Daniel Befu

INTERVIU. De strajă zimbrilor. Ce șanse au să repopuleze munții României

Centrul de vizitare și Stația de cercetare a zimbrilor de la Feneș (comuna Armeniș, jud. Caraș Severin) inaugurate în această lună sunt rezultatul colaborării fericite dintre ong-urile de mediu, localnici și voluntari (detalii aici). Scopul final este repopularea cu zimbri a zonei. Adrian Hăgătiș (de la WWF Romania), director al proiectului Life Bison- Rewilding Europe Southern Carpathians, a explicat pentru cititorii România Curată care sunt greutățile acestei misiuni, care nu se limitează, nici pe departe, la eliberarea unor animale în sălbăticie.

Adrian Hăgătiș este absolvent al Facultății de Geografie și din 2005 absolvent al unui master în Dinamica de Mediu. Vreme de mai mulți ani, Adi a lucrat ca ghid pentru ieșirile în sălbăticie ale turiștilor și în prezent este expert în cadrul Programului Dunăre – Carpați România al WWF România, fiind implicat în repopularea cu zimbri în sudul Carpaților

adrian hagatis

”Cea mai bună metodă de a proteja locurile naturale prețioase, unele purtând și designația Natura 2000, este să lucrăm pentru ca natura sa devină un motor pentru dezvoltarea locală și să aducă beneficii comunităților din preajma acestor zone. În comuna Armeniș, prezența zimbrilor a dat startul unui program de cercetare și practică pentru studenți, a creat un centru de vizitare interactiv, activități de ecoturism, inovație inter-disciplinară și formarea unei asociații locale. Acțiunile noastre au atras în Măgura Zimbrilor, o echipa tânără, mulți voluntari din toate colțurile țării și ale comunității, vectori de idei în rândul comunităților lor. Noi considerăm că implicarea directă, lucrul cot la cot cu viitori practicieni, dar și cu localnici dă naștere la sinergii neașteptate, idei și contribuții pozitive în comunitatea din Armeniș.”

Oana Mondoc, director de proiect

armenis 1

România Curată: Care sunt șansele reale de repopulare a pădurilor cu zimbri, care practic sunt o specie dispărută?

Adrian Hăgătiș: În primul rând încep prin a spune că e o chestiune foarte greșită, întâlnită inclusiv în cultura populară și anume că zimbrul este un animal de pădure. Zimbrii folosesc pădurea, bineînțeles, ca multe alte animale, pentru adăpost, dar arealul cel mai favorabil acestei specii e de fapt un mozaic de păduri, desișuri, pădure tânără, de obicei în zona unde se regenerează, unde au fost tăieri sau sunt niște poieni care se împăduresc, ceea ce nu e neapărat prea bine pentru ecosistem. Acelea sunt habitatele preferate de zimbri, nu pădurile bătrâne, pentru că în pădurile bătrâne nu e hrană.

România Curată: Asta înseamnă că în contextul defrișărilor din ultimii ani, creștem practic șansele acestei specii dispărute!

Adrian Hăgătiș: Zimbrii pot să folosească zonele unde sunt tăieri pentru crearea unor ochiuri în mod natural, pentru că sunt foarte multe animale în fauna europeană și din România care depind de aceste ochiuri. Unele sunt formate prin pășunat cu animale domestice, dar efectivele de animale domestice au fluctuat foarte mult în ultimii ani și au scăzut populațiile. Lumea nu mai crește vite foarte multe, dar în schimb crește oi, dar nu mai fac transhumanță cum făceau înainte. Sunt anumite modificări în peisaj care nu înseamnă că sunt neapărat foarte benefice sistemului. Reîmpădurirea ecosistemelor unde se pășuna în mod normal cu animale domestice și efectivele scăzute de rumegătoare, cum sunt căpriorii, cerbii și când un animal cu un impact deosebit de puternic asupra ecosistemului precum zimbrul lipsește, face ca aceste ochiuri să nu se mai poată păstra, nici antropic, nici natural. În timp luminișurile se vor transforma într-o pădure închisă care din punct de vedere ecologic este importantă, ca orice pădure. Însă trebuie să existe un echilibru între zone deschise și zone închise. Trebuie să existe și acele zone de contact între o pajiște și o pădure. Acelea sunt cele mai bogate zone din punct de vedere al biodiversității.

”Zimbrul, un animal simbolic pentru partea asta de Europa”

România Curată: Ce are zimbrul de e considerat un animal special?

Adrian Hăgătiș: În primul rând e cel mai mare animal terestru din Europa și pentru că este un animal atât de puternic. E un animal simbolic pentru partea asta de Europa. Începând din Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și tot lanțul Carpatic inclusiv. Pe teritoriul României, zimbrul a fost întotdeauna un animal reprezentat și pe diferite steme de orașe, inclusiv pe stema Sighetului Marmației și a Maramureșului, dar și a Moldovei. În Moldova a existat o confuzie între bour și zimbru, dar de foarte multe ori a fost zimbrul cel reprezentat pe stemă, inclusiv a Principatelor Unite.

România Curată: Care e diferența între zimbru și bour?

Adrian Hăgătiș: Bourul a fost o specie de animal sălbatic care a dispărut în secolul XVI, deci destul de demult, pentru că trăia în zonele de câmpie și dealuri joase și atunci practic ocupau aceeași nișă ca animalele domestice și astfel bourii au intrat foarte ușor în conflict cu oamenii și a ajuns ușor în pragul extincției, fiind vânat. Era și un animal destul de agresiv, mult mai agresiv ca zimbrul, conform istoriei. De fapt zimbrul nu este un animal agresiv.

România Curată: Ce diferențe sunt între zimbru și bizonul american?

Adrian Hăgătiș: Bizonul american e înrudit cu bizonul european, adică zimbru. Ca fapt divers, zimbrul are dimensiuni mai mari decât cel american, ceea ce e atipic, pentru că de obicei orice specie înrudită cu o alta de pe continentul Nord American, e mai mare în dimensiuni decât în Europa. Așa e cazul cu ursul grizzly și ursul brun. Are de-a face și cu faptul că fragmentarea habitatului crează niște insule și este un efect în ecologie numit ”efectul insulă” care reduce dimensiunile, pentru că cumva îl adaptează, deoarece animalul nici nu mai trebuie să se deplaseze foarte mult și se perturbă comportamentul speciei. Asta se întâmplă și datorită vânătorii iresponsabile, care selectează de obicei genele puternice și rămân cele mai slabe. Ursul grizzly e o variație a ursului brun care are mai mult spațiu vital, dar și un comportament mai apropiat de cel primordial, pentru că el vânează. Ursul grizzly e mai carnivor prin excelență decât ursul de la noi, care e mai mult omnivor. Tăierile din păduri creează zone favorabile pentru urși prin faptul că le oferă fructe. Ce-i drept de aia ei nu mai preferă carnea, ci fructoza, care înseamnă și grăsime. E o adaptare la un mediu perturbat.

România Curată: Dacă zimbrul a dispărut din natură aproape de peste tot în lume, cum îl mai avem azi? S- păstrat vreun nucleu pe cale naturală până azi sau nu?

Adrian Hăgătiș: Singura țară în care nu au dispărut în totalitate a fost Polonia. Zimbrii au rămas într-o populație mică în Polonia la începutul secolului al XX-lea pe cale semi-naturală. Erau colțuri de pădure-rezervație, unde n-au putut să fie vânați în mod excesiv și braconați ca în restul Poloniei și Europei. În România ultimul zimbru a fost omorât în secolul XVIII în Carpații Orientali, fiind împușcat în munții Gurghiului. Există documente istorice care relatează chestia asta. Între anii ’20  și ’70 polonezii au avut zimbrii în rezervații. Astfel au avut o bază de la care au putut să pornească un proces de repopulare. Ei au început operațiunile de reintroducere a zimbrului în sălbăticie în anii ’70, iar acum ei au cea mai mare populație de zimbri liberi. Nu este compactă, este destul de divizată, adică este în mai multe locuri în Polonia, ca și în Ucraina, Slovacia și Belarus. Cea mai mare populație este în Pădurea Beloveja, între Polonia și Belarus, unde cred că sunt peste 200 în libertate.

”Câinii sălbăticiți se comportă ca și cum animalul viu ar fi o mâncare”

România Curată: Au fost mediatizate incidentele în care o haită de câini sălbăticiți a omorât doi pui de zimbru din turma reintrodusă de echipa dvs în sălbăticie. Cum s-a putut asta, fiindcă zimbrii sunt animale masive? De ce i-au omorât câinii și nu lupii și de ce e mai rău că au fost uciși de câini decât de lupi?

Adrian Hăgătiș: Problema cu câinii hoinari este foarte mare și gravă pentru tot ce înseamnă mediu în România. Este o situație destul de subestimată și de către presă, pentru că preocupați mai mult de tăieri, uităm că fauna sălbatică e în declin. Partea asta cu câinii hoinari e cauzată și de un management cinegetic deficitar. În mod normal tot ce înseamnă câini hoinari, dacă ei proliferează într-o anumită zonă, ei proliferează și datorită faptului că în zonă nu mai sunt lupi. Lupul în mod normal elimină orice câine hoinar în zonă, pentru că ei vânează câinii hoinari. Faptul că există braconaj la lup și un management cinegetic iresponsabil pentru carnivore mari, asta creează practic o nișă ecologică pentru a apărea o specie oportunistă. Și nu e vina câinilor, care sunt de fapt abandonați, ci e vina oamenilor. În mediul rural e o chestie absolut comună să fie puii abandonați sau câinii să umble liberi. Ziua vin în curtea stăpânului, dar ei umblă în timpul nopții liberi. Practic ei au impact deosebit de mare asupra faunei din România, ceea ce e foarte puțin cunoscut. Chiar dacă o haită de câini n-are organizarea unei haite de lupi și nu sunt atât de eficienți, dar tot au un impact asupra a tot ceea ce înseamnă păsări care cuibăresc la sol, rozătoare, căpriori, care ca dimensiuni sunt destul de mici și ai căror pui pot fi ușor încolțiți. Într-un fel asta s-a întâmplat și cu zimbrii noștri, pentru că deși sunt animale care prin excelență sunt destul de mari, noi prin proiectele noastre de reintroducere, pentru că-i aducem de la distanțe mari, este un proces destul de stresant, cu tranchilizare pentru transport. Pentru un animal sălbatic asta înseamnă și o scădere a imunității într-un anumit moment. Trece un timp până își recapătă vigoarea și învață trăirea într-un mediu natural și redevine un animal sălbatic, pentru cei care cu adevărat supraviețuiesc, fiindcă există și pierderi în sensul ăsta. Până la urmă este o selecție naturală, iar cei care supraviețuiesc sunt și cei care pot duce mai departe, perpetua specia. În proiectul nostru au fost și zimbri care nu au putut trece foarte ușor prin perioada de iarnă și fiind slăbiți, au cedat. Zimbrul este un animal gregar, un animal de turmă, iar turma ca să poată supraviețui, trebuie să elimine animalele slabe, care ar putea trage înapoi ca eficiență turma și în mod defensiv. Într-o turmă sunt ierarhii ca și în haitele de lupi.

România Curată: Animalele fiind singure și slăbite, au fost vulnerabile la atacul câinilor?

Adrian Hăgătiș: Exact. Toată chestiunea asta s-a întâmplat la sfârșit de ianuarie, început de februarie, cred, dacă-mi aduc aminte bine. Era o perioadă după mai multe luni de sezon rece. Noi nu vrem să habituăm animalele, cu intervenția omului, că nu e grădină zoologică, nici rezervație. Nu putem să le hrănim artificial, să compensăm lipsurile din perioada sezonului de iarnă, mai ales într-un mediu atât de deschis, că e practic o semi-libertate. Automat există animale care slăbesc și sunt date afară din turmă. Victimele erau niște exemplare juvenile. Era un pui și încă un exemplar de un an și ceva, subdimensionați, care în mod normal ar fi supraviețuit, dar în momentul ăla a fost hăituit de o haită destul de mare de câini și care el fiind hăituit pe mai mulți kilometri, că am văzut și urmele în zăpadă, el la un moment dat s-a împiedicat, fiind obosit și epuizat și a rămas înfipt cu cornul în pământ. Acolo practic l-au devorat. Și partea mai nasoală la câini e că ei devorează animalele vii, nu ca lupii, animale sălbatice, care în mod normal au o mușcătură foarte puternică și practic secționează coloana și omoară animalul înainte să-l consume.

România Curată: Deci câinii mușcă din animalul viu?

Adrian Hăgătiș: Da, și mușcă de obicei din părțile moi: stomac, inghinal, bot.

România Curată: Ce vrei să spui e că moartea prin atacul unei haite de câini e mult mai chinuitoare, mai generatoare de suferință?

Adrian Hăgătiș: Da. Pentru că practic asta le lipsește. Ei nu primesc în bagajul lor de educație și genetic, ca în cazul lupilor și al altor prădători, că prada nu trebuie să scape, să-i dea o mușcătură fatală. E posibil să fie și din grija pentru a nu-i genera victimei durere, fiindcă toate au un echilibru în natură. Câinii sălbăticiți se comportă ca și cum animalul viu ar fi o mâncare. E un comportament foarte deviat, să spun. Problema e că noi am creat un dezechilibru și prin faptul că am intervenit prin vânătoare și prin vânătoarea excesivă. Aici practic e un context care nu funcționează bine. Practic câinii abandonați sunt creația noastră a oamenilor. Sunt inclusiv mulți câini veniți de la stâne, prost hrăniți. O stână poate să aibă mai puțini câini, ci foarte buni, foarte îngrijiți și foarte bine dresați. La noi responsabilitatea pentru câini o întâlnim la foarte puțini. Problema cea mare e că aceste anomalii au impact asupra mediului, cum se vede în cazul celor doi zimbri omorâți de câini.

România Curată: Câți câini au fost în haitele alea?

Adrian Hăgătiș: Au fost până la 16. În mod frecvent îi prindeam pe camere câte 5-6, dar se înhăitau și până la 16. Erau maidanezi și printre ei erau și câte 1-2 câini de vânătoare, care sunt ai vânătorilor locali probabil, însă și câinii de vânătoare ar trebui să fie dresați în așa fel încât atunci când a plecat stăpânul să plece și ei. În schimb aici noi de foarte multe ori am văzut pur și simplu câini de vânătoare hoinărind și după două sau trei zile de hoinărit prin codru, ei se întorc la stăpân, ceea ce nu-i normal.

armenis 4

”Pentru fiecare zimbru am consumat atâta energie și atâtea speranțe și vezi ce ușor se poate duce un animal.”

România Curată: Din experiența dumneavoastră cu zimbrii de la Armeniș, dați-ne un exemplu care să indice că renașterea zimbrului ca specie are o șansă, deși una infimă

Adrian Hăgătiș: Sunt conștient de probabilități. În mod normal fiecare transport pe care-l avem și aduce zimbri și vedem că mai adăugăm ceva încât să putem să creem această populație care să se și viabilizeze în timp, este emoționant. La fel și fătările. Din păcate există și un revers emoțional când avem pierderi. Însă e normal să avem și pierderi. Putem să avem animale perfect sănătoase, iar după aia să sufere probleme metabolice pentru că își schimbă total mediul și hrana. E un lucru pe care n-avem de unde să-l știm și învîțăm și noi din chestiile astea. Învățăm și suferim. Eu îmi aduc aminte că și rangerii noștri erau foarte atașați de primele grupuri de zimbri aduse la Armeniș. Dorința noastră e să nu ne mai atașăm deloc de anumite cazuri particulare de zimbri, pentru că urmează să fie eliberate animalele. La fiecare pierdere pe Dan (n.r. ranger) l-am văzut pur și simplu plângând. Pentru fiecare zimbru am consumat atâta energie și atâtea speranțe și vezi ce ușor se poate duce un animal.

România Curată: În misiunea echipei din care faceți parte de reintroducere a zimbrului în sălbăticie, care e probabilitatea de eșec și care e cea de reușită?

Adrian Hăgătiș: Avem un plan și vrem să facem o strategie comună și cu planurile de la nivel național și împreună cu cei de la Vânători Neamț și cu alte persoane care au rezervații de zimbri, cum sunt cei de la Vama Buzăului, din județul Brașov, să mai implicăm și pe cei de la RNP, pentru că ei au niște rezervații de zimbri și vrem să realizăm niște centre de reproducție, măcar atât să fie. Noi cumva vrem să readucem pe toată lumea la aceeași masă. Am reactivat un grup național de lucru care a fost stabilit prin Ordin de Ministru, în care lucrăm la o strategie pe care vrem să o aplicăm, nu să o punem pur și simplu într-un sertar. E o strategie pe care o vrem făcută într-un mod extrem de voluntar, nu pentru că dă bine. Și avem mai multe zone unde vrem să reintroducem zimbrul, pentru că noi vrem să recreaăm această rețea de populații. Nu vrem să repopulăm doar într-un singur loc, cum e Armeniș, plănuim să mai eliberăm în sălbăticie și în Densuș, în județul Hunedoara, locație aflată undeva la 50-60 km în linie dreaptă de Armeniș. Practic e o distanță care se poate parcurge în următorii ani între cele două populații. Practic noi nu reconstruim doar populații ci și un proces natural care stă în spatele populațiilor. Tot ce înseamnă migrație, schimb de gene, faptul că un mascul, în momentul în care e eliminat dintr-o turmă, poate că mai are o șansă dacă se mișcă și migrează în mai multe zone, să găsească o altă populație și să își câștige locul în ierarhie. Ăsta e de fapt un mers natural al unei populații de zimbru, sau ceva ce-i mai aproape de natural. Altfel, dacă zimbrii ar rămâne doar în Armeniș, probabilitatea ar fi destul de mică. Statistic vorbind, șansele sunt destul de slabe. La nivel mondial, în proiectele de reintroducere a zimbrului, statistica spune că doar 30% au succes.

România Curată: De ce-ar trebui să vină copii, tineri, adulți, în special cei din zona Banatului, mai apropiați de Armeniș, să viziteze zimbrii de acolo?

Adrian Hăgătiș: E vorba de ce oferim noi ca experiență atât la Centrul de Vizitare cât și la tot ce se întâmplă ca activitate la Stația de Cercetare a Zimbrilor și în situl Natura 2000 Munții Țarcu. E pentru toți studenții care ar vrea să facă stagiatură sau voluntariat, ori să câștige un pic de experiență. Le oferim un loc unde pot să vadă ce înseamnă un proiect de mediu aplicat în toate detaliile lui și ce înseamnă provocări. Deși la prima vedere în proiectul nostru de reintroducere a zimbrilor în sălbăticie lucrurile pot părea abstractizate, fiindcă sunt sintetizate, în spate sunt o grămadă de detalii pe care le putem interpreta pentru orice tip de public, de la vizitatori până la cei care cu adevărat vor să contribuie. Noi suntem implicați acum într-un proiect în care o să aducem în următorii 4 ani încă 9 transporturi de zimbri în două zone.

 Citește mai multe aici despre inaugurarea Stației de Cercetare a Zimbrilor de la Feneș (Caraș Severin)

”De ce situl N2000 Munții Țarcu? Sunt foarte puține locuri din Europa unde natura s-a păstrat în forma ei cea mai sălbatică. Această stare de fapt a avut un impact sever asupra mediului natural de care depindem cu toții, zonele de sălbăticie jucând un rol indispensabil în menținerea sănătății ecosistemelor noastre. Munții Țarcu sunt parte din una dintre cele mai întinse zone sălbatice din Europa, Carpații de Sud-Vest. Reîntoarcerea zimbrului în Carpați ajută la menținerea acestor peisaje naturale sălbatice, de valoare ridicată. Zimbrul cel mai mare mamifer terestru din Europa, e o specie cheie pentru conservarea acestor zone naturale prețioase. Abilitățile sale ajută la menținerea unui peisaj mozaicat de zone împădurite și pajiști, care este mai valoros din punct de vedere ecologic decât orice pădure închisă sau pajiște deschisă. Este o specie umbrelă care, odată reintrodusă cu succes, iar habitatul ei conservat în mod eficient, de-a lungul Munților Carpați, va ajuta la menținerea coridoarelor ecologice la scară mare, permițând proceselor naturale să se întâmple.”

Oana Mondoc, director de proiect

armenis 3 armenis 2

Credit foto: Oana Mondoc, Bogdan Comănescu, Frans Schepars, Costas Dumitrescu, Cătălin Georgescu
Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată. 

Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “INTERVIU. De strajă zimbrilor. Ce șanse au să repopuleze munții României

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *