Never say never again

Presedintele tarii a anuntat ieri ca seful in functie al SIE (Serviciul de Informatii Externe) a fost insarcinat cu formarea noului guvern. Deci, seful SIE a fost desemnat drept candidat pentru functia de prim-ministru.

De ce a fost implicat un serviciu de informatii in viata politica, atat de direct, de adanc si de brutal, este o intrebare ce devine retorica in raport cu actuala “structura de comanda” a tarii.

Simpatia unui presedinte pentru serviciile secrete nu este blamabila in sine pentru ca, la nivel teoretic, si nu pot vorbi decat la nivel teoretic, acele servicii, ca si presedintele, vor binele tarii, iar nu raul ei. Probleme apar atunci cand simpatia se transforma in pasiune arzatoare sau chiar obsesie. Cam asta este si diferenta dintre democratie si autoritarism (ca sa folosim un eufemism).

Recenta desemnare a sefului unui serviciu de informatii, in functie (!), drept candidat pentru prim-ministru surprinde iar societatea, nu doar civila, ci in ansamblu, cu o tema nefacuta: nu a fost introdusa in lege interdictia pentru o persoana dintr-un serviciu secret de a intra direct in viata politica, fara conditia trecerii unui numar de ani, sa zicem 5, intre incetarea functiei in serviciul secret si intrarea in viata politica, perioada absolut necesara pentru “decontaminare”.

Nu intra in discutie infiltratii, cei sub acoperire din viata politica. Aia sunt acolo, in politica, la serviciu. Dar, macar pentru cei care, pe fata, intra in viata politica direct dintr-un serviciu de informatii, ar fi foarte necesar sa se prevada o astfel de interdictie temporara in lege.

In alte tari, care se cred democratice, acolo unde legea tace, dar morala cere, se mai aplica si regulile moralei. La noi, care nu ne credem democratici, ci chiar suntem, respectam cu sfintenie legea, fiind stat de drept. Asa ca daca legea nu prevede nimic, nu ne mai incurcam si cu tot felul de reguli morale.

In lipsa interdictiei legale de care vorbeam, nu stiu daca ar fi cu adevarat exagerat ca noul Guvern sa arate astfel:

Ministerul Securitatii Afacerilor Externe si Ioropene – I.M. Pacepa

Ministerul Securitatii Artelor si Culturii – Ion Besoiu

Ministerul Securitatii si Internelor – Gheorghe Turda

Ministerul Securitatii Comunicatiilor si Societatii Informationale – Grigori Rasputin

Ministerul Securitatii Sanatatii – Baranyi Francisc

Ministerul Securitatii Finantelor Publice – Mihai Caraman

Ministerul Securitatii Justitiei – Johnny English

Ministerul Securitatii Transporturilor si Infrastructurii – Richard Sorge

Ministerul Securitatii Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Virgil Magureanu

Ministerul Securitatii Dezvoltarii Regionale si Turismului – Mata Hari

Ministerul Securitatii Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – Aldrich Ames

Ministerul Securitatii si Apararii Nationale – James Bond

Ministerul Securitatii Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului – Markus Wolf

Ministerul Securitatii Mediului si Padurilor – Anna Chapman

Ministerul Securitatii Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri – Liviu Turcu

Desigur, pentru un om obisnuit este foarte greu sau imposibil sa-i contacteze pe multi dintre acesti candidati. Dar, nu cred ca pentru un sef al unui renumit serviciu de informatii exista cuvantul “imposibil”.