Aproximativ 1 milion de euro a cheltuit AUR pentru promovarea minciunii cu Planul Simion Case la doar 35.000 euro pentru Români. Foto: Snoop
Nonșalanța cu care George Simion se spală pe mâini de promisiunea cu case de 35.000 de euro, spunând că a fost vorba doar de marketing electoral, nu e vreo surpriză. Cine i-a urmărit activitatea încă din perioada civică nu mai are vreun dubiu legat de oportunismul lui fără limite, încă de când spunea că strict din spirit cetățenesc, nu ca trambulină politică, organiza marșurile pentru Basarabia. Apoi s-a dovedit că doar pentru imagine a făcut-o (găsiți aici și aici, promisiunea lui fermă, de acum 10 ani, că NU va intra în politică).
Mai degrabă surprinzătoare e ușurința cu care se trece peste afirmația lui Simion, care o acceptă așa cum a fost făcută, inclusiv din partea presei. Oameni buni, să spui că vei construi case cu doar 35.000 de euro știind că acest lucru e imposibil NU e marketing, e minciună pe față și bătaie de joc la adresa propriilor susținători.
În marketing și publicitate mai sunt permise exagerări, mai se coafează realitatea, se permite o anumită doză de neplauzibil.
Ce recunoaște acum George Simion nu e că acele case/apartamente se vor construi, în loc de 35.000 de euro, cu 40.000 ori 50.000 de euro, că n-a luat în calcul TVA, dobânda sau inflația, că se vor construi mai puține ori că nu în 10 ani, ci în 20 etc. Nu, Simion știa din primul minut că AUR o să dea un milion de euro (da, un milion de euro – vezi aici, în ancheta Snoop) pentru a promova o minciună. Iar minciuna e minciună, nu e marketing. Iar să minți nu e vreo dovadă de inteligență ori de cine știe ce subtilitate, în raport cu competitorii.
Ce să zic, cei care îl susțineți și îl votați, puneți-vă speranța într-un mincinos (care mai și plătește milionul de euro pentru a-și promova minciuna) că o să vă scape de corupți, hoți, mafioți și impostori. Omul ăsta promite că va face economii la bugetul public, dând afară sute de mii de angajați, dar partidul care îl conduce, beneficiar al subvenției publice, plătește un milion de euro pentru a promova o minciună!
Și mincinos, și incompetent
Desigur, poate vă întrebați de ce George Simion recunoaște acum că a mințit (a se lăsa șmecheria cu ”marketing”)? Nu e greu de ghicit. Acum nu vrea atenție, ci să livreze imaginea unei persoane competente, care ar fi capabilă să conducă România. Ori povestea cu casele cu 35.000 de euro ar ridica întrebări legitime legate de ”competențele” lui. Mai bine să-l creadă lumea mincinos, decât incompetent.
Dar adevărul e că e și incompetent la maxim. În acest sens, a se vedea și declarația cu raderea a 500.000 din cei 1,3 milioane de angajați din sectorul public.
Problema e că dacă nu-l creditam că ar vrea să construiască apartamente de 35.000 de euro, nu am de ce să nu-l cred când spune că va da afară de 500.000 de bugetari. La fel cum îl cred că-l va numi prim-ministru pe Călin Georgescu pentru a pune în practică o asemenea măsură.
Îl cred pentru că Donald Trump, cel pe care încearcă să-l copieze, nu doar că a promis tâmpenii după tâmpenii, dar s-a și apucat să le pună în practică, de-și pun acum mâinile în cap inclusiv cei care i-au finanțat campania și l-au votat. De la miliardarii care s-au întrecut în milioane și zeci de milioane de dolari, de căciulă, donații pentru campanie, până la simpli salariați care rămân pe drumuri și/sau care trebuie să suporte costurile războiului taxelor (nota bene: și nu ne referim doar la bugetarii dați afară de Musk – profesori, cercetători de top, funcționari din instituții sociale – ci și din companiile private).
Nu e vreun dubiu că atunci când a aruncat promisiunea că va lăsa fără loc de muncă 500.000 din cei 1,3 milioane de angajați din sectorul public din România, domnul Simion a avut în minte atât copierea lui Trump, cât și o imagine a bugetarului autohton asociată cu incompetența, ineficiența, nepotismul și/sau corupția. Că astea sunt tare ale unei elite de șefi, mai mari și mai mici, din instituțiile publice, de la cele centrale și regionale, până la cele județene sau locale, probabil câteva mii, poate niște zeci de mii (cel mult) nu mai contează atâta vreme cât aceștia sunt cei mai vizibili.
Ce nu spune domnul Simion (că pentru asta ar trebui să aibă și anumite competențe – pe care nu le are) e și din ce domenii taie, și de la ce nivel, și cine se va ocupa de asta. Și ce face în domenii precum educația ori sănătatea (doar ca exemplu) în care există deficit de personal.
Iaca idei de miniștri pentru Guvernul Georgescu/ Simion
Dacă ne uităm la ”modelul Trump” să nu ne fie de mirare că Guvernul care s-ar ocupa de o asemenea tăiere dură ar fi condus de Călin Georgescu (asta e bătut în cuie). Primul criteriu pentru disponibilizare probabil că va fi completarea unui chestionar, în care să fie testată credința în Dumnezeu, în apa cu memorie, în aurul monoatomic și primordialitatea globală a dacilor ortodocși (nu râdeți, că așa au râs și americanii până când Musk a primit mână liberă de la Trump).
Iar în Guvernul ăsta, n-ar fi nicio surpriză ca Mugur Mihăescu ”Garcea” să fie ministru la Interne, Horațiu Potra la Apărare, Diana Ivanovici Șoșoacă (că are nevoie de SOS în Parlament) la Justiție, și tot felul de influenceri de Tik Tok (nominalizați-i voi, că nu-i cunosc) în alte funcții cheie. Și, repet, chiar nu e o glumă – vedeți ce oameni a pus Trump în funcții similare prin SUA.
Revenind însă la concedierea a 500.000 de angajați din sectorul public, și asta în plină criză, așteptați-vă că primii pe liste să fie profesori, medici și alți funcționari din mediul rural și urbanul mic, acolo unde autoritățile locale nu au resurse de a prelua ori compensa asemenea servicii și nevoi. Exact în zonele în care alegătorii lui George Simion sunt majoritari – asta ca să știe ce îi așteaptă.
Eficientizarea sectorului public nu are nimic de-a face cu execuția în masă și din bardă a 500.000 de bugetari – din care proporția cea mai mare o au angajații din Educație, profesori și personal administrativ (300.000 din totalul de 1,3 milioane).
Călin Georgescu sau Ilie Bolojan?
Din datele pe care le am, în primul mandat de primar al lui Nicușor Dan, numărul angajaților din companiile înființate abuziv de Gabriela Firea, s-a redus cu undeva între 6.000 și 8.000. Și nu angajații respectivi erau cea mai mare risipă, ci managementul companiilor, gândit doar să direcționeze sute de milioane anual, din bugetul public către clienții doamnei Firea și ai partidului acesteia. A fost una dintre măsurile lui Nicușor Dan prin care Bucureștiul a reușit să scape de uriașele datorii curente pe care le avea, iar acum să aibă un rating din partea instituțiilor financiare de câteva ori mai mare decât cel al României.
Nu e treaba președintelui României să dea afară oameni. Și încă jumătate de milion, peste noapte. E a prim-ministrului și a Guvernului. Adică a lui Călin Georgescu ori Ilie Bolojan, dacă ne raportăm la cei pe care George Simion, respectiv Nicușor Dan i-au anunțat ca fiind prima lor opțiune.
Iar responsabilitatea noastră e să alegem. George Simion sau Nicușor Dan?
Să alegem între un candidat care își prezintă minciunile ca fiind ”marketing electoral”, respectiv unul care își asumă riscul de a pierde voturi, decât să-și încalce principiile (a se revedea momentul în care a refuzat să jure, populist, pe Biblie, deși avea martori că a sunat-o pe Elena Lasconi, înainte de a-și anunța candidatura – detalii aici).
Să alegem între un candidat care a condus cea mai mare primărie din țară, aducând-o, în doar patru ani, la un rating financiar de câteva ori mare decât cel al României și obținând, pentru a doua oară, încrederea cetățenilor, respectiv un candidat care a condus galerii de fotbal (a nu se înțelege din asta că am ceva cu galeriile, dincolo de ”clasicele” asocieri cu huliganismul le-am văzut implicate și în cauze civice majore; bănuiesc că și membrii lor sunt conștienți de diferența dintre a conduce o galerie și a conduce Bucureștiul sau o țară).
Să alegem între un candidat care îl vrea prim-ministru pe Ilie Bolojan, omul sub conducerea căruia Oradea, iar apoi județul Bihor s-au resuscitat, respectiv un candidat care l-a promis pe Călin Georgescu, devenit celebru datorită fermelor de boți și troli made în Rusia, de pe Tik Tok, a apei cu memorie ori a aurului monoatomic.
E responsabilitatea noastră colectivă și a fiecăruia în parte pe mâinile cui vrem să dăm țara asta și destinele noastre. Și cei care vor sta acasă nu vor avea nicio scuză pentru orice se va întâmpla în viitor.
Alina Mungiu-Pippidi: Când vin minerii, neutralitate = lașitate
AUR este urmaș politic “genetic” al USR,e clasa “economic” a indignării publice care nu a reușit să fie “agățată” politic de către orgoliul corectitudinii promovat prin USR.
USR i-a activat în mod indirect pe amărâții ăștia scoțându-i din turma votanților partidelor clasice.
USR a pierdut ocazia să devină un partid “mare” și incluziv,punandu-si la rever,cu mândrie,obiective reformatoare,moderne,de care toți politicienii din lume se feresc,… religia,redefinirea familiei și elasticitatea identității sexuale.
Nimic rău în asta,suntem în mileniul trei iar credințele religioase nu ar mai trebui sa fie întreținute prin bugetul de stat,
însă ele sunt pietre de moară foarte grele pentru un partid abia născut.
De fapt, abia acum, revoluția inițiată prin mișcarea USR începe să se materializeze.
Suntem la kilometrul zero al unei noi clase politice…e normal că totul să pară apocaliptic.
Eu zic că e de bine…
a făcut multe lucruri greșite USR, dar nu USR a generat AUR, SOS, POT, creațiile astea își au originea într-un discurs pe care l-au promovat PSD și PNL și în dezamăgirea generală (de-a dreptul revoltă) față de PSD, PNL