Alexandra Corbu

Pandemia COVID-19 era predictibilă. Ce se tem oamenii de știință că vom ignora și de această dată

A trecut mai bine de un an de când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat epidemia de COVID-19 pandemie. S-au întâmplat multe de atunci, însă nu destule. Ne-am așteptat cu toții să vedem mai multă coordonare între statele afectate, mai multe acțiuni solidare și susținute și, bineînțeles, o campanie de vaccinare reușită, una care să ne arate că suntem cu adevărat „în aceeași barcă”. Nu despre lipsa de coordonare la nivel global, nici despre lentoarea campaniei de vaccinare va fi vorba însă în acest articol, ci despre un alt eșec premergător tuturor celorlalte.

Știați că biologi evoluționiști, medici veterinari, epidemiologi și organizații nonguvernamentale ne atrag atenția, de ani de zile, în privința riscului aparițiilor noilor zoonoze?

De ce eșuăm în a implementa nu doar măsuri eficiente de a stopa răspândirea, ci și măsuri de a preveni aceste focare și de a cerceta cauzele lor? Iată discuția pe care ar trebui să nu o mai băgăm sub preș de acum înainte.

Ce sunt zoonozele și de ce trebuie să ne fie frică?

Zoonozele sunt boli care se transmit de la animale (atât sălbatice, cât și domestice) la oameni. Aproximativ 60% dintre bolile care-i afectează pe oamenii din întreaga lume sunt de origine zoonotică. Două treimi din acestea provin de la animale sălbatice.

Dennis Carroll a cercetat timp de zece ani cauzele bolilor infecțioase zoonotice în cadrul programului „Predict”, finanțat de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor al SUA (CDC) și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). În 2019, guvernul american a sistat finanțarea acestui proiect, iar Carroll a fost nevoit, pentru a nu irosi informațiile și experiența obținute, să pună bazele unui nou program – mult subdimensionat comparativ cu nevoile actuale -, numit „Global Virome Project”. Cu toate acestea, subfinanțarea și lipsa unor planuri de politici publice coordonate în cadrul mai multor sectoare nu face decât să exacerbeze riscurile la adresa sănătății publice, după cum simțim cu toții pe propria piele astăzi.

Într-un interviu publicat în revista științifică Nautilus, întrebat cum ar descrie atitudinea generală a guvernului SUA față de bolile zoonotice, Dennis Carroll a răspuns:

„Nu e vorba doar de guvernul SUA, ci de guverne în general și sectorul privat – noi nu investim în risc. Discuțiile despre bolile zoonotice sunt diferite de discuțiile despre tuberculoză sau malarie. Acelea sunt tangibile. Sunt probleme clare și prezente. Bolile zoonotice sunt probleme emergente. Dar noi, ca societate, nu investim în aceste direcții decât atunci când ne ajunge cuțitul la os.”

Cum ajung bolile zoonotice la noi?

Distrugerea habitatelor aduce în contact atât oamenii, cât și animalele domestice pe care aceștia le cresc pentru hrană, cu patogeni nemaiîntâlniți, provenind de cele mai multe ori de la animale sălbatice. Într-un articol publicat în 2012, The New York Times compara distrugerea habitatelor cu deschiderea unei cutii a Pandorei. Potrivit unui studiu publicat în același an de International Livestock Research Institute, aproape 2 milioane de oameni mor în fiecare an din cauza unor boli care au fost transmise de la animale sălbatice sau domestice. Problema este exacerbată și de modul în care aceste animalele (atât cele sălbatice, cât și domestice) sunt crescute și sacrificate: în medii umede, în care schimbul de fluide (prin fecale, sânge, puroi) este înlesnit între diferite specii de animale.

SARS-CoV și MERS-CoV au apărut, cel mai probabil, la lilieci, au trecut apoi la o specie intermediară (cămilă sau pisică sălbatică) și abia apoi au ajuns la oameni. În privința SARS-CoV-2 (virusul care provoacă afecțiunea COVID-19) se urmăresc piste similare, majoritatea cercetătorilor considerând că tot o specie de lilieci (Rhinolophus) a stat la baza infectării.

Peter Li, expert în comerțul cu animale vii din China, profesor la Universitatea Houston-Downtown, a declarat pentru un reportaj Vox despre noul coronavirus:

„Nu a fost deloc o surpriză. Și cred că nu a fost o surpriză pentru mulți oameni de știință. Cuștile în care sunt ținute animalele sunt puse unele peste altele. Animalele de la bază sunt deseori îmbibate în tot felul de fluide. Excremente de animale, puroi, sânge. Tot felul de lichide care se scurg de la animalele de deasupra.”

Rob Wallace, biolog evoluționist și autor al cărții „Big Farms Make Big Flu”, spune că în acest moment, planeta este de fapt „Planeta fermelor de creștere a animalelor”. Populații crescute artificial și densități mai mari facilitează o rată mai mare a transmisiilor. La acest lucru se adaugă și faptul că, în condiții de aglomerație, răspunsul imunitar este scăzut.

„Industria zootehnică este, însă, atât de axată pe profit încât selectarea unui virus care ar putea ucide un miliard de oameni este considerată un risc acceptabil” – spune biologul Rob Wallace.

Cercetările lui Dennis Carroll ne arată faptul că există în jur de 1,67 milioane de viruși cu potențial viral în jurul nostru și că, dintre aceștia, undeva între 631.000 și 827.000 au capacitatea de a infecta oamenii prin trecerea barierei biologice. În cursul evoluției putem ajunge să conviețuim fără probleme cu unele virusuri și bacterii, atâta vreme cât le acordăm atenția cuvenită și nu consumăm nechibzuit antivirale și antibiotice de spectru larg. Altele, în schimb, ne pot decima atât biologic, cât și economic.

În acest sens, The Global Virome Project ne atrage atenția că:
„Rata creșterii virale zoonotice la oameni se accelerează, reflectând extinderea amprentei noastre globale și a călătoriilor, ceea ce duce la o creștere neliniară a riscului de pandemie și la o creștere exponențială a impactului lor economic.”

Cu toate acestea, acest risc este, într-adevăr, acceptabil pentru industria zootehnică, dacă ne gândim la faptul că nu ea suportă costurile acestor epidemii sau pandemii. Costurile generate de gripa porcină, gripa aviară, Ebola sau noul coronavirus sunt suportate de noi toți – noi vom pierde oameni dragi și tot noi vom suporta consecințele economice.

Momentul care i-a deschis ochii lui Dennis Carroll în privința responsabilității pe care o avem pentru răspândirea acestor boli a fost gripa aviară. Această gripă, spune el, a fost consecința directă a intensificării creșterii găinilor pentru hrană. În 1960, China creștea câteva sute de milioane de găini pentru consum. Astăzi aceasta crește undeva între 15 și 20 de miliarde de găini. La nivel mondial ucidem anual 50 de miliarde de găini iar acest număr nu ia în considerare puii masculi și găinile neproductive din industria ouălor. În cazul gripei aviare, de pildă, o mare parte din expunere a avut loc în faza de pregătire a găinilor pentru gătit. Acest lucru explică și de ce, în Egipt, femeile au fost cele mai afectate, acestea fiind direct implicate în uciderea și prepararea animalului.

Ce mai putem face azi?

Șocul cauzat de această criză sanitară și economică trebuie să ne îndemne, la nivel global, să reanalizăm și regândim modul hiperconsumerist de trai, felul în care interacționăm cu mediul înconjurător și felul în care ne construim și întreținem instituțiile menite să răspundă acestui tip de eveniment.

Mai ales în România unde capacitatea administrativă de reacție adecvată și rapidă este slabă, măsurile de politici pe termen mediu și lung ar trebui să urmărească:

Investiții masive în sectorul sănătății

Regândirea priorităților de finanțare din bani publici este necesară dacă vrem să putem rezista unor asemenea șocuri atât din punct de vedere sanitar, cât și economic. Starea dezastruoasă sau chiar lipsa totală a infrastructurii sanitare primară, secundară și terțiară, mai ales la nivel local, ne va băga, literalmente, în pământ.
Este nevoie de la produse farma ieftine (acestea fiind cel mai des indisponibile pe piață), dar și de ultimă generație, la actualizarea și îmbunătățirea protocoalelor medicale, la programe multianuale de prevenție, inclusiv educație nutrițională, la politici de resurse umane, la îmbunătățirea instructajelor (mai ales în ceea ce privește prescrierea antibioticelor și antiviralelor pe scară largă de către personalul sanitar), la investiții în producția internă de medicamente, la renovarea și extinderea infrastructurii primare și secundare în mediul rural.

Investiții bine planificate în e-government, colectare și analiză de date

Infrastructura digitală și, mai ales, interconectarea acesteia este vitală, mai ales în sectorul medical. Această criză ne arată cruntul adevăr, cel că România a rămas blocată la în secolul 20 în ceea ce privește serviciile publice, colectarea și analiza datelor pe baza cărora să se poată lua decizii. În plus, vedem o totală degringoladă în implementarea acesteia de mai bine de 10 ani, cu inițiative sectoriale necoordonate, inutilizabile și la suprapreț.
Cât de ușor credeți că i-a fost statului estonian să „se mute” online? Ați citit oare despre reacția rapidă a Coreei de Sud și a Taiwanului – și despre cum s-au bazat inclusiv pe o structură digitală interconectată?
Este ușor de înțeles cum o asemenea structură ajută nu numai utilizatorii publici și privați în a-și gestiona viața, ci contribuie și la transmiterea informațiilor în timp real între autorități, mai ales dacă este nevoie de coordonare interinstituțională și reacție rapidă.

Reglementarea industriilor de creștere a animalelor, regândirea sistemului de subvenții din agricultură și transformarea întregului sistem alimentar

Avem nevoie de regândirea sistemului de distribuire a subvențiilor către un sector agricol sustenabil și care prezintă mai puține riscuri pentru sănătatea publică, precum cel al agriculturii vegetale. Susținerea unei tranziții juste către o dietă predominant vegetală ar aduce beneficii atât pentru sănătatea publică, cât și pentru bunăstarea animalelor, biodiversitate și climă. Mai mult decât atât, în contextul actual, ar reduce semnificativ riscul aparițiilor unor noi focare zoonotice.
Un angajament ferm în această direcție nici măcar nu ar reprezenta un act curajos, ci o simplă aliniere cu ceea ce propune deja Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură sau pactul ecologic european Green New Deal prin strategia From Farm to Fork.

Implicarea în discuțiile internaționale care vizează regândirea politicilor agricole, ecologice și sanitare
România nu este un lider, este un actor reactiv la nivel european și internațional. Această situație nu se poate schimba peste noapte, însă nu înseamnă că nu putem avea la nivel de structuri de stat, o mai bună ascultare, înțelegere, cooperare și diseminare a discuțiilor, care se vor înteți în viitorul apropiat, despre raționalizarea utilizării resurselor naturale și diminuarea impactului asupra mediului. Chiar dacă nu avem încă resursele necesare pentru a inova, putem măcar să învățăm, să comunicăm transparent și să internalizăm mai bine pentru viitor.

Dacă vom face ceva, orice, oricât de puțin din cele enumerate mai sus, rămâne de văzut. Temerea oamenilor de știință care și-au dedicat viața studierii acestor zoonoze este că vom continua să ignorăm cauzele și după ce vom ieși din această criză. Aceasta pare să fie și temerea multor activiști de mediu.

Minimal, ar trebui măcar să reflectăm la următoarele întrebări:
Cum ar trebui regândite organizarea și subvențiile direcționate către sistemul nostru alimentar pentru a preveni viitoare pandemii?
Cum ar trebui regândite obiceiurile de consum în masă pentru a preveni viitoare pandemii?
Cum ar trebui protejat mediul înconjurător și, mai ales, fauna sălbatică astfel încât să evităm efecte dezastruoase, precum cele pe care le vedem astăzi?

Surse:

https://www.nationalgeographic.com/science/2020/01/new-coronavirus-spreading-between-humans-how-it-started/

http://nautil.us/issue/83/intelligence/the-man-who-saw-the-pandemic-coming

https://www.vox.com/videos/2020/3/6/21168006/coronavirus-covid19-china-pandemic

https://www.nytimes.com/2012/07/15/sunday-review/the-ecology-of-disease.html

https://cgspace.cgiar.org/bitstream/handle/10568/21161/ZooMap_July2012_final.pdf

http://www.fao.org/3/XII/0568-B1.htm

Rob Wallace, Big Farms Make Big Flu: Dispatches on Infectious Disease, Agribusiness, and the Nature of Science, New York: Monthly Review Press, 2016. ISBN: 9781583675892


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Pandemia COVID-19 era predictibilă. Ce se tem oamenii de știință că vom ignora și de această dată

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *