Prea puțin fericitul Daniel Constantin, ministru și drept-cârmuitorul
agriculturii românești, s-a gândit că prin intermediul preoților de la
țară pot ajunge mai degrabă la urechile sătenilor măsurile de finanțare a
agriculturii cum ar fi crearea fermelor familiale, asocierea țăranilor,
finanțarea pentru instalarea tinerilor și, mai ales, rar-văzutele dar
mult prea bine cuvântatele fonduri europene. Cum tineretul satelor nu
prea vine pe la biserică ci confundă tot mai des calea cea dreaptă cu
cele șapte cărări ale cârciumei din sat, ministrul Daniel Constantin și
Patriarhul Daniel s-au înțeles ca preoții să facă această campanie
publică de informare, dar nu în biserică, nici la slujbe ci în
comunicarea directă pe care fiecare preot din sat o mai are cu țăranii –
mai la un parastas, mai la sfințirea unui drum comunal sau la
binecuvântarea unei recolte.
Dincolo de glumă ideea nu mi se pare rea deloc, chiar dacă unii
cârcotași ar putea spune că implicit preotul face imagine guvernului.
Asta zic eu este mai puțin relevant în condițiile în care aproape
jumătate dintre tinerii satelor sunt neocupați dar nici șomeri nu știu
să fie, chiar dacă ei se consideră așa. Nu au idei, nu cunosc aceste
programe, nu știu nici să își caute activ un loc de muncă. O bună parte
din populația rurală a țării are mare nevoie de educație capitalistă de
bază și până la urmă nici nu mai contează cine o face. Apoi, preoții din
sate sunt în cele mai multe cazuri ei înșiși agricultori și au deseori
astfel de discuții cu sătenii. Un preot vrednic are în continuare
respectul sătenilor indiferent că aceștia sunt sau nu religioși.
Nu-mi dau seama cât de eficientă va fi această campanie derulată de
stat cu Biserica, dar ca un semn de bun augur, în ziua semnării
parteneriatului între cele două instituții, Dumnezeu le-a dat
agricultorilor o sfântă ploaie ca să nu dea faliment pân-or afla de
fondurile europene pentru irigații.
