Capitala este, în general, cel mai râvnit oraș pentru locuitorii unei țări. Ar trebui deci ca Bucureștiul să fie tot ce are mai bun de oferit România. Aici sunt banii cei mai mulți din economie, locurile de muncă cel mai bine plătite, sediile de multinaționale. Aici e centrul cultural al țării. Deci ar trebui să fie o plăcere să trăiești în București. Dar nu e deloc așa.
Capitala României, un oraș cu un miliard de euro buget anual, este în realitate o mizerie. Este locul din care vrei să fugi cât mai departe, ca să nu cedezi psihic. Când plec de acasă, din Prelungirea Ghencea, și vreau să ajung în centrul orașului, trec numai prin locuri care mă revoltă. Mai întâi mă enervez pe traficul de pe stradă, trafic inevitabil pentru un cartier cu 20.000 de locuitori care vin și pleacă de acasă pe o singură stradă, cu câte o singură bandă pe sens. A doua oară mă enervez când văd copiii vecinilor cum se strecoară printre mașini pentru că, pe marginea drumului, nu s-au făcut trotuare, nici piste de bicicletă, deși din 2007 până acum administrația locală a promis sute de milioane de lei pentru investiții în zonă, dar nu a făcut absolut nimic.
După aceea mă enervez când dau cu mașina în gropile din asfalt, deși știu că Administrația Străzilor din București primește 216 milioane de lei din bugetul local. Astăzi am avut un motiv în plus față de celelalte zile să mă enervez când mi-am dus mașina la service și am aflat cât trebuie să plătesc pentru piesele uzate exclusiv din cauza drumurilor proaste.
Mai departe, ajung în Drumul Taberei, un cartier răvășit complet în urma lucrărilor care se fac la noua magistrală de metrou. Lucrări care trebuiau terminate cu ani în urmă, dar care nu sunt încă nici pe departe aproape de finalizare. Și probabil va mai dura mult până vor fi astupate gropile uriașe, vor dispărea gardurile de la șantiere, vom avea din nou bulevarde și scuaruri cu iarbă și copaci.
Trec și pe lângă noul Parc Drumul Taberei, o monstruozitate de 15 milioane de euro, rece și de prost gust, începută de primarul penal Cristian Poteraș și finalizată de primarul prezent în acte, dar absent în realitate, Rareș Mănescu.
Drumul către centru mă duce apoi prin intersecția aglomerată de la Răzoare, unde semafoarele se strică frecvent și nu pot să nu mă gândesc la faptul că administrația a plătit 20 de milioane de euro pentru un sistem inteligent de management al traficului care nu a funcționat niciodată cum trebuie.
Mai merg câțiva kilometri și ajung pe malul Dâmboviței, unde stomacul mi se întoarce pe dos de la gunoaiele și peturile care zac în mormane pe ambele maluri și îmi aduc aminte că salubrizarea acestui oraș costă mai mult de 100 de milioane de euro în fiecare an.
Bucureștiul a ajuns un factor de stres pentru locuitorii săi, care văd cum se scurg, în buzunarele unor șmecheri, sutele de milioane de euro din buget fără ca ei să simtă nici o îmbunătățire a vieții. Nici măcar de puțin circ nu mai avem parte pentru că, deși avem un stadion modern de 230 de milioane de euro, meciurile de fotbal ale naționalei s-au mutat la Cluj, din cauza acoperișului de 20 de milioane de euro care nu a primit aviz de la ISU.
În schimb, avem corupție să ne punem și-n cap: un primar general prins cu șpaga în mână, primari de sector care au trecut și ei pe la mititica și consilieri generali despre care DNA ne-a spus că votează în funcție de cum și cine-i plătește. Avem construcții ilegale, autorizații date pe șpagă și multă, foarte multă nepăsare pentru soarta orașului, din partea principalelor partide politice care până acum nu au văzut în București decât un câmp de încercare pentru tot felul de nepricepuți sau hoți, dovediți care atare.
Vă dau însă o veste mai proastă: nimeni, în afară de noi, nu vrea cu adevărat să schimbe ceva în acest oraș. Uitați-vă, spre exemplu, la candidații PSD și PNL pentru Primăria Generală și puteți să vedeți clar, de pe acum, ce va fi în următorii ani. Nici Gabriela Firea și nici Ludovic Orban nu sunt soluții reale pentru acest oraș. Sunt doar doi câini trimiși să alerge după voturi pentru partid, după ce au ieșit învingători în cursele de ogari interne. Cvasi-blocajul mediatic de care au parte candidații din afara sistemului, precum Nicușor Dan (probabil singurul care, cu Asociația ”Salvați Bucureștiul”, chiar a făcut ceva util pentru acest oraș), ne arată că nici în alte centre de putere nu se dorește un altfel de primar pentru capitală. Miliardul de euro care intră în bugetul Bucureștiului în fiecare an este adevărata miză a alegerilor, iar sistemul nu vrea cu nici un chip să-l lase pe mâna unora care, Doamne ferește, poate chiar s-ar apuca să-l cheltuiască în folosul locuitorilor.
Adevărații stăpâni ai orașului nu sunt partidele care l-au stors până acum ca pe o lâmâie, ci locuitorii acestuia. Iar Bucureștiul poate fi recucerit la urne din mâinile celor care l-au luat ostatic. Nu e chiar imposibil. Ba chiar, văzând ofertele partidelor clasice, lucrurile par a se limpezi un pic. Măcar știm clar pe cine nu trebuie să votăm.
:) Un confrate in suferinta din celebra aripa a spitalului de nebuni sectia sado-maso periculosi “Prelungirea Ghencea-Drumul Taberei”.
Nu inteleg cum anume prin vot putem sa schimbam apocalipsa?!
din pacate ai mare dreptate, capitala e vai de mama ei din toate punctele de vedere, circulatia este un cosmar, desi desfiintarea intersectiilor la jumatate si a trecerilor de pietoni la un sfert, ar mai rezolva ceva, la fel si interzicerea virajului la stanga si mai multe sensuri giratorii(vezi Brasov), spatiile verzi sunt o alta mare problema, Oprescu se lauda ca planteaza 1 milion de platani, nu a facut nimic, dimpotriva s-au distrus partial unele parcuri si spatii verzi dintre blocuri, ca sa se faca alte blocuri, intr-adevar santierele dureaza nepermis de mult, constructia in ritm de melc asociata cu multa mizerie ne caracterizeaza din plin, cei doi candidati oferiti de psd si pnl sunt jalnici, cred ca Nicusor Dan ar trebui sa iasa mai mult la televiziuni, nu-l cunoaste lumea , daca vrem sa schimbam orasul ne trebuie alti primari, nu alti spagari!!