Mining Watch Romania

Ministerul Mediului tot iubește cianura

Otrava

“M-am simțit rău în ultimele zece zile. Am avut dureri de cap, dureri de gât, ochi lăcrimând și o senzație de apăsare claustrofobică peste pieptul meu. Știu ce am și nu este de la fân, gripă sau astm. Am fost otrăvit. Deloc surprinzător, pentru că tocmai m-am întors din cel mai poluat loc din Europa”. Sunt cuvintele lui George Monbiot, jurnalistul de la the Guardian, care scria în anul 2000 despre deversarea cu cianuri de la Baia Mare.

100.000 de metri cubi de steril cu cianură s-au vărsat atunci în Tisa, otrăvind râul. Pata de cianură s-a întins până la Marea Neagră. Dezastrul, numit ‘al doilea Cernobâl’, i-a determinat pe oficialii europeni să ceară noi legi pentru a împiedica poluări similare. Așa a apărut Directiva Europeană pentru Gestionarea Deșeurilor ce impune limite privind concentrațiile, permițând însă folosirea în continuare a cianurii în minerit.

Au trecut șaisprezece ani de la cel mai grav accident minier din istoria recentă a Europei. În tot acest timp, lumea a cunoscut noi și noi deversări cu cianuri. Directiva europeană nu a putut preveni un nou dezastru cu cianuri, de data aceasta în Marea Britanie, în 2009. Țări precum Cehia, Ungaria și mai recent Slovacia, bogate în resurse și temându-se de posibile accidente, au mers dincolo de prevederile directivei și au interzis cianura prin legi naționale. Inclusiv Parlamentul European a recunoscut pericolul reprezentat pentru sursele de apă și a recomandat interzicerea folosirii ei în minerit. Cu toate acestea, comisari europeni au venit și au plecat; nimeni nu și-a asumat vreo responsabilitate.

Dacă ai merge însă astăzi oriunde în România pe stradă și ai întreba la întâmplare ce știe lumea despre cianură, cele mai multe răspunsuri ar fi că ‘cianura ucide’. La concentraţii de peste 3 mg cianură la litrul de apă un râu este mort și inhalarea acidulului cianhidric poate ucide un om în mai puțin de un minut.

Dar dacă ai fi ministru al mediului și ai afla că România ar putea deveni cel mai mare consumator de cianură în minerit din Europa, ce ai face? Sau, dacă ai fi prim-ministru și ai ști că proiectele cu cianuri propuse în România la Baia Mare, Certej sau Roșia Montană sunt în zone dens populate, ce ai face?

Întâlnirea

Ministerul Mediului a invitat rețeaua Mining Watch România pentru o discuție în contextul în care instituția elaborează pentru Guvernul României un nou punct de vedere privind legea de interzicere a cianurii aflată în Parlament.

Rețeaua noastră, născută din experiența membrilor săi de a analiza critic proiectul Roșia Montană, s-a implicat în ultimii ani în monitorizarea tuturor proiectelor miniere aurifere propuse în România. Am fost în fiecare din comunitățile afectate, am vorbit cu oameni care se simt ‘ai nimănui’, lăsați pradă companiilor miniere. Am văzut resemnarea celor afectați de poluarea din Baia Mare. Am citit studii și rapoarte care arată distrugerea provocată de deversările cu cianuri. La drum cu toate aceste argumente culese și motivele juridice de rigoare, ne-am pornit, Ștefania Simion, coordonatorul echipei juridice a Campaniei Salvați Roșia Montană și eu, campaigner Mining Watch, către Ministerul Mediului. O întrebare ne era întipărită în minte: ‘Oare de data aceasta oamenii ministerului vor fi deschiși la interzicerea cianurii?’

Am urcat scările reci din marmură ale ministerului și am fost conduși într-un birou spațios chiar de recent numitul secretar de stat pe biodiveristate, speologul Viorel Lascu. Îmbrăcat lejer, cu bocanci de drumeție și un rucsac purtat pe umăr, ne-a invitat să intrăm. Omul contrasta evident cu interioarele, cel puțin la o primă vedere. Apoi ni s-au alăturat pentru discuție Corina Lupu, secretarul de stat responsabil pe deșeuri și Dorina Mocanu, chimist și director al Direcţiei de Control al Poluării. Ulterior a venit și directorul de comunicare al ministerului, Mihai Drăgan. Aceștia din urmă erau oameni care au supraviețuit tuturor guvernărilor ultimilor ani.

Lascu a început discuția în timp ce își aranja încă lucrurile pe masă. Primele cuvinte, un argument folosit des de industrie: Sunteți siguri că nu se exploatează cu cianură? Ștefania i-a răspuns: Da, în România nu mai sunt mine active care folosesc cianuri din 2006. Ceea ce a părut pentru o clipă o întrebare firească s-a transformat curând într-un ping-pong ‘se exploatează – ba nu se exploatează’. Pe măsură ce minutele lungi au trecut, fără ca Lascu să poată numi unde în România, am simțit cum sângele îmi îngheața în vene. Dacă și speologului Lascu îi place cianura?

10 părți cianură, o parte absurd

Au urmat câteva minute de tăcere, timp în care cei prezenți au parcurs fișa cu argumentele anti-cianură întocmită de noi. Lascu, fondator şi fost preşedinte al Federaţiei de Speologie, ne-a spus clar că nu-l interesează discuția despre Roșia Montană. Era dispus să afle doar despre prevederile directivei privind deșeurile miniere. Îl interesau în special concentrațiile măsurate în părți per milion (PPM) de cianură, cuprinse în legislația europeană. Complexitatea riscurilor folosirii cianurii a fost redusă astfel la un singur detaliu.

Acești “pipiemi” au fost în ultimii zece ani scuza perfectă pentru a încheia orice discuție pe tema interzicerii cianurii în minerit în România: ‘Europa nu ne lasă’. Directiva elaborată prin consultarea industriei extractive nu prevede nicio limitare a cantităților traduse în sute, zeci și mii de tone, ci doar stabilește concentrații: 10 părți cu cianură într-un milion de părți de soluție. Toate riscurile asociate utilizării cianurii au fost astfel ignorate și orice dezbatere a inclus doar ‘pipiemii’.

Europenii au mușcat instant momeala venită din partea industriei și au creat o directivă pe gustul și placul companiilor. Doar că atunci când se evaporă de pe un iaz de decantare la 25 de grade, cianura nu ține cont de concentrațiile din directivă, ci de cantitățile eliberate în natură. Și așa discuția despre zecile de tone de acid cianhidric evaporate în atmosferă este anihilată, căci în directivă nu se face vorbire de gaze toxice, ci doar de ‘pipiemi’.

Și în acest dialog absurd, de care Kafka ar fi fost mândru, o întrebare totuși ne frământă: Oamenii ministerului iau în calcul sutele de hectare de deșeuri toxice invocate de noi sau se vor uita la “pipiemii” promiși de companiile miniere?

Cu un pic de cianură toți suntem datori

Directorul Dorina Mocanu are în atribuții controlul poluării provenite inclusiv din exploatările miniere. Prin mâinile ei au trecut toate comunicările ministerului referitoare la Certej. De altfel departamentul său a supervizat începând din 2004 procedura evaluării impactului de mediu al proiectului Roșia Montană.

Discuția a sărit de la ‘pipiemi’ la argumente legale. Cu o încredere de nezdruncinat Mocanu ne-a spus că cianura nu poate fi interzisă în România din pricina directivei-Dumnezeu. După o lungă polemică cu Ștefania, a recunoscut că directivele europene sunt egale cu legile interne în domeniul mediului înconjurător și drept pentru care România ar putea totuși interzice cianura în minerit. Așa au făcut și Cehia, Ungaria sau Slovacia, dar oamenilor din minister le-a plăcut să creadă că aceste state nu au zăcăminte de aur. În fapt, fiecare dintre ele au zone bogate în minereuri, doar Slovacia având rezerve de 250 de tone de aur. Iar în Ungaria, chiar Carpathian Gold care vrea acum aurul de la Rovina, a renunțat la o licență minieră după înterzicerea cianurii.

Am întrebat-o dacă știe că accidentul de la Baia Mare a stat și la baza rezoluției europene de interzicere a cianurii din 2010. Răspunsul a venit promt: Și în același timp a stat și la baza codului de bune practici al cianurii. Doamna director a uitat să spună că așa-zisul cod al cianurii este facultativ şi nu e impus de guverne. Mai mult a insistat că ‘nu este voluntar’ atunci când i-am afirmat contrariul. Dar înainte să ajungem la o concuzie pe acest subiect, Dorina Mocanu a schimbat abrupt firul discuției: Care este varianta alternativă? Lascu a preluat și el întrebarea cheie a industriei miniere: Bun ok, și eu vă întreb… asta se cere, și eu vă spun, cu ce alternativă veniți la cei… că nu putem să venim cu ‘se interzice cianurarea, punct.’ I-am răspuns că într-un raport realizat la cererea Comisiei Europene sunt descrise patru alternative aflate în diverse stadii de cercetare și dezvoltare. Ar fi dorit să ne atragă să dezbatem cât de viabile sunt aceste noi metode. Le-am sugerat în schimb să parcurgă raportul. Cât de curate sunt aceste noi tehnologii va rămâne de văzut.

Și am rămas cu întrebarea

Pe toată durata întâlnirii am căutat un punct comun și pe măsură ce timpul a trecut s-a conturat o întrebare privind poziția ministerului. Dar am plecat fără răspuns.

Roxana: Am o întrebare, pentru dumneavoastră. Sunteți aici pentru o perioadă de timp și probabil vreți o viziune nouă asupra felului în care…

Lascu: Da, să trecem peste chestiile astea politicianiste.

Roxana: Nu, nu, e o chestie de viziune.

Lascu: Așa.

Roxana: Vor fi în România 2900 de hectare de deșeuri de cianuri, rezultate din…

Lascu: De unde știtiți că vor fi?

Roxana: Stați un pic? Mă lăsați să termin?

Lascu: Da.

Roxana: Ștefan Marincea, care este fostul director al Institutului Geologic Român vine și spune chestia asta. Că sunt 68 de zăcăminte aurifere în România și în următorii ani se ajunge, posibil, la 2900 de hectare cu deșeuri cu cianuri.

Lascu: Dacă le exploatăm.

Ștefania: Da, dacă le exploatăm.

Roxana: Vă rog să îmi spuneți care este poziția ministerului în ceea ce privește modul în care aceste iazuri de decantare vor fi gestionate. Sau, vă rog să îmi spuneți care este poziția ministerului referitoare la cianură. Pentru că aș vrea să avem și noi un punct comun de la care să continuăm discuția. Că așa cumva pendulăm între chichițe, dar până la urmă e o chestie de viziune. Vă place sau nu, nu-i o chestie de politicianism.

Lascu: Nu, e o chestie de… de asta am zis să nu spuneți că ‘stați aici de nu știu când și ați venit să faceți lucruri bune’. Am venit să facem lucruri, nu e o problemă.

În loc de epilog

Discuția a durat cam o oră, însă la sfârșit totul a părut o clipă. N-am ajuns la nicio concluzie. Doar un lucru a fost explicit. Se vor întâlni și cu ‘ceilalți’. Am cerut să ni se spună cine sunt ‘ceilalți’. Au încercat să le spună pe nume, s-au privit între ei, însă nicicum n-au reușit să pronunțe un nume. Am părăsit încăperile mari ale ministerului cu o idee încremenită dureros în creier: Ministerul Mediului tot iubește cianura.

În ultimii zece ani nu a existat nicio dezbatere publică reală despre cianură, despre riscuri, despre accidente miniere. Iar proiectul legislativ de interzicere a cianurii în minerit s-a transformat curând după inițiere în stafie, fiind dosit voit prin sertarele parlamentului de fiecare din partidele politice care au guvernat.

Acum legea de interzicere a cianurii a ajuns din nou pe masa deputaților. În decembrie a fost trimisă pentru un nou raport către Comisia de Industrii, care la rândul ei a cerut un nou punct de vedere de la Guvern.

Lor nu le pasă dacă cianura va umple pe sute de hectare văile munților. Au uitat de șuvoailele de steril cu cianuri care au înghițit într-un sfert de oră satul Certej și au provocat moartea a 89 de oameni. Dar noi vedem munții transformându-se în găuri, râurile otrăvite și oamenii dezrădăcinați. Tu ce vei face?

Acum totul depinde de tine, la fel cum s-a întâmplat și în 2013 când ai ieșit în stradă pentru Roșia Montană. Tu ești cel care pune interzicerea cianurii pe agenda publică mai ales în acest an când deputații speră să fie realeși. Rolul tău democratic nu se rezumă la vot. Fii cu ochii pe ei și cere-le să adopte legea anti-cianură!

Începe cu deputații membri ai Comisiei de Industrii și zi-le că vrem să trăim într-un mediu curat.

***

sursa: miningwatch.ro

***

foto: Dan Tăuțan (mai multe imagini aici)

geamana dan tautan 1 geamana dan tautan 2 Sangele unei vieti curmate


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Ministerul Mediului tot iubește cianura

  1. marian

    Daca aveati impresia ca sunt diferiti de cei dinaintea lor v-ati inselat amarnic. Am plecat ultimul din Piata Universitatii vazand cum marea majoritatea s-a inselat profund cu speranta ca se schimba ceva dupa doar cateva zile de proteste. Sistemul si-a schimbat doar guvernul si atat, ca ansamblu este intact, poate chiar o idee mai performant impotriva noastra.

    Reply
  2. Adrian

    (Off-topic) Ministrul de mediu nu e în stare să stopeze balastierele “în salbă”. I-aș fi propus ca după audiențele de joi să dea o fugă la marea realizare-dezbatere publică pentru o balastieră din agregarea de pe valea Mureșului- din Ilia, jud. HUNEDOARA. Sau măcar să dispună transmiterea live prin Internet și să participe de la birou. Dacă tot nu o anulează cum ar fi normal, dat fiind că raportul ce s-ar dori dezbătut acolo nu s-a publicat-cazul clasic al hiperlegăturii către nimic

    http://www.anpm.ro/web/apm-hunedoara/documente-procedura-eim-si-ea/-/asset_publisher/Wzb2ztRkJWtj/content/raport-la-studiul-de-evaluare-a-impactului-asupra-mediului-pentru-decolmatare-albie-prin-exploatarea-depozitelor-de-agregate-minerale-perimetrul-ilia-?_101_INSTANCE_Wzb2ztRkJWtj_redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fweb%2Fapm-hunedoara%2Fdocumente-procedura-eim-si-ea%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_Wzb2ztRkJWtj%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1&redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fweb%2Fapm-hunedoara%2Fdocumente-procedura-eim-si-ea%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_Wzb2ztRkJWtj%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1

    În schimb, minist(e)rul balastierelor vrea să coordoneze consiliul de competitivitate pentru stimularea investițiilor, nu-i așa? rolul minist(e)rului mediului în consiliu fiind nul.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *