PREMIERĂ. S-a inaugurat stația de cercetare a zimbrilor din munții Banatului

În satul Feneș, din munții Țarcu, județul Caraș Severin, a fost inaugurată zilele trecute în premieră o Stație de Cercetare a zimbrilor. Amenajarea Stației de Cercetare, a demarat în februarie și a fost realizată cu finanțare a guvernului elvețian în cadrul proiectului „Măgura Zimbrilor, laborator de inovație pentru natura sălbatică”. Aceasta este dotată și cu spații de cazare pentru studenții din domeniul științelor vieții, dar și pentru cercetători, români și din toată lumea.

Viitorii cercetători se vor dezvolta profesional făcând practică de observare a unei populații de 30 de zimbri liberi, reintroduși în sălbăticie în cadrul proiectului „LIFE-Bison: Măsuri urgente pentru recuperarea populației de zimbru în România” finanțat de Comisia Europeană prin programul LIFE și implementat de WWF-România și Rewilding Europe.

Studenții și cercetătorii își vor forma competențe practice și își vor dezvolta cunoștințele despre natura sălbatică, monitorizând și evaluând impactul zimbrului asupra ecosistemului.  Datele culese de stagiari  în cadrul proiectelor lor de cercetare, vor fundamenta sau ghida activitățile de conservare derulate de WWF și Rewilding Europe, împreună cu AMZA și autoritățile locale.

În plus, Centrul de Vizitare de la Armeniș a devenit unul din cele mai inovatoare centre de informare de profil din Europa, după ce a fost dotat cu cea mai mare proiecție holografică din Europa și alte două instalații construite la granița dintre artă și tehnologie, care redau date științifice despre zimbru într-un format interactiv. Instalațiile oferă vizitatorilor o formă de ”infotainment” de calitate și de a-i ajuta să conștientizeze importanța diversității biologice și a prezervării naturii.  Practic holograma de mari dimensiuni va ajuta vizitatorii să înțeleagă într-un mod ludic și imersiv comportamentul și impactul zimbrilor asupra mediului natural și cum decurge o zi obișnuită din viața acestor animale fascinante: cât timp petrece un zimbru mâncând, relaționând într-un anume fel în turmă, ce rol are joaca pentru el, ce rol are căutarea apei, etc.

Centrul de Vizitare a fost dotat și cu un joc interactiv despre lanțuri trofice, care construiește o mai bună înțelegere pentru copii a relației dintre animalele sălbatice și specii vegetale, insecte, păsări, amfibieni, dar și cu o instalație mecanică care arată impactul pozitiv al reintroducerii zimbrului asupra biodiversității și „cascadele trofice” pe care acesta le (re)declanșează.

Merită menționat că holograma și instalațiile dezvoltate de WWF, Asociația Măgura Zimbrilor Armeniș (AMZA) și atelierul Modulab ”evoluează”, bazele lor de date fiind  ”hrănite” în timp real cu datele colectate în mod continuu din teren, de către stagiari din România și din străinătate ce studiază diverse discipline relevante legate de științele naturii. De asemenea, din toamnă, datele colectate la Stația de cercetare vor fi transpuse tot în timp real pe o platformă online, încât curioși din întreaga lume să poată urmări activitatea zimbrilor și impactul lor în regiunea munților Țarcu.

Oana Mondoc, Manager proiect Măgura Zimbrilor din partea WWF-România, a explicat pentru România Curată că cel mai remarcabil efect colateral a fost implicarea benevolă a localnicilor în grupul celor 50 de voluntari din țară și străinătate care au lucrat la implementarea proiectului Stației de Cercetare: ”Te surprinde atunci când vezi că localnici din Armeniș, oameni din comunitate cu care nu ai crescut, cu care nu te-ai cunoscut, îți transmit ție, respectiv echipei noastre, sau voluntarilor și turiștilor veniți să vadă zimbrii, sentimentul ăsta de familie și de apartenență la această cauză. M-au surprins de foarte multe ori. De exemplu când lucram la amenajarea stației de cercetare a zimbrilor cu voluntari de la Iași și din alte colțuri din România, dar și voluntari francezi și italieni. Seara târziu, după ce oamenii locului veneau de la câmp, intrau pe la noi și ne întrebau: ”Copii, în ce stadiu sunteți. Hai că mai am și eu jumate de oră de energie. Vreau să vă ajut”. Sau tot așa, câteva săptămâni mai târziu, când noi făceam un pas înainte, doi înapoi, veneau și spuneau: ”Uite, am mai găsit în șopru două scaune vechi. Vreți să faceți ceva cu ele?” Fără crearea unor contexte artificiale între noi, ăștia, orășenii externi, care am venit în sat să propovăduim natura, prin acțiunile noastre, care unele se văd, altele nu se văd, oamenii din Armeniș au prins drag de ideea asta”.

Spațiul de cazare al studenților și cercetătorilor are 6 locuri și o bucătărie, însă Oana Mondoc ne-a explicat că filosofia proiectului nu e asigurarea autonomiei și atotsuficienței echipelor implicate în diverse tematici de cercetare, ci interacțiunea lor cu comunitatea: ”Deși au o mică bucătărioară, alimentația de bază e pusă la dispoziție de o doamnă din satul Feneș, care procură ingredientele de la mai multe familii și gătește pentru toți studenții care vin în proiecte de cercetare a zimbrilor. În felul ăsta, membrii comunității locale beneficiază de pe urma lor, la urma urmei”.

Se lucrează din aprilie până în octombrie 

La Stația de Cercetare se va lucra intens în perioada de vegetație, adică din aprilie până în octombrie, adică cam 6-7 luni pe an, managera proiectului estimând un număr de minim 10 studenți stagiari și un maxim de 30 pe an: ”Numărul lor variază în funcție de nevoile noastre de lucru și de propunerile lor. Unii vor petrece perioade mai lungi de timp, alții doar 1-2 săptămâni. O parte din studenții din România vin pentru perioade scurte și apoi se întorc la facultate și lucrează. Studenții străini stau ceva mai mult. Acum avem unul care stă 4 luni, altul 2 luni, au fost și studenți care au venit doar o săptămână și urmează să facă un studiu mai amplu acasă, se reîntorc.  Perioada variază în funcție de prioritățile de cercetare și specializarea fiecărui student”.

Merită menționat că Stația de Cercetare a fost amenajată cu sprijinul arhitectei Ileana Mavrodin, celebră pentru introducerea caselor de lut în arhitectura cultă contemporană. Aceasta a realizat amenajarea dormitoarelor din centrul de cazare, folosind lemn de mesteacăn, adică un lemn banal și totodată unul din alimentele favorite ale zimbrilor. Ileana Mavrodin a declarat pentru România Curată cum a ajuns să fie angrenată ca voluntar în proiect: ”Cred că au apelat la mine tocmai pentru că eu mă ocup de construcții realizate cu materiale cât mai aproape de natură și eu și ei avem preocupări comune în sensul de dragoste de natură, de materiale naturale. Am folosit acolo niște lemn de mesteacăn. Am încercat să folosim cât mai eficient banii care nu au fost foarte mulți. Am avut mulți voluntari foarte pricepuți. E un loc foarte primitor. Proiectul e de fapt mai mare și sperăm că se vor amenaja și sălașele din zonă și că toată zona va fi în circuitul turistic. Am ales mesteacănul e în primul rând foarte frumos și este un lemn ușor și foarte mult prezent în zonă. Nu este un copac foarte iubit și de-asta am zis că folosit mesteacănul, pentru că el este oricum tăiat, pentru că se multiplică foarte, foarte ușor și intră în fânețele oamenilor și atunci oamenii îl cam taie. Sunt foarte multe păduri acolo, deci nu e un lemn rar, însă e foarte frumos”.

Un alt material de-al locului folosit în amenajare a fost alunul, conform Oanei Mondoc: ”Peretele care separă amenajarea în camera de dormit, e confecționat din alun. Este un perete construit cu aceeași tehnică prin care se făceau gardurile de răchită pe vremuri, dar noi am observat că în zona noastră e mai mult alun decât răchită și am încercat să demonstrăm că materialul pe care-l ai în ograda ta și practic îl ai la cea mai mare disponibilitate, este cel mai potrivit să duci la capăt ceva, pentru că ai costuri minime, cheltuieli de transport minime, amprenta mică asupra mediului și cumva această filosofie provine și de la doamna arhitect Mavrodin”.

Mobilierul din Centrul de Vizitare a fost realizat tot cu ajutorul implicării comunității locale, dar și a unui arhitect-designer, Ciprian Manda: ”El a creat mobilierul de la centrul de vizitare lucrând într-un atelier local. Până la urmă, cumva, tâmplarii, inclusiv din zonele astea rurale, momentan, cumva în viteza cu care se desfășoară lucrurile și cu care se creează mobile, ei trebuie să se adapteze și au început cumva să facă lucrurile în grabă și fușerit. Intersectând un designer contemporan cu ei, cumva și-au recăpătat dragul de a face lucruri foarte, foarte bibilite. Practic în lumea asta contemporană se caută aceste tehnici vechi și lucrurile realizate cu foarte multă migală. Practic Ciprian a lucrat cu Nicolae și Ion, nepoții tâmplarului din sat Ion Boștiucă, care sunt și ei ucenici de tâmplărie”, a precizat pentru România Curată managera proiectului.

Primăria Armeniș a pus la dispoziție clădirile

Trebuie precizat că un rol major în realizarea acestui proiect l-a avut Primăria Armeniș, care a pus la dispoziție clădirea pentru activitățile de cercetare, conform Oanei Mondoc: ”În Feneș sunt două cămine culturale. A fost făcut altul nou acum câțiva ani și căminul vechi n-a mai fost folosit de 7 ani. Noi când am lansat ideea de a face o stație de cercetare și a avea un spațiu pentru a lucra cu universități, în care să se formeze noua generație de profesioniști, am lansat ideea asta. Am căutat diverse clădiri. Am avut inclusiv opțiunea să facem centrul în afara satului, într-o fostă clădire a Hidroelectrica. Dar ne-am zis că dacă tot vin oamenii ăștia de peste tot din Europa și nu doar, cel mai important ar fi să-i aducem undeva în mijlocul comunității, să existe un transfer. Atunci din partea primăriei a venit ideea, care ne-a spus că satul Feneș are un nou cămin cultural, că respectiva clădire e disponibilă și că are oarecum o semnificație comunitară și ne-au zis de ce să nu aibă o folosință educațională. Primăria a privit chestia asta ca o bucurie, deoarece consecințele se extind și asupra tinerilor din Feneș, cu care sâmbăta facem o seară de ieșire în natură. Pe măsură ce ne vom stabiliza, se vor înmulți activitățile educaționale care sunt coordonate de cei ce stau la stația de cercetare, pentru copilașiii din comunitate”.

Însă toate actitivățile de la Armeniș se învârt în jurul scopului primordial de reintroducere a zimbrului cu succes în natură: ”Zimbrii sunt cumva fitilul și laitmotivul unei investiții într-o nouă paradigmă pe care noi încercăm să o facem aici. De la zimbrii care au un impact mare în ecosistem, zimbrul fiind un animal nu doar cu importanță ecologică, ci și culturală, noi avem cumva combustibilul să pornim de acolo proiecte de educație și de dezvoltare comunitară, o mai bună și mai profundă înțelegere a valorii zonelor de sălbăticie. Asta pentru că zimbrul este un indicator foarte important al sănătății mediului înconjurător. El e o verigă care lipsește. Golul pe care el îl umple în lanțul trofic este unul foarte important, care poate declanșa și alte procese ecologice foarte importante, așa că practic zimbrul este combustibilul pentru a încerca să testăm și experimentăm un model de dezvoltare, aici în zona Armenișului și în situl Natura 2000 Munții Țarcu, care să aibe natura ca și motor ca și client pentru tot ceea ce gândim aici. Atâta timp cât noi, omenirea, nu ne-am pierdut încă valorile intrinseci, eu cred că încă este posibil să reintroducem zimbrul în natură. Asta pentru că pe de o parte natura are o putere fantastică de a se regenera și noi nu trebuie să ne împotrivim acestei puteri. De aia și resălbăticirea ca metodă e în linie cu ceea ce spuneam acum. Practic e a lăsa natura să se vindece singură. Noi facem un gest, să spunem reintroducerea unei specii, însă până la urmă munca cea mai importantă o face natura în sine. Sunt convinsă că în 10 ani de zile vom avea mai multe nuclee de resălbăticire și vom fi trecut punctul critic spre o meta-populație. Asta înseamnă 500 de animale libere în lanțul Carpatic. Pot spune că în toată misiunea asta cu reintroducerea zimbrului la nivel național, s-a format o echipă foarte mare, care implică atât pe cei din nucleul de resălbăticire din Banat, cât și echipa de la Vânători-Neamț, care de peste 15 ani a introdus la noi în țară zimbrul în libertate. Profesori universitari, studenți, publicul larg care e în spatele acestei idei, toți cei pe care i-am întâlnit și au o oarecare intersecție cu chestia asta, îi văd printre cei mai pasionați oameni pe care i-am întâlnit în domeniul conservării naturii. Practic zimbrul e fitilul pentru ce va însemna conectivitatea ecologică la nivelul Carpaților și tot felul de idei creative pe partea de dezvoltare comunitară și pe educație”.

Sursa foto: contul de Facebook al WWF România

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.