Românii speră că fondurile europene destinate dezvoltării regionale vor crește coeziunea – scop pentru care au fost create iniţial de către Uniunea
Europeană – și vor atenua diferenţele de dezvoltare între judeţe și între regiuni. La nivelul declaratiilor politice se mentine si
perpetueaza insa o confuzie grava in privinta regionalizarii, ceea ce convine
de minune baronilor locali, fiind declansate si fals intretinute mai degraba
conflicte teritoriale in loc ca populatiei sa i se spuna clar ce presupun
puterea şi responsabilitatea descentralizată, iar regionalizarea sa fie gândită
atât pe baza experienţelor altor ţări europene, cat şi dezbătută public la
modul competent.
In plus, datele existente in prezent demonstreaza că în ultimii 8 ani,
dimpotrivă, disparităţile intra – ș i interregionale au crescut, nu au scăzut. Slaba
gestionare a fondurilor europene în general, precum si lipsa puterii de decizie
a Agenţiilor de Dezvoltare Regională în procesul de management, la care se
adauga problemele de planificare şi implementare ameninţă realizarea impactului
semnificativ al fondurilor europene asupra dezvoltării economice a regiunilor
româneşti. Deș i cel mai de succes program operaţional la nivelul absorbţiei, POR nu pare,
pe datele actuale, să fie nicicum aproape de obiectivul său strategic de a
reduce disparităţile economice şi de dezvoltare între Estul sărac şi Vestul
bogat sau între Capitală şi Regiuni. Problema nu este doar a cheltuirii
eficiente a fondurilor, creşterea absorbţiei nu ne va garanta în orice condiţii
o reducere a diferenţelor de dezvoltare între judeţe şi între regiuni. Pentru ca regionalizarea să contribuie la o
dezvoltare mai coezivă e nevoie să ascultăm în primul rând lecţiile pe care
managementul de pana acum al fondurilor pentru dezvoltare regionalăle oferă
unui proces aflat în topul agendei publice din 2013. Regionalizarea este prezentată ca fiind un instrument pentru realizarea
aceloraș i scopuri de
dezvoltare armonioasă ș i durabilă, în primul rând prin creș terea absorbţiei fondurilor, dar şi prin alte
argumente de tipul “guvernare mai aproape de cetăţean” şi „guvernare mai
aproape de locul intervenţiei cu fonduri publice”. Investigând mai îndeaproape
aceste prezumţii descoperim că la nivelul actual de clientelism ș i proastă guvernare, riscul de a creș te sărăcia ș i disparităţile depăș eș te cu mult beneficiile demonstrabile ale acestor intervenţii.
De aceea, una din recomandarile incluse in Raportul SAR 2013 care se
lanseaza astazi se refera la faptul ca Romania
nu are nevoie in acest moment de regiuni politice, cu guvernatori sau fără, și nici de noi discuţii despre noi capitale, care nu vor crea decît un alt
val de conflicte politice și clientelism fără a
rezolva nimic. Dimpotriva, solutia optima nu
este cea a politizarii, ci aceea a unei regionalizari administrative, cu creșterea rolului Agenţiilor de Dezvoltare Regională (ADR). Aceste Agentii funcţionează
în prezent ca ONG-uri de utilitate publică, fiind finanţate de Consilii
Judetene, si nu au putere decizională în implementarea strategiilor de
dezvoltare regională. O astfel de funcţionare nu permite Agenţiilor de
Dezvoltare Regională să fie cu adevarat promotoare ale procesului de
dezvoltare, strategiile pe care le elaborează rămânând de multe ori la nivel de
simple documente, fără a fi implementate de către politicienii locali şi
regionali. De aceea se impune urgent intărirea rolului decizional al ADR-urilor
prin oferirea unui statut juridic în ceea ce priveşte politicile de dezvoltare
regională. Este indicat ca pentru următoarea perioadă financiară ADR-urile să
devină Autorităţi de Management pentru Programe Operaţionale de importanţă regională cum ar fi Programul
Operaţional Regional sau POSDRU. Astfel
ele vor putea gestiona mai bine fondurile în funcţie de nivelul de dezvoltare al
fiecărei regiuni. De asemenea este indicatacrearea câte unui POR pentru fiecare regiune de dezvoltare, în funcţie de
nevoile şi particularităţile fiecărei regiuni. Consecinta directa ar fi eliminarea multora
din problemele apărute în perioada 2007-2013. Insa chiar dacă ADR-urile vor deveni mai puternice, gestionând direct
banii europeni, activitatea acestora de management şi de implementare ar trebui
supervizată de ministerul de resort.
