie de orice tip pe internet înseamnă că atunci când folosiţi surse electronice, trebuie să fiţi extrem de vigilent pentru a nota de unde aţi obţinut informaţia şi ideile, şi pentru a credita autorii surselor folosite. Dacă copiaţi direct dintr-un document electronic în notele dumneavoastră şi uitaţi să etichetaţi corect acel document, sau dacă extrageţi informaţii dintr-o serie de pagini web fără a consemna acest fapt în detaliu, aţi putea să revendicaţi idei care nu sunt ale dumneavoastră, cu sau fără intenţie.
Este important să ne amintim că orice pagină web este un document cu un autor, şi de aceea orice pagină web folosită necesită includerea unei referinţe. De exemplu, deşi ar putea să pară evident că o idee preluată din cartea profesorului Pinker „The Language Instinct” ar trebui să apară în articolul dumneavoastră numai dacă includeţi o referinţă clară, s-ar putea să pară mai puţin evident că informaţii despre învăţarea limbajului extrase din pagina Enciclopediei de filozofie de la Stanford necesită aceeaşi atenţie. Cu toate că autoratul acestei pagini de enciclopedie este mai puţin evident decât dacă ar fi un articol în print (trebuie să derulaţi pagina până la sfârşit pentru a vedea numele autorului şi dacă nu faceţi acest lucru aţi putea crede, în mod greşit, că autorul nu este listat), sunteţi totuşi responsabil pentru a include referinţe la acest material. În acelaşi fel, consultând o pagină web care nu are un autor clar specificat, sunteţi totuşi responsabil să îl citaţi ca sursă a articolului dumneavoastră. Tipul de sursă pe care o folosiţi, sau absenţa unui autor al acelei surse, nu schimbă faptul că trebuie întotdeauna să includeţi referinţe la sursele dumneavoastră.
Deşi ar putea să pară evident că a copia cuvintele altuia direct şi a le depune sub numele propriu este un plagiat, alte tipuri de plagiat ar putea să fie mai puţin familiare. Aceste tipuri mai subtile de plagiat sunt de fapt mai frecvente, şi trebuie să vă asiguraţi că le înţelegeţi pe toate, şi că ştiţi cum să le evitaţi printr-o abordare sistematică şi responsabilă a redactării textelor dumneavoastră.
Plagiat direct
Dacă preluaţi text cuvânt cu cuvânt dintr-o altă sursă, folosindu-l în propriul articol, atunci faceţi un plagiat direct. Chiar dacă scrieţi ideile dumneavoastră cu propriile cuvinte şi le plasaţi în jurul textului preluat din altă sursă, trebuie să creditaţi autorul materialului sursă, fie punând textul preluat între ghilimele şi furnizând o referinţă clară, fie parafrazând materialul sursă şi furnizând o referinţă clară
Exemplu (pentru a vedea la marimea 100%, apasati pe tabel)
Plagiat de tip mozaic
Dacă preluaţi fragmente dintr-o sursă (sau din mai multe surse), schimbând câteva cuvinte fără a parafraza în mod adecvat şi fără a include textul între ghilimele, rezultatul este un plagiat de tip mozaic. Chiar dacă nu intenţionaţi să copiaţi sursa, puteţi să fiţi vinovat de acest tip de plagiat ca rezultat al luării neatente de notiţe şi al confuziei privind unde încep şi unde se termină ideile sursei şi ideile proprii. Aţi putea considera că aţi parafrazat suficient, sau aţi citat pasajele importante, dar dacă nu aţi luat notiţe detaliate pe parcurs, sau dacă aţi copiat direct din surse, puteţi pierde şirul frontierelor dintre ideile proprii şi cele ale surselor dumneavoastră. Nu este suficient să aveţi bune intenţii şi să citaţi o parte din materialul citat. Sunteţi responsabil să faceţi distincţia clară între ideile dumneavoastră şi ideile autorilor pe care lucrarea dumneavoastră se bazează. Dacă menţineţi evidenţa ideilor care provin din sursele dumneavoastră şi aveţi o înţelegere clară despre cum ideile proprii diferă de acele idei, şi dacă includeţi referinţe în mod corect, veţi evita plagiatul de tip mozaic.
Exemplu (pentru a vedea la marimea 100%, apasati pe tabel)
Parafrază inadecvată
Când parafrazaţi, sarcina dumneavoastră este de a distila ideile sursei în propriile cuvinte: nu este suficient să schimbaţi câteva cuvinte şi de a păstra restul; mai degrabă, trebuie să reformulaţi complet ideile în cuvintele dumneavoastră. Dacă limbajul dumneavoastră este prea aproape de original, atunci sunteţi vinovat de plagiat, chiar dacă furnizaţi o citare. Pentru a vă asigura că folosiţi cuvintele proprii, este o idee bună să puneţi la o parte materialul sursă atunci când scrieţi parafrazarea dumneavoastră. În acest fel, vă veţi forţa să distilaţi ideea aşa cum o înţelegeţi dumneavoastră, şi să o articulaţi într-un mod diferit. Odată ce aţi realizat acest lucru, trebuie să vă uitaţi din nou la original pentru a vă asigura că nu aţi folosit aceleaşi cuvinte sau structură a frazelor. Dacă doriţi să folosiţi unii din termenii autorului pentru a sublinia sau clarifica un anumit aspect, trebuie să puneţi acele cuvinte între ghilimele şi să furnizaţi o referinţă clară.
Exemplu (pentru a vedea la marimea 100%, apasati pe tabel)
Parafrază necitată
Când folosiţi limbajul propriu pentru a descrie ideea altuia, acea idee rămâne a autorului materialului original. De aceea, nu este suficient a parafraza materialul în mod responsabil; trebuie să includeţi şi o referinţă clară la sursă, chiar dacă aţi schimbat formularea în mod semnificativ. Ca şi în cazul citatelor, atunci când parafrazaţi oferiţi cititorului o privire la munca altuia pe subiectul respectiv, şi trebuie să furnizaţi de asemenea suficientă informaţie pentru ca cititorul să urmărească acele idei până la forma lor originală. Regula este simplă: De oricâte ori folosiţi idei pe care nu le-aţi creat, trebuie să creditaţi sursa unde le-aţi găsit, indiferent dacă citaţi direct din acel material sau furnizaţi o parafrazare re
sponsabilă.
Exemplu (pentru a vedea la marimea 100%, apasati pe tabel)
Citat fără referinţă
Când puneţi material sursă între ghilimele în textul dumneavoastră, îi spuneţi cititorului că aţi extras acel material din altă parte. Dar nu este suficient să indicaţi că materialul între ghilimele nu este produsul propriei gândiri sau experimentări: trebuie să creditaţi autorul materialului original şi să oferiţi o legătură pe care cititorul să o poată urmări până la documentul original. În acest fel, cititorul va şti cine a realizat textul original şi va putea deasemenea să găsească şi să consulte acel text dacă este interesat să afle mai multe pe acel subiect. Referinţele trebuie întotdeauna să fie incluse imediat după citat.
Exemplu (pentru a vedea la marimea 100%, apasati pe tabel)
Michael Shafir
Emeritus, International Relations Department,
Faculty of European Studies
Babes-Bolyai University, Cluj-Napoca
Cred ca pleiada de dotori din Romania,din ultimii 20 de ani,cunoaste foarte bine regulile.
Problema reala nu este necunoasterea,ci credinta secreta a domniilor lor ca nu are nimeni timp sa le citeasca lucrarile cu atentie.
Unii nici nu stiu unde este Universitatea care i-au facut doctori.Vezi cei care au doctorate in R. Moldova.
degeaba l-a prins pe ponta plagiind, ca nu pateste nimica, bine ca acuzatiile de plagiat a aparut in occident, altfel iesea un fas
ponta nu are obrajul sa-si dea demisia, asa este la romani, tipic balcanic, l-ai prins cu mata in sac, iar el zice ca nu-i adevarat, ponta, ar trebui sa iasa chiar din viata publica, nu numai demisia din fruntea guvernului
Ia mai scutiti-ma cu Harvard &comp.
Primul doctorat pe care l-am vazut, ca tanar doctorand invitat, in SUA a fost al unei fete din Brazilia. Indrumatorul era titular la Stanford si domeniul era fizica.
Tipa habar nu avea ce spunea. Era proasta bata. Nu-si facuse ea teza, recita pur si simplu. N-au indraznit s-o intrebe nimic. Doar un profesor din comisie a remarcat ca nu are greseli de engleza. Colegii mai mari care o cunosteau erau revoltati si nu intelegeau cum a ajuns tipa sa termine programul de doctorat, sa treaca prin atatea examene.
Se dau bad doctorates si Harvard si la Princeton. Si se ocupa si poturi ci pile si se practica si fix grades, adica note mari pe pile. Nu mai ridicati in slavi sistemul american. E mai bun ca la noi fiindca se duc foarte multi valorosi din toata lumea acolo, mai curat si fara plagiaturi….Dar e si multa porcarie si cursuri de slaba calitate si acolo.
Era
De ce Romania Curata nu ia atitudine clara impotriva plagiatului facut de Ponta? D-na Mungiu eu locuiesc in “vest” si sint aici de peste 20 de ani. Se vede clar ca teza este doar o “culegere” de “halci” ce altii au scris, iar Ponta le-a adunat fara macar sa puna ghilimelele sa nu se vada ca “contributia” lui este minima. Ma asteptam ca aceasta “Romania Curata” sa fie intr-adevar curata si nu vopsita!
Tot ce a avut dna AMP in cazul “Ponta” a fost ca… in Romania mai toate doctoratele sunt plagiate. Cu alte cuvinte, “mai lasati-l in pace pe domnul Ponta!” O intreb: cum reactiona daca unul din studentii ei “internationali” venea cu o astfel de lucrare? Astepta sa se pronunte vreo “comisie”? Personal, nu ctrd ca Ponta a plagiat@ Cel ce a plagiat este persona platita de Ponta ca sa ii scrie teza. Penutr asta e mai putin vinovat? Sigur, ar putea sa o dea in judecata ca a luat banii fara sa munceasca “serios” :-) Credeti ca o va face? Oricum, suntem pe care sa ne face Scoala Romaneasca iremediabil de ris! Comisia de Etica ii va da lui Ponta un certificat ca lucrarea NU ESTE PLAGIAT. Desi pina si un elev de liceu poate dovedi plagiatul! Iar “amenintarea” dlui Vlaston, ca vor lua toate tezele de doctorat la puricat a dus, in primul moment, la demiterea intregii comisii si la stoparea acestei intentii care, probabil, a produs frisoane in intregul corp profesoral. Pre si universitar.