Râul Bâsca Mare
Toată agitația AUR-PNL-PSD pentru cele 8 proiectele hidroenergetice nerentabile a ridicat un enorm semn de întrebare. De ce să se agite atât pentru niște proiecte insignifiante care înseamnă doar pierdere de energie și bani? Era clar că ceva-i prea absurd ca să nu fie putred, dar ”ce-i mâna pe ei în luptă”?
Ce-i cu-atâta ”ură proletară” în Parlament, în ministere, în CCR, în media aservită, pentru niște nimicuri energetice, dar giganți în distrugere de natură, dublată chiar și de impact cultural-identitar. Ce mai suntem noi, fără ”râul, ramul”?
Nu-i niciun secret că avem o clasă politică monument de incompetență, dar specialiștii în energie au spus public că această continuare a lucrărilor înseamnă doar amplificarea pierderilor financiare.
Chiar și ministra Mediului a clarificat că este vorba de fapt de pierdere de energie prin finalizarea acestor proiecte anacronice, din moment ce producția lor minimală poate fi suplinită de sisteme fotovoltaice cu stocare automată. Care evident că ar costa mult mai puțin decât finalizarea celor 8 proiecte ceaușiste hidroenergetice. Și, foarte important, finalizarea lor ar dura mai puțin.
Nu se poate ca această majoritate politică anti-natură să nu fi auzit, să nu fi înțeles nimic. Este cert că explicația nu este cea simplă: ignoranța endemică a clasei politice. Trebuie să o căutăm altundeva. Nu-și dau mâna așa, peste cadavrele râurilor, extremiști și așa-ziși proeuropeni, doar pentru că n-au înțeles nimic.
Încă 50 de milioane de euro doar pe echipamentele unui proiect fără apă
Unul dintre cele 7 proiecte nerentabile este perfect pentru elucidarea ”mobilului crimei”. Hidroelectrica are de aruncat mult peste 50 de milioane de euro pe o hidrocentrală pe derivație nerentabilă, Nehoiașu II, iar proiectul este denumit oficial AHE Surduc – Siriu, ca să pară mult mai mare, mai amplu decât este în realitate.
Hidrocentrala Nehoiașu II este un fel de microhidrocentrală pe steroizi, pe steroizi și la ecocid și la pierdere financiară. Doar pentru „achiziție și montaj echip. mecanice și electrice la CHE Nehoiașu II, extindere stație de transformare de 110 kV” mai sunt de aruncat 49.507.250,32 euro. Este licitație în curs.
Licitație echipamente Nehoiașu II
La care se adaugă alte milioane de euro pentru finalizarea lucrărilor de construire, protejate de cei de la Garda Națională de Mediu, care s-au întrecut pe ei înșiși ”scuipând” pe Decizia Civilă nr. 641/2022, emisă de Curtea de Apel Cluj, refuzând anul trecut să stopeze lucrările fără acord de mediu de la stăvilarul Surduc.
Nu este o hidrocentrală cu acumulare, stăvilarul Surduc este pentru captare, pentru devierea râului Bâsca Mare în tunelul de aducțiune. Așa că funcționarea hidrocentralei Nehoiașu II depinde de debitul râului în acel moment, așadar toată propaganda politrucilor anti-stat de drept, cu rolul de reglaj în sitemul energetic, doar insultă inteligența românilor.
De 15 ori mai puțină apă decât ar fi nevoie
Conform adresei de la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor nr. CIRP/7050/19.12.2025, ”pentru perioada 1991 – 2024, debitul mediu în secțiunea Surduc a fost de 4,8 m3/s”. Peste câțiva ani, când hidrocentrala ar putea să fie terminată și să intre în operare (dacă nu mai avem nicio urmă de respect față de lege), având în vedere tendința generală de scădere a debitelor (din cauza schimbărilor climatice, a distrugerii zonelor umede, a exploatărilor forestiere iraționale) putem cu indulgență să luăm în calcul un debit mediu de 4 m3/s.
Detractorii statului de drept de la Ministerul Mediului, care încalcă hotărârea definitivă a Curții de Apel Cluj (Decizia civilă nr. 641/2022) și au emis un nou acord de mediu, susțin că se va lăsa pe albia viitorului pârâu Bâsca Mare, la ape medii, un debit de 1,30 m3/s. Astfel, la debit mediu, hidrocentrala va avea la dispoziție un debit jalnic de 2,7 m3/s. Iar capacitatea instalată a hidrocentralei Nehoiașu II este de 40 m3/s.
Hidrocentrala va avea, la debit mediu, de cca. 15 ori mai puțină apă decât are nevoie. Cum s-a ajuns la o asemenea aberație și de ce insistă Hidroelectrica să-și bată joc de banii publici?
Explicația este simplă: Așa-zisa amenajare hidroenergetică Surduc – Siriu este de fapt un cumul de proiecte. Iată ce-a scris Curtea de Apel Cluj: ”Aplicând aceste considerente ale CJUE în prezenta cauză, curtea constată că obiectivul Amenajarea Hidroenergetică Surduc Siriu constituie un ansamblu de mai multe proiecte pentru realizarea cărora s-a impus, din considerente de finanţare şi alte impedimente privitoare la realizarea acestora, autorizarea distinctă, etapizată, însă investiţiile ce se urmăreşte a fi realizate prin aceste proiecte urmează să funcţioneze ca un obiectiv unic, având un scop unic, acela de valorificare a potenţialului hidroenergetic al zonei prin intermediul a trei centrale hidroelectrice amplasate pe două căderi diferite: Căderea Siriu, în exploatare din 1988 şi Căderea Surduc (în execuţie), aceasta din urmă alcătuită din căderea Cireşu şi Căderea Surduc.”
Hidrocentrala Nehoiașu II, adică așa-zisa Căderea Surduc, cunoscută mai mult ca treapta Surduc – Nehoiașu, are sens doar împreună cu treapta Cireșu – Surduc, pentru că marea acumulare Cireșu ar fi permis, din când în când, eliberarea unui debit de apă suficient pentru funcționarea hidrocentralei Nehoiașu II. Ar fi funcționat sporadic, dar ar fi funcționat. Era oricum o situație nerentabilă, dar nu atât de absurdă.
Dar, prin Hotarârea nr. 2 / 22.01.2024 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, Hidroelectrica a renunțat la treapta Cireșu – Surduc.
Așa că Nehoiașu II rămâne cu de 15 ori mai puțină apă decât are nevoie. De ce continuă să arunce banii Hidroelectrica? Doar două mobile pot explica aberația.
Mobilul 1 este nevoia unui pretext pentru ca banii publici să ajungă la firmele cuiva.
Mobilul 2 este cel propagandistic, anti-societate civilă, în cele din urmă anti-democrație funcțională.
Nimic nu-i sperie mai mult pe acești politruci decât posibilitatea ca România să aibă vreodată o democrație funcțională. De aici atâta presiune asupra Hidroelectrica, pentru adăugarea unei noi manipulări în campania de factură putinistă de demonizare a societății civile. Manipulare care să rodească pe terenul perpetuării îndoctrinării barajisto-ceaușiste.
Este nevoie de muniție pe care analfabeții funcționali să o înghită, ei nu se hrănesc cu aer.
Ar mai fi o componentă secundară aici: Mobilul 2.1. Nu este doar scopul în sine al demonizării societății civile, este și nevoia de cât mai multe diversiuni pentru a distrage atenția de la problemele reale pe care politrucii nici nu le abordează. Fostul ministru Burduja, de exemplu, s-a declarat mare susținător al mineritului, s-a dus chiar să facă ședință foto, cu cască și salopetă, în mina Livezeni.
Dar tot mandatul nu a mișcat un deget pentru repararea căii ferate care deservea mina Lonea, distrusă în martie 2023 de inconștienții care lucrau la un bloc construit pe fonduri europene.
Banii aruncați pe finalizarea hidrocentralei Nehoiașu II sunt desigur din facturile românilor. Dar totuși sunt concetățeni care își închipuie că aceste proiecte nerentabile din Ordonanța Ecocidelor a lui Ciucă ar putea să ieftinească energia electrică!! Aici nu mai vorbim de analfabetism ecologic, ci de analfabetism economic. La cât și-a bătut joc clasa politică de educație, nu-i nimic de mirare. Nu sunt eu primul care afirmă că degradarea învățământului este premeditată.
Dar nu este singura licitație cu Nehoiașu în curs. Încă nu a fost atribuit contractul pentru ”Lucrări de reparații la CHE Nehoiasu”, în valoare de 335.507,74 lei.
La Nehoiașu I, hidrocentrala în funcțiune lipită de Nehoiașu II, a avut loc un incendiu în august 2024. În loc să aibă grijă de hidrocentralele în funcțiune, aruncă bani pe altele în plus.
Manipularea populației împotriva societății civile
Dar să revenim la mobilul promovării proiectelor nerentabile nefinalizate, am menționat Mobilul 1 și Mobilul 2. Pentru a clarifica dacă primul este valid, să ne uităm la licitații. Hidroelectrica este nu la prima, ci chiar la a patra licitație pentru echipamente la Nehoiașu II. Cele trei precedente s-au anulat, din lipsă de ofertant. Dacă mobilul campaniei pentru cele 8 proiecte nerentabile ar fi fost deturnarea de fonduri, cu siguranță la Surduc – Siriu ar fi existat ofertant.
În ciuda lipsei ofertantului, pista ar rămâne totuși valabilă dacă scopul licitațiilor repetate ar fi creșterea sumei, a ”valorii totale estimate”. Dar se observă că nu este cazul, sumele au fost acestea:
- aprilie 2024: 178.046.465,00 lei (35.797.588,31 euro)
- decembrie 2024: 49.507.250,00 euro
- august 2025: 49.507.250,32 euro
- martie 2026: 49.507.250,32 euro.
Constatăm că la ultimele trei sumele sunt practic identice.
În concluzie, rămâne plauzibil doar Mobilul 2. Campania de promovare, prin orice mijloace, mergând până la proiecte de lege cu dedicație în serie, are ca scop manipularea populației împotriva societății civile, demonizarea societății civile, la care asistăm. Merită acest efort? Sigur că merită, societatea civilă este sufletul democrației, iar în cvasi-lipsa unei prese libere și cu justiția așa cum o știm are un rol esențial în demascarea abuzurilor clasei politice. Și cum ar putea politicieni de genul ”Burduja 7%” să iubească democrația?
