Vlad Slăvoiu

Niște penali

În conferinţa de presă susţinută joi, 15 februarie 2018, dl Klaus Iohannis a rezumat de la bun început scandalul care a prilejuit-o, Preşedintele Republicii noastre arătându-ne, cu această expresivă ocazie, ce spectaculos e când rezumă: „Nişte penali fac o încercare disperată să atace şi să discrediteze Direcţia Naţională Anticorupţie şi conducerea acestei direcţii.” Dna Sorina Matei, ziaristă, i-a adresat dlui Iohannis – sau, ca să fiu sincer, s-a căznit să-i adreseze acestuia – două întrebări, şi mărturisesc că m-am bucurat că, la capătul lungului drum al întrebărilor ei către Preşedinte, dna Matei a reuşit să nu facă implozie – fapt pe care-l consider o performanţă în sine.

Una din întrebările ziaristei avea ca scop lămurirea înţelesului termenului „penali”. Dacă prestaţia ei a fost năucitoare, în schimb solicitarea dnei Matei este corectă, este legitimă: oricine, şi cu atât mai mult reprezentantul statului român, trebuie să poată să spună ce înţelege prin cuvintele pe care le foloseşte. Refuzul dlui Iohannis de a răspunde la întrebare îl pune pe politician, vrea sau nu vrea, în variaţie liberă cu fostul ministru de la Justiţie, dl Florin Iordache, supranumit „altă întrebare”. Motivaţia (căci Preşedintele a ţinut să-şi şi motiveze refuzul, n-a răbdat să ne lase fără explicaţie) a fost: „Asta cu penalii am explicat-o de suficiente ori, nu e cazul să revin.” Năstruşnic Preşedintele nostru, bine că nu e chirurg: „Domnilor, operaţia asta am făcut-o de-atâtea ori încât acestui pacient vă propun să-i facem altceva, de-o pildă să-i scoatem toţi dinţii sau să-i tăiem piciorul…”

Totuşi, are vreun sens rezumatul prezidenţial? Eu cred că da. Din afirmaţia dlui Iohannis, eu am înţeles că e bine să manifestăm prudenţă faţă de afirmaţia „la DNA Ploieşti s-au falsificat probe” (în esenţă, asta e afirmaţia care-a generat tămbălăul) deoarece se poate ca, în spatele ei, să se ascundă interesul unor persoane de a decredibiliza şi vulnerabiliza o autoritate a statului, nu dorinţa de a face ca adevărul să iasă la iveală, şi finalmente deoarece se poate ca ea să fie falsă. Din acest punct de vedere, un îndemn la atenţie adresat societăţii în general e cum nu se poate mai necesar la noi, astăzi, unde toată lumea dă semne că ştie lucruri pe care, de fapt, nu le ştie şi face afirmaţii, trage concluzii şi emite opinii bazându-se pe ele. De asemenea, aş zice că este mai cuminte să nu-i luaţi în braţe pe unii dintre cei care se plâng de abuzurile la care îi supun autorităţile măcar pentru poate plictisitorul, dar eficientul motiv că, după ce-şi spun oful (care nu e obligatoriu să fie mincinos sau nereal), ei pleacă de la întâlnire în maşinile lor scumpe (pe care nu e obligatoriu să le fi furat), pe când dumneavoastră vă urcaţi în automobile mai ieftine sau chiar în autobuz. Purtaţi-vă în primul rând dumneavoastră de grijă, nu lor; sau, altfel: purtaţi-le tot atâta grijă câtă vă poartă şi ei.

Pe de altă parte, faptul că nu ştim dacă la DNA Ploieşti s-au falsificat probe nu înseamnă că ştim că nu s-au falsificat, iar un Preşedinte care expediază suficient o întrebare legitimă ar trebui ţinut minte de cetăţeni. În spaţiul public s-au făcut nişte afirmaţii care, dacă nu le-a fost încă stabilită valoarea de adevăr, nu vin totuşi dintr-un pur neant pentru a fi brodate pe o imaculată canava, astfel că e necesar ca ele să fie cercetate şi astfel că un Preşedinte responsabil, serios, respectabil s-ar cuveni să le privească şi cu atenţie, şi cu îngrijorare, nu să le refuze cu formula prostească „nişte penali”. Tot aşa, dacă procurorul-şef al DNA are o prestaţie bună la o conferinţă de presă, lăudaţi-o: merită, dar nu săriţi de pe scaune să pupaţi televizorul şi să cântaţi: „I love You, Codruţa”. Pe de o parte pentru că, din câte s-a cercetat până acum, dna Kövesi nu e moaşte, pe de alta deoarece singura persoană îndreptăţită s-o iubească e iubitul ei (sau iubita, ţara e liberă). Şi nu faceţi confuzia între o prestaţie bună la o conferinţă de presă şi adevărul sau falsitatea unor afirmaţii.

În sfârşit, formula „nişte penali” – pe care dl Iohannis s-a gândit el că ar fi o idee bună s-o folosească – este, în realitate, un exemplu de eroare logică, un argument ad hominem, iar dna Sorina Matei are dreptate când spune că „penalii” (aflaţi în fază de urmărire sau judecată ori condamnaţi) se bucură, cu toţii, de prezumţia de nevinovăţie. Da, chiar şi „penalii”condamnaţi – evident, nu pentru faptele pentru care au fost condamnaţi. Astfel că este inacceptabil să faci ce face Preşedintele, care, în esenţă, spune că, fiind „penali”, orice acuzaţie pe care o aduc ei e obligatoriu falsă. Remarc şi faptul că dna Matei ar fi putut pur şi simplu să-l întrebe pe dl Iohannis dacă un inculpat care face o afirmaţie care poate sta la baza unei viitoare acuzaţii penale este în mod necesar mincinos; sunt convins că răspunsul primit ar fi fost negativ.

În plus, dacă ar fi procedat aşa, dna Matei s-ar fi scutit de ironiile care i-au calificat prestaţia.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “Niște penali

  1. Alex

    Domnule, atentie la ce afirmati:
    Serios?? Pana si condamnatii au prezumtie de nevinovatie?
    Prezumtia de nevinovatie functioneaza in procesul penal, in fata procurorului sau a judecatorului, etc…Ea NU functioneaza in politica sau in mijlocul comunitatii! Afirmatiile Presedintelui sunt afirmatii politice.
    Acolo de unde vin eu, comunitate media-mica, toata lumea stie cine fura, ce si cum! Unii admira curajul, altii condamna hoitia, altii asteapta frustrati la coada sa aplice metoda! Nu e nevoie nici de procurori nici de judecatori nici de prezumtii…
    Genul asta de „obiectivitate” de care da dovada ce spuneti imi aminteste de „Hainele cele noi ale imparatului”…Imparatul e gol domnule.

    Reply
    • Vlad Slăvoiu

      @Alex: Da, prezumția de nevinovăție funcționează în procesul penal, ceea ce înseamnă că un condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, oricărei infracțiuni (și cu atât mai mult cineva aflat în urmărire sau judecată), nu este automat vinovat de săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare atunci când denunță că, să zicem, „la DNA Ploiești s-au falsificat sobe (desigur, probe)” din pricina gingașului fapt că e un „penal”. Pe scurt: Da, și condamnați definitiv se bucură de prezumția de nevinovăție.

      Reply
  2. Niste intrebari

    Articolul se bazeaza pe sofisme ieftine pentru a-i apara pe infractori.
    Prezumptia de nevinovatie se refera exclusiv la pedeapsa, care nu poate fi aplicata pina la sentinta data de un judecator. Dar pot fi luate niste masuri preventive.
    Un infractor este vinovat din momentul in care a comis o infractiune, nu din momentul in care se pronunta justitia. Nu poate fi pedepsit, pina nu se pronunta justitia.
    Un hot este vinovat din momentul in care a furat, nu din momentul in care se pronunta justitia.
    Un tilhar este vinovat din momentul in care a tilharit, nu din momentul in care se pronunta justitia.
    Un violator este vinovat din momentul in care a violat, nu din momentul in care se pronunta justitia.
    Poate victima nu depune plingere, poate nu exista dovezi, poate infractorul distruge probe, poate aduce martori mincinosi, poate judecatorul este corupt sau santajabil. Infractorul este vinovat din momentul in care a comis o infractiune, indiferent daca se pronunta, sau nu, justitia.
    Aberatia indusa de prezumptia de nevinovatie poate fi extinsa.
    De ce sa fie trimis un infractor in judecata, daca, pina se pronunta justitia, el este nevinovat ?
    Adica, de ce sa fie trimis un nevinovat in judecata ?
    De ce sa fie judecat un infractor, daca, pina se pronunta justitia, el este nevinovat ?
    Adica, de ce sa fie judecat un nevinovat ?

    Reply
    • gerstapo&kagb

      Din cate stiu eu procurorul hotaraste inceperea urmaririi…, eventual, penale, in urma unu denunt ori a unei plingeri penale – daca nu el, atunci Parchetul ori alt procuror ierarhic superior. Daca Procuratura dispune sa NU inceapa ACTIUNEA impotriva respectivului cetatean, atunci te adresezi la CEDO!
      Rezulta ca PROCURORII hotarasc din capul locului daca suspectul indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi trimis in judecata in baza unor probe/ denunturi/ informatii…, dandu-i respectivului suspect calitatea de parte implicata intr-un Proces. Iar daca procurorii incalca legea si falsifica probe… sunt eliberati din fc si sunt dati la randul lor in JUDECATA de statul roman.
      Suspectii de savarsirea unor infractiuni NU sunt automat vinovati si se bucura de prezumtia de nevinovatie, pana la pronuntarea definitiva instantei. Asa inteleg eu ca fc statul de drept, nu cel politienesc, dictatorial, dar nu am studii de specialitate.

      Reply
      • MIB

        Asa o fi, numai ca pareti a ignora calitatea penalilor respectivi. Acestia nu sunt interlopi stand langa politistul cu capul semi-crapat, cu sabia in mana, clamand ca pana la sentinta definitiva si irevocabila politistul s-ar fi putut impiedica si lovi in sabia careia interlopul ii admira visator taisul. Sunt demnitari care au depus diverse juraminte si angajamente in exercitiul functiei, dupa care au fost prinsi si condamnati incalcand acele promisiuni, dupa care cer sa fie tratati ca pruncii nevinovati la urmatoarea incercare. Au unii un proverb, ca daca un prieten te inseala odata e vina lui, iar daca te inseala de doua ori este a ta, ca n-ar fi trebuit sa-ti mai fie prieten dupa prima calcare pe bec. Ori vorbaria umanist-legalista de mai sus pare a acredita idea ca pentru oricate a fost dovedit la urmatoarea incercare ne spalam creierul si-l tratam ca pe-un nevinovat? Pai ce sens mai are in sens juridic termenul de recidivist? Faptul ca diverse anomalii morale, mintale si genetice fac posibila nu doar prezenta unui condamnat in fruntea unui partid, ci unanimitatea intregului partid in sustinerea respectivului, n-ar trebui sa ne incurajeze in a transforma anomaliile in gramatica.

        Reply
        • ANTI savonarola

          Sunt deci INCULPATI intr-un Dosar penal si s-a inceput urmarirea penala impotriva lor, cu unele PROBE falsificate de catre procurorii statului roman? Pai, ce Justitie e asta!? Ce soi de stat de drept e asta? Au procurorii DNA caiet de sarcini, norma de indeplinit, in schimbul unor remuneratii consistenta si avansare? Daca INCULPATII sunt urmariti penal, in atare situatii, pot fi persiflati de sheful STATULUI deee… Dreptzi! intr-un mod politicianist amintind de Base?

          Reply
          • MIB

            Ma gandesc ca din greseala a nimerit comentariul aici, altfel ati fi semnat Alien sau Anti MIB, Dar raspund oricum: daca procurorii falsifica probe nu asta trebuie sa demonteze avocatii gras platiti si alimentati cu informatii din interior (daca dumneavoastra faceti presupuneri fara acoperire banuiesc ca avem cu totii acest drept)? Sau avocatii trebuie doar sa aiba permis de conducere categoria B in asteptarea unor fotolii parlamentare, de unde sa cioparteasca legea dupa chipul si asemanarea lor? Si nu ma refeream la inculpati la prima abatere pe baza unor probe falsificate. Ma refeream la recidivisti condamnati definitiv. Si la grupuri infractionale organizate sub forma de partide politice.

  3. mome

    Dle, esti un nerusinat. In timp ce borfasii politici cercetati, condamnati sau chiar puscariasii (si adeptii lor), la anumite posturi TV , ne numesc (public) pe noi , nazisti, tefelisti sau drogati , dvs. doriti sa-i manajam si sa-i lasam sa ne insulte, sa ne umileasca si apoi sa ne rada in nas ? Cata nerusinare si ipocrizie !

    Reply
  4. gabriel radeanu

    In esenta este vorba despre credibilitate,o insusire care are natura esential subiectiva,insa se pare ca institutia prezidentiala a ales calea stigmatizarii,pentru a reitera inca odata lozinca la moda.Ceea ce este in mod frustrant lipsit de orice masura a rezonabilului,si demonstreaza ipocrizia conceptuala, este faptul ca 90 la suta din dosarele DNA-ului,au ajuns la condamnari,avand la baza declaratiile volens-nolens,a acestui gen de oameni – penali sau potential penali.De ce ar fi mai valoroase pentru justitie,declaratiile obtinute prin amenintari sau de oportunitate ,decat declaratiile voluntare a acestor tip de oameni?

    Reply
  5. Mihai M

    un articol necesar. se pare ca argumentul ad hominem este o boala infectioasa pana la urma, se aplica si probelor in ultima vreme; parca nu ar mai exista conceptul de expertiza pentru a pune deoparte argumentul cu penalii.

    PS: Dave: Mens rea? How could we have gotten mens rea? … Mens rea… My God! No! … I need a doctor! (Gene Wilder in „See no evil hear no evil”)

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *