Judecătorii Tribunalului Bacău au ridicat sechestrul aplicat de Fisc pe bunurile Rafo Oneşti. Numai valoarea bunurilor mobile a fost estimată la 400.000.000 lei, adică aproape 90.000.000 euro.
Ridicarea sechestrului a fost cerută de acţionarul majoritar, dar şi de sindicalişti. Cei aproape 400 de angajaţi ai Rafo nu îşi mai văzuseră salariile din martie anul trecut, iar acţionarii ruşi dădeau vina pe sechestru.
Între timp, acţionarii s-au schimbat. Oligarhul rus Yakov Goldovskiy, apropiat de regimul Putin, ar fi vândut unui basarabean apropiat de Renato Usatîi, primarul din Bălţi, Republica Moldova. Acesta este urmărit internaţional pentru comandarea unui asasinat la Londra şi s-ar ascunde la Moscova. Basarabeanul ar fi vâdut apoi unui belgian, Daniel Goldenberg, proprietarul firmei Result-4-You BVBA, fost membru în Consiliul de Administraţie al Rafo.
Între timp, Rafo Oneşti a intrat în insolvenţă şi reorganizare judiciară şi ar fi curtată de Guvernul iranian. La începutul lui februarie şi la sfârşitul anului trecut, ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucureşti, Hamid Moayyer, s-a întâlnit cu reprezentanţii Rafo şi cu autorităţile locale din Bacău şi le-a transmis intenţia Ministerului Energiei de la Teheran de a prelua Rafo.
Vezi mai jos epopeea unei rafinării comuniste spoliate de mafioţii români şi pusă pe butuci de ruşi. Vezi toate mişcările de trupe din jurul Rafo, cum a jucat Statul român prin Fisc şi Justiţie, ce au făcut acţionarii. La mijloc au căzut angajaţii rafinăriei, rămaşi fără joburi şi salarii, cu nostalgia vremurilor când Rafo era un puternic combinat petrochimic.
Fiscul a pus sechestru
În aprilie anul trecut, România Curată publica următorul text cu titlul “Cum au fost împiedicaţi ruşii de la RAFO să vândă rafinăria la fier vechi şi să fenteze sancţiunile occidentale”
În decembrie 2015 şi ianuarie 2016, ANAF a instituit sechestru asigurător asupra întregului patrimoniu al RAFO Oneşti: peste 8000 de bunuri ale rafinăriei din judeţul Bacău. Numai valoarea bunurilor mobile a fost estimată la 400.000.000 lei, adică aproape 90.000.000 euro.
Fiscul voia să recupereze prejudiciul din dosarul Rafo
Bunurile Rafo au fost indisponibilizate în vederea recuperării prejudiciului uriaş din dosarul în care magnaţii Ovidiu Tender şi Marian Iancu au fost condamnaţi la aproape 13 şi, respectiv, 14 ani de închisoare. Prejudiciul din dosarul Rafo-Carom a fost stabilit prin sentinţă definitivă la peste 30 de milioane de euro, însă instanţa a decis şi recuperarea produsului infracţiunii, în total peste 70 de milioane de euro.
Tender SA, compania lui Ovidiu Tender, controla Prospecţiuni SA, firmă ce avea 2,72 la sută din acţiunile RAFO. Acţiunile lui Tender au reprezentat “calul troian” al Fiscului pentru a putea pune sub sechestru toată rafinăria ruşilor de la Petrochemical Holding Viena, grup controlat de oligarhul rus Yakov Goldovskiy.
Fiscul voia să îi împiedice pe ruşi să vândă rafinăria pe bucăţi şi să facă rost de bani pentru Putin în ciuda sancţiunilor occidentale
În 2015, acţionarii majoritari ruşi ai Rafo hotărâseră să dezmembreze rafinăria si să o vândă la fier vechi. Vezi aici: Rafinăria RAFO Oneşti va fi vândută la fier vechi
Ruşii ar fi gajat rafinăria unei bănci moscovite, apropiate de Kremlin şi vizate de sancţiunile SUA şi UE. Practic, prin sechestru, Fiscul ar fi împuşcat doi iepuri: a încercat să recupereze paguba din dosarul lui Tender şi să îi împiedice pe ruşi să taie, să vândă rafinăria şi să facă bani pentru regimul Putin, slăbit de sancţiunile economice occidentale.
Ruşii au făcut contestaţie în instanţă
Acţionarii majoritari ruşi de la Rafo au susţinut că nu au nicio vină şi au cerut Judecătoriei Oneşti să le ridice sechestrul.
“În sarcina societăţii noastre nu a fost stabilită nicio obligaţie de plată, dimpotrivă, Rafo SA având calitatea de parte vătămată în acest dosar penal (…) Niciunul dintre bunurile asupra cărora au fost aplicate sechestrele asigurătorii nu a fost dobândit de Rafo SA prin săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală”, se precizează în contestaţia la executare depusă de Rafo la Judecătoria Oneşti şi semnată de directorul general Miroslav Dermendjiev.
“Numai valoarea bunurilor mobile sechestrate a fost estimată la peste 400.000.000 lei, conform Proceselor-verbale de sechestru asigurător întocmite, la care se adaugă şi sechestrul aplicat asupra terenului aferent Rafinăriei, de peste 2.500.000 mp, precum şi asupra altor imobile situate pe teritoriul judeţului Bacău (valoarea bunurilor imobile nu a fost estimată deloc, deşi estimarea trebuia să aibă loc (…), în condiţiile în care valoarea nominală a acţiunilor Prospecţiuni SA este de numai 59.780.785 lei (peste 13.000.000 euro – n.r.), aflată şi ea în procedură de reducere”, au arătat ruşii în contestaţie.
Judecătoria Oneşti a respins contestaţia la executare formulată de Rafo Oneşti în iunie 2016
Vezi aici:
Rafo câştigă la Tribunalul Bacău. Sechestrul asupra bunurilor rafinăriei este anulat
Acţionarii Rafo nu s-au lăsat şi au făcut recurs la Tribunalul Bacău. În februarie 2017, judecătorii de la Bacău au decis să admită contestaţia la executare şi să anuleze procesele verbale de sechestru.
“Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că admite contestaţia la executare. Anulează procesele verbale de sechestru asigurător pentru bunuri mobile (…) din 21.12.2015, (…) din data de 04.01.2016 şi procesele verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile (…) din data de 21.12.2015 încheiate de AJFP Bacău în dosarul de executare nr 958772/2015”
Situaţie critică la Rafo
Acţionarul majoritar, compania Petrochemical Holding, condusă de Iakov Goldovskiy, a dat vina pe sechestrul aplicat de Fisc pentru a justifica lipsa unui plan de redresare a rafinăriei. În noiembrie, rafinăria mai avea 385 de angajaţi, neplătiţi din luna martie 2016.
Schimbări în acţionariat
În 2016, pachetul majoritar de acţiuni la Rafo ar fi fost vândut de două ori. Acţionarul principal, Petrochimical Industry Holding Viena, aparţinând omului de afaceri Iacov Goldovskiy, ar fi cedat pachetul majoritar către un aşa zis investitor din Republica Moldova, Vitali Cebanu, patronul firmei austriece Andres Capital, considerat un apropiat al primarului din Bălţi, republica Moldova, Renato Usatîi.
Din octombrie anul trecut, Renato Usatîi este dat în urmărire internaţională. El s-ar ascunde la Moscova. Usatîi este bănuit că ar fi comandat asasinarea unui om de afaceri rus la Londra, acum patru ani. Criminalul, Vitalie Proca, a ratat atunci ţinta, iar omul de afaceri a scăpat cu viaţă. Vezi cine e Usatîi aici:
După doar o lună şi jumătate, în iulie, Ceabanu ar fi cedat acţiunile omului de afaceri belgian Daniel Goldenberg, proprietarul firmei Result-4-You BVBA, fost membru în Consiliul de Administraţie al Rafo. Vezi aici:
Tranzactii suspecte la RAFO. Spectator: statul roman
Rafo, curtată de iranieni?
Potrivit presei locale, pe RAFO ar fi pus ochii guvernul iranian:
Ministerul Energiei din Iran şi-ar fi arătat interesul pentru a prelua Rafo. La începutul lui februarie a avut loc o întâlnire a conducerii Rafo cu ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucureşti, Hamid Moayyer. La sfârşitul anului trecut, ambasadorul a avut întâlniri şi cu autorităţile locale, la Camera de Comerţ şi Industrie Bacău.
Timeline cu istoricul Rafo
1964: a fost construită patforma petrochimică Borzeşti, din care a făcut parte şi rafinăria Rafo. Rafinăria prelucra ţiţei sulfuros de import
1991: Rafo a devenit companie independentă juridic
2001: Rafo a fost privatizată de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Activelor Statului (APAPS). Firmele Imperial Oil din Bacău şi Canyon Servicos din Portugalia au cumpărat aproape 60 la sută din acţiunile rafinăriei cu 7,5 milioane de dolari. Ulterior, participaţia celor două firme a ajuns 94,5%.
Imperial Oil Bacău, acţionarul majoritar la Rafinăriei Dărmăneşti, aparţinea liderului PSD Corneliu Iacobov. Imperial Oil şi Canyon Servicos s-au angajat să facă investiţii de 80 de milioane de dolari şi să îşi asume datoriile istorice ale rafinăriei de aproape 200 milioane de dolari.
2003: Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit acţionar principal la Rafo în urma preluării de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din acţiunile rafinăriei. Balkan Petroleum era deţinută în proporţie de 50% de firma VGB, administrată de omul de afaceri Marian Iancu.
2004: Balkan Petroleum şi-a majorat participaţia la Rafo la 97,82%, după ce a cumpărat acţiuni de la Canyon Servicos şi Imperial Oil. În acelaşi an, rafinăria a intrat în insolvenţă, având obligaţii de plată de peste 8.000 de miliarde de lei vechi către bugetul statului.
2005: au început anchetele împotriva acţionarilor de la Rafo după ce Traian Băsescu a ajuns şeful statului. De altfel, în campania prezidenţială din 2004, Băsescu a acuzat jaful de la Rafo Oneşti. “Jafo Oneşti”, aşa îi spunea Băsescu.
Cu toate acestea, în timpul anchetei, în iulie 2005, firma Calder-A din grupul Petrochemical Holding a încheiat cu Balkan Petroleum un contract pentru preluarea a 98% din acţiuni. Calder-A era controlată de cetaţeanul rus Iakov Goldovskiy, fostul preşedinte al companiei petrochimice ruse Sibur.
2006: Rafo a fost preluată în plin program de reorganizare judiciară de catre Petrochemical Holding din Austria, reprezentată de Iacov Goldovskiy. Rafo avea 2300 de angajaţi, potrivit Sindicatului Rafinorul Oneşti.
2008: activitatea rafinăriei a fost oprită sub pretextul unor investiţii de modernizare estimate să dureze doi ani. Rafinăria nu a mai fost repornită de atunci. Cei mai mulţi angajaţi au fost concediaţi şi a rămas doar personalul ce asigură mentenanţa instalaţiilor.
2011: acţionarul majoritar al Rafo, Petrochemical Holding, a contractat un împrumut de 150 de milioane de euro de la banca VTB Capital Londra. Petrochemical a depus ca garanţii 20 % din acţiunile deţinute la RAFO.
2012: fostul patron al Rafo, Corneliu Iacobov, a fost condamnat la 7 ani de detenţie pentru prejudicierea rafinăriei.
2013: Patronatul rus de la Rafo a vândut rezerva de 42.000 de tone de ţiţei deţinută la Conpet. Rezerva era necesară în cazul în care compania ar fi decis să-şi reia activitatea de rafinare. Între timp au fost vândute locomotivele, vagoanele, terenurile şi benzinăriile Rafo. Valorificările de active au adus în conturile patronatului rus o sumă estimată la aproape 40 milioane de euro.
2014: Judecătorii Curţii de apel Bucureşti Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea i-au condamnat definitiv pe fraţii Iancu într-un alt dosar legat de prejudicierea Rafo cu peste 30 de milioane de euro. În acest caz, Marian Iancu a primit 12 de închisoare pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.
2015:
Ianuarie: banca VTB Capital şi-a extins gajul pe 80 % din activele RAFO. Banca londoneză este deţinută de VTB, a doua mare bancă din Rusia, controlată de Kremlin. VTB este vizată de sancţiunile SUA şi UE împotriva Rusiei, după anexarea Crimeei si conflictul din estul Ucrainei. Vezi aici o anchetă a jurnalistului Cosmin Savu de la emisiunea “România, te iubesc!” a Pro Tv:
Mai: judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea, au extins sechestrul în cazul Rafo, inclusiv asupra concesiunilor din Africa de vest ale lui Ovidiu Tender, din Sierra Leone, Senegal şi Guineea Bisau. Ulterior, judecătoarea Camelia Bogdan a fost recuzată şi înlocuită din complet cu colega ei, Georgiana Tudor.
8 iunie: cu o zi înainte să se prescrie faptele, judecătorii Georgiana Tudor şi Alexandru Mihalcea au pronunţat sentinţa definitivă. Tender a primit 12 ani şi 7 luni de închisoare şi Marian Iancu s-a ales cu 14 ani de detenţie. Instanţa a decis recuperarea unui prejudiciu de peste 70 de milioane de euro. Din sentinţa definitivă dată de judecătorii Georgiana Tudor şi Alexandru Mihalcea lipsește însă partea cu identificarea concesiunilor din Africa de vest ale lui Ovidiu Tender, aşa cum prevedea decizia de extindere a sechestrului din mai, luată de magistraţii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea.
Vezi diferenţa dintre cele două decizii aici:
http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000239614&id_inst=2
Decembrie 2015 – Ianuarie 2016: ANAF pune sechestru pe activele rafinăriei.
Iunie 2016: Judecătoria Oneşti respinge contestaţia acţionarilor ruşi
Noiembrie 2016: Tribunalul Bacău admite solicitarea Rafo Oneşti de a intra în insolvenţă şi reorganizare judiciară
Februarie 2017: Tribunalul Bacău admite recursul Rafo şi anulează sechestrul
De ce n-a fost anunțat și cartelul din Medelin, că poate voia și cineva de-acolo să se perinde prin patronat? Ciudat, nici un italian … Sau ăștia au împărțit zonele cu rușii pe o plajă lângă Palermo, pe un șervețel? Păcat că nu mai avem și alte fabrici-curve, că statul doarme în continuare! Doar pământul se căsătorește ceva mai stabil cu străini…
Carea considerați că ar fi poziționarea instituțiilor statului responsabile cu administrarea patrimoniului public, poziționare referitoare la “privatizarea RAFO ? Considerați că RAFO ar fi un bun public fiind construit din bani publici ?
Remarcați și că pentru bunurile proprietate publică legea reglementează că nu pot face obiectul sechestrării ?
Lasati dracului rafinorii sa rafineze. Ocupati-va de fobiile cainilor si de psihoza pisicilor. Lasati petrolul petrolistilor.
Sa intelegem ca instantele din Bacau judeca dupa alte legi in cotradictoriu cu instantele din Onesti? Aiurea unora le plac hotii, altora nu!!!