Istoricul Marius Oprea susține decizia lui Klaus Iohannis, care l-a decorat pe Octav Bjoza

”Este un gest neaşteptat: primul om în stat alege ca prim gest al său, după învestire, să omagieze astfel nu doar un om, ci, prin el, pe toţi deţinuţii politici, atîţia cît mai supravieţuiesc într-o Românie în care doi din cinci români trăiesc în sărăcie sau mai au un pas pînă să ajungă acolo. În sărăcie trăiesc deja majoritatea foştilor deţinuţi politici, căci indemnizaţiile pe care le primesc de la Stat abia le mai ajung pentru medicamente. Măcar simbolic, în zi aniversară, au primit, prin preşedintele lor, această înaltă onoare, anume aceea de a le fi recunoscută şi omagiată suferinţa”, scrie istoricul Marius Oprea, într-un articol publicat în Observator Cultural, întitulat ”Centrul pentru Combaterea Asociației Foștilor Deținuți Politici”, referindu-se la decorarea de către Klaus Iohannis, cu Ordinul Național ”Steaua României”, a lui Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici.

Articolul este o replică la comunicatul Centrului pentru Combaterea Antisemitismului (MCA România), prin care este contestată acordarea acestei distincții lui Octav Bjoza. ”Ceea ce nu s-a înţeles este că, prin el, distincţia le-a fost acordată foştilor deţinuţi politici”, apreciază Marius Oprea. ”MCA România susţine că, „în România postcomunistă, domnul Bjoza a ales să împărtăşească idealurile Mişcării Legionare, să omagieze ideile şi credinţele acestei mişcări politico-religioase criminale“. Mă întreb, nu putea să împărtăşească aceste idealuri de-a dreptul în celulă? De ce era să devină legionar taman după 1989?

Actualul preşedinte al AFDPR a recunoscut, în mai multe rînduri, ceea ce e, de multă vreme, un adevăr despre care se tace asurzitor, anume că legionarii – mereu în atenţia Securităţii, care făcea planuri detaliate privind numărul şi acţiunile lor, după 1947 – au predat lecţii de supravieţuire în închisoare, fără pierderea moralei şi a credinţei. Ce este condamnabil în asta, sau ce este condamnabil că, în calitatea sa, Octav Bjoza a fost delegat, în mai multe rînduri, de AFDPR la comemorări la care au fost evocaţi şi legionari morţi în închisori, alături de ţărănişti, liberali? Nu este mai de condamnat că „sistemul criminal comunist l-a aruncat în închisoare pe domnul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, i-a distrus viaţa, i-a persecutat familia şi i-a refuzat drepturile universale ale oricărei fiinţe umane“, cum afirmă tocmai Centrul pentru Combaterea Antisemitismului?”, notează Marius Oprea.

Istoricul brașovean consideră că, urmând logica celor care îl acuză pe Octav Bjoza de extremism și legionarism, ar putea fi, la rândul lui, acuzat de extremism. ”Am fost consilier al lui Constantin Ticu Dumitrescu şi mă simt onorat să fiu în continuare alături de domnul Bjoza, pe care îl cunosc de peste două decenii. Sîntem amîndoi braşoveni. Nu pot număra orele petrecute cu dînsul, în momente uneori tragice, cum au fost cele ale vegherii la catafalcul lui Ticu Dumitrescu sau la patul de suferinţă al unor deţinuţi politici, care şi-au mîncat tinereţea odată cu arpacaşul închisorii (mă gîndesc, domnule Bjoza, la mentorii noştri, domnii Alexandru Salcă şi Remus Cocoş). Purtăm cel puţin săptămînal discuţii lungi, prin telefon sau direct, încercînd să facem o zi de mîine mai bună pentru supravieţuitorii închisorilor, indiferent de trecuta lor apartenenţă politică. Nu sînt fapte de natură să mă incrimineze şi pe mine, după o logică strîmbă şi pe care o credeam apusă? Logica MCA România îmi aduce aminte de una dintre anchetele Securităţii, petrecută cîndva, prin vara anului 1988, cînd am fost acuzat că aş fi legionar – prezentasem la un seminar al Facultăţii de Istorie un referat privind poziţia Gărzii de Fier faţă de Dictatul de la Viena, aducînd în premieră un material de primă mînă: publicaţii legionare ale vremii. Am replicat că m-am născut în 1964; aşa cum, în vremea de apogeu a Mişcării Legionare, Octav Bjoza abia vedea lumina zilei; este născut în 1938, deci n-avea cum să susţină acţiunile Mişcării Legionare.”

În încheiere, Marius Oprea arată că Holocaustul și crimele comunismului sunt ”o monedă cu două fețe, ambele incomparabile și de neiertat”, nu puțini evrei fiind, la rândul lor, victime și ale Securității comuniste. ”Drept concluzie, trebuie să spun că, indiferent de motivaţii, judecarea pe categorii, fără discernămînt şi individualizare a vinovăţiei, este, credeam, apanajul extremismului nazist şi al totalitarismului comunist, regimuri care au practicat, pe această bază, represiunea în masă şi au produs crima împotriva umanităţii, o monedă cu două feţe: Holocaustul şi crimele comunismului. Ambele incomparabile şi de neiertat.

Domnul Bjoza îşi aduce aminte – că împreună i-am fost apropiaţi lui Constantin Ticu Dumitrescu, care, nici el, nu a scăpat de acuzaţiile de extremism şi antisemitism. Deja legendarul întemeietor al AFDPR şi al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, unde, deopotrivă, români, evrei, maghiari, saşi găsesc ceea ce i-a unit, represiunea comunistă, era departe de aşa ceva. Practic, prin comunicatul şi solicitarea sa, Centrul pentru Combaterea Antisemitismului omite un fapt. În timpul regimului comunist, deopotrivă, indiferent de naţionalitate sau apartenenţă politică, orice gest anticomunist aducea după sine represalii; şi nu puţini evrei au fost cei care au intrat sub furcile caudine ale Securităţii. Centrul pentru Combaterea Antisemitismului ar trebui să înţeleagă faptul că o bucăţică din „Steaua României“ este şi pentru suferinţa lor în timpul comunismului.”

Articolul integral pe Observator cultural (aici).