39 de zile a durat mobilizarea civică pentru salvarea izvoarelor unuia dintre cele mai spectaculoase râuri din Balcani. Implicarea a început cu femei în fața excavatoarelor, cărora li s-au alăturat comunitatea locală, apoi artiști și activiști de mediu. În fața oamenilor, excavatoarele și buldozerele s-au oprit, iar instituțiile publice au dat înapoi. Lupta admirabilă a localnicilor de pe Una ne arată că, și dacă autoritățile sunt corupte sau obtuze, râurile pot fi salvate. Dar în situațiile mioritice, în care localnicii par a-și fi pierdut orice urmă de considerație față de plaiurile lor natale, râurile sunt ucise, unul câte unul.
În 11 iulie a avut loc primul protest la șantierul ilegal al proiectului de microhidrocentrală de pe Una. Localnicii erau șocați de ce se întâmplă și se plângeau că o parte a cursului râului a fost devastată, apa este tulbure, poteca de acces la izbuc (monument al naturii din 1968!) a fost distrusă de utilaje, iar alimentarea cu apă în localitate a fost sistată.
Imagini siderante puteți vedea aici:
Mai puternici decât excavatoarele
În UE cică toate apele sunt protejate, și este interzisă deteriorarea stării ecologice chiar și cu o singură clasă, pe un singur element de calitate. Iar unul dintre elementele de calitate este structura zonei riverane, care a fost distrusă pe malul stâng al Unei.
Desigur, când vedem festivalul distrugerii râurilor orchestrat de Apele Române, ne dăm seama că Directiva Cadru privind Apa este luată ca o glumă în unele state membre. Dar iată că într-o țară cu autorități dubioase (ca să nu spun mai mult), comparabile ce cele din România, după 39 de zile, localnicii și ecologiștii au învins.
Nu a fost nevoie de 505 zile de pază.
După multe proteste, la fața locului și la consiliul județean din Zadar, două concerte de protest, mediatizare în presa internațională, proces deschis de ONG-uri în instanță croată și plângere depusă de o persoană fizică la Comisia Europeană, dar și o declarație foarte dubiosă a Ministerului Planificării Teritoriale, Construcțiilor și Activelor Statului, în 19 august Inspectoratul de Stat a anunțat că a inițiat proceduri administrative prin care a interzis continuarea lucrărilor la hidrocentrală.
Chiar și actorul, regizorul și muzicianul Rade Šerbedžija (celebru, la nivel global, pentru rolurile din numeroase filme de la Hollywood – detalii aici) a mers la șantierul ilegal să sărbătorească cu localnicii victoria. Sursa: Fondacija Atelje za društvene promjene – ACT
Inspectoratul a mai declarat că Institutul pentru Protecția Mediului și a Naturii a depus un raport care concluzionează faptul că, în cazul continuării lucrărilor, nu poate fi exclus impactul negativ asupra obiectivelor de conservare, asupra integrității rețelei ecologice, asupra biodiversității în ansamblu. Se referă desigur la rețeaua Natura 2000, pentru că locația șantierului este în situl Natura 2000 ”Kanjon Une” (HR2001069).
Luptă admirabilă pentru Una, resemnare în România
Lupta admirabilă a localnicilor de pe Una ne arată că, și dacă autoritățile sunt corupte sau obtuze, râurile pot fi salvate. Dar în situațiile mioritice, în care localnicii par a-și fi pierdut orice urmă de considerație față de plaiurile lor natale, râurile sunt ucise, unul câte unul.
Cel mai grav caz este acum cu râul Rebra, care era un râu emblematic al Carpaților Românești, dar acum este distrus de un baraj finanțat din granturi SEE și norvegiene, construit la Parva. Am scris despre acest caz mai demult.
Localnicii nu s-au implicat pentru a-și apăra râul, l-au lăsat pe primar să-și continue nestingerit planul ecocidar. Federația Română de Pescuit la Muscă Artificială a făcut efortul admirabil de-a merge în instanță, dar în zadar. Procesul pentru anularea acordului de mediu a fost pierdut deja pe fond, la Tribunalul Timiș.
Poate unii își închipuie că dacă are finanțare din granturi SEE și norvegiene nu poate fi ceva atât de grav. O totală iluzie! În ciuda impresiei generale, statul norvegian este un stat ostil protecției naturii. Iar companiile norvegiene exportă ecocid până la antipozi.
Dar am divagat puțin, localnicii de pe Rebra sunt principalii responsabili pentru distrugerea râului, nu norvegienii. Primăria din Parva a cerut bani pentru distrugerea râului.
Dar să închei într-o notă ”optimistă”. Când în Carpații Românești va fi sacrificat pe altarul hidroenergiei și ultimul râuleț, vom putea merge în Croația și Bosnia să vedem Una, râul care mai curge liber, care nu are niciun baraj pe toată lungimea sa de 212 kilometri. Una a fost atacată și în trecut, pe partea bosniacă, dar în 2015 consiliul local din orașul Bihać a votat împotriva hidrocentralelor.
Acum, după ce un nou atac împotriva Unei a fost respins, Una a devenit ”un simbol al rezistenței”.
***
Ce spune ministrul Energiei, Sebastian Burduja, referindu-se la proiecte similare, din România:
Un alt caz celebru, din Balcani, în care implicarea civică a salvat un râu sălbatic:
Citește pe România Curată:
