Era prin 2000 când, într-o discuţie informală cu Romano Prodi, pe atunci proaspăt preşedinte al Comisiei Europene, Mugur Isărescu, proaspăt şi el premier al României, negocia data intrării în Uniune a ţării noastre. 2007! a zis Isărescu. De ce 2007? a întrebat Prodi. Isărescu n-avea nici cea mai vagă idee dacă România va putea fi gata de aderare în 2007, dar cine ar fi avut?
Progresele erau lente, în salturi, economia tocmai ieşise dintr-o criză ce aruncase PIB-ul ţării înapoi la nivelul de pe la jumătatea anilor ’80, iar clasa politică urmărea doar declarativ integrarea… Mai târziu, Isărescu avea să recunoască faptul că a ales cifra şapte doar pentru că i-a sunat lui a cifră biblică, dar lui Prodi nu-i putea spune asta, că ar fi părut neserios.
Aşa că a început să îi înşire lui Prodi o simulare a evoluţiei economiei, din care chiar reieşea că România va fi gata în şapte ani pentru a deveni stat membru UE. O avea de acasă, gata făcută, nici nu e greu să faci din astea, depinde ce vrei să demonstrezi cu ele.
Însă Prodi nu l-a crezut pe Isărescu. I-a spus: Tot nu veţi fi pregătiţi şi veţi suferi mult din cauza integrării precoce în UE. Dacă şapte ani vreţi, şapte ani punem, dar, spuneţi-mi, de ce vreţi în 2007?
Pentru că o astfel de ţintă mobilizează altfel energiile societăţii şi, mai ales, îi responsabilizează pe politicieni, răspunse Isărescu.
Zis şi făcut. România a intrat într-adevăr în UE în 2007, dar, aşa cum proorocise Romano Prodi, a intrat nepregătită. N-avea nici cea mai vagă idee cum să atragă uriaşele fonduri europene puse la dispoziţie. Când a învăţat, a învăţat mai întâi cum să le fure, iar apoi a experimentat dureroasele mecanisme de corecţie prin care statul dă înapoi banii furaţi.
De fapt, până de foarte curând, România putea spune că e printre contributorii UE, căci nu reuşea să atragă fonduri nici cât suma pe care o cotiza anual la bugetul Uniunii.
Şi, totuşi, Prodi n-a avut dreptate.
Anunţarea aderării la UE în 2007 a deschis poarta investiţiilor, astfel încât, între 2000 şi 2007, PIB-ul României s-a triplat. Nu mi-e clar cum ar fi putut Isărescu să prevadă asta, fără calităţi paranormale nu prea avea cum, dar sunt sigur că dacă în 2000 nu s-ar fi anunţat 2007 ca dată a aderării, probabil azi economia n-ar fi arătat foarte diferit de cea de atunci.
Azi, la 15 ani de la discuţia dintre Isărescu şi Prodi, PIB-ul României este chiar de patru ori mai mare decât atunci, dar aproape un sfert din el sunt bani europeni. Şi asta pentru că, în ultimii opt ani, România a plătit Europei 11,6 miliarde de euro, dar a luat înapoi aproape 30 de miliarde, asta cu tot cu fondurile de preaderare.
Personal, îl consider pe Isărescu un om înţelept, dar cred că decizia cu cei şapte ani a fost mai mult o chestiune de şansă. Dacă nu s-ar fi anunţat atunci, poate nici n-am mai fi fost invitaţi să aderăm la UE, căci a venit criza.
Ceea ce nu înţeleg însă azi este de ce guvernatorul Mugur Isărescu, un om cu 15 ani mai înţelept decât premierul Mugur Isărescu, nu aplică aceeaşi filozofie şi în cazul aderării României la zona euro. Că doar s-a văzut, la români nu funcţionează nimic dacă termenele nu sunt ferme…
e revolutionar articolul..pai tot asa, draganesteanul isarescu putea spune 2005..era un termen mai scurt si tinand cont de teoria d-voastra, cu mobilizarea natiei cand are termene precise de indeplinit, romanii ar fi muncit si mai tare, ca ardea situatia!!! in alta ordine de idei, cum se poate impozita bacsisul sau spertzul?? cine e slab la creier, ca d-l teodorescu, sa spuna cat a dat spertz cuiva?? si cine va recunoaste ca a primit spertz??? de unde a aparut colectia asta de oligofreni care vor neaparat sa fie ministri???
Draga Moise,
Ai prostul obicei de a-l ataca, fara motiv, pe Premierul Boc.
Spui ca erau foarte multe alte solutii, mai bune, fata de cele adoptate de Guvernil Boc, dar nu spui care erau acele solutii.
Asa face si Plagiatorul.
Este simplu sa fii viteaz, dupa terminarea razboiului (crizei economice mondiale).
Fii sigur ca nu existau alte masuri, mai bune, pentru ca daca ar fi existat, le-ar fi luar Guvernul Boc.
Guvernul Boc s-a consultat in prealabil cu cei mai buni spaecialisti din ministere, de la Banca Nationala, de la FMI, de la Banca Mondiala, de la UE, au facut simulari si au luat cele mai bune masuri posibile.
Faptul ca GDF a cistigat un proces este, cel mai probabil, semnul ca a nimeri peste niste judecatori corupti, care le-au dat cistig de cauza, contra unor sume importante.
Chiar daca prejudiciul GDF a fost real, (precis ca l-au recuperat de atunci) Boc a facut foarte bine ca a aminat plata acelei sume, pentru o perioada cind tara va fi iesit din recesiune, cind ar fi revenit pe crestere economica si ar fi avut de unde plati.
si bulgaria? noroc cu romania? parca era clar ca intra la pachet
euro: rabdare, macar 2 luni, sa vedem ce iese cu grexit, si ce mai zic poloneziii, care se pricep mult mai bine ca noi la politici liberale
Moise te vad impacientat :) de lipsa rapiditatii de aderare la Euro. Uite motivele ptr care guvernatorul nu iti impartaseste impacientarea si entuziasmul ideii de aderare rapida:
Romania este singurul stat membru UE fost comunist din estul Europei, in afara zonei euro, care are in prezent o data tinta pentru adoptarea monedei unice.
“In celelalte state prevaleaza o atitudine de expectativa motivata nu neaparat de dificultatea incadrarii in criteriile de convergenta nominala, (..) ci de o revizuire de substanta a abordarii procesului de trecere la euro in ansamblul sau. Aceasta revizuire s-a produs pe fondul estomparii avantajului adoptarii euro, concomitent cu cresterea vizibilitatii costurilor acesteia, la care se adauga disparitia avantajului pe care statutul de membru al zonei euro il ofera din perspectiva costurilor de finantare. In plus, beneficiile procesului de integrare comerciala apreciate anterior ca fiind incontestabile au fost sensibil diminuate de trenarea cresterii economice in tarile din zona euro”, a adaugat guvernatorul.
(…)
Isarescu a accentuat si aparitia unor costuri directe ale intrarii in zona euro provocate de criza datoriilor suverane si de instituirea mecanismelor de rezolutie, iar suportarea acestor costuri presupune un efort substantial suplimentar.
“Din punct de vedere politic, este dificil de explicat publicului necesitatea contributiei financiare la mecanisme de care deocamdata beneficiaza tarile mai bogate”, a adaugat guvernatorul.
(succes si pe mai departe la Biziday, las totul la o parte ptr emisiune :)