Mi se pare că discuţia despre creditele în franci elveţieni este abil canalizată, nu-mi dau seama dacă de cei de la BNR sau de către parlamentarii mult doritori de voturi, către o soluţie de finanţare parţială de la bugetul statului.
Indiferent că este vorba de scăderea ratelor celor cu credite în franci prin deduceri ale impozitelor pe venituri, indiferent că s-a gândit cineva, cum m-am gândit şi eu anul trecut, că diferenţele ar putea fi susţinute prin deduceri din impozitul pe profitul băncilor, soluţia tot proastă este, pentru că, în final, plătesc cei care nu au credite în franci, sau nu au credite deloc.
Să ne amintim că nu există nimic gratis în lumea asta şi că orice ţi se pare, astăzi, gratis sau la ofertă, este plătit, pe altă parte, de tine sau de alţii.
Am aruncat o privire peste dobânzile celor rămaşi cu credite în franci elveţieni… Deşi acestea ar fi trebuit să scadă spre 2,5 %, dobândă efectivă, ele încă sunt astăzi la aproape 5%, în cele mai multe cazuri. Acum că a mai scăzut cursul, oamenii ar putea face refinanţările pe lei, pentru că dobânda la creditele în lei este chiar mai mică decât la cele în franci elveţieni. Găseşti, adică, credite cu ipoteca în lei, cu dobânzi efective cuprinse între 4 şi 5%.
Adevărata problemă a acestor oameni este, însă, cu 
totul şi cu totul alta …
În cele mai multe cazuri, ei nu mai pot refinanţa pentru că valoarea ipotecii,valoarea casei pe care au cumpărat-o acum cinci-şase ani, sau a casei cu care şi-au girat creditul iniţial în franci, a scăzut foarte mult.
Dacă te duci la bancă şi spui că vrei să refinanţezi un credit de 100 000 de euro, cu o ipotecă pe o casă ce nu mai face azi decât 50 000 de euro, banca ridică din umeri… Cum, în cele mai multe cazuri, ei au de dat acum chiar mai mulţi bani decât au luat atunci, în urmă cu cinci-şase ani (pentru că soldul nu a scăzut, iar dacă a scăzut, creşterea de curs a anulat scăderea cursului), adevărata problemă a acestor oameni este că nu mai pot refinanţa în lei, din lipsa unei garanţii care să acopere valoarea noului credit.
Cred că lucrurile s-ar debloca mult mai repede, dacă statul, în loc să se arunce cu bani către aceşti oameni, ar oferi băncilor o parte din garanţie sub forma unor titluri de stat, aşa cum a procedat şi la programul Prima Casă.
Desigur, pentru asta, datornicii trebuie să se califice, adică trebuie să arate că au venituri şi că sunt serioşi, că nu vor lăsa statul să fie executat de bancă, nici chiar pentru jumătate din sumă.
Dar, dorinţa de a refinanţa un credit, zic eu, arată în primul rând că vrei să-l plăteşti, căci dacă voiai să dai o ţeapă, atunci chiar nu te mai interesa deloc cât e cursul francului.
sursa: biziday.ro
n-ar fi mai fine sa avem o lege a falimentului personal asa cum au toate tarile civilizate si sa lasam bancile si clientii sa se descurce intre ei? de ce trebuie sa plateasca intreaga societate (intr-o forma sau alta) deciziile nefericite ale bancilor si clientilor lor? nu vad nici o ratiune pentru garantii – faliment, lichidare, reposesie si apoi lasam piata sa decida. or sa dispara cateva banci, cativa or sa treca inapoi la chirie si nu vor mai avea credit cativa ani si asta-i viata.
inteleg tragedia celor cu credite in franci elvetieni: au fost rapiti de pe strada, le-au pus pistolul la tampla si au fost fortati sa semneze!
daca a fost un act impotriva vointei lor, trebuiau sa reclame atunci la politie ca au fost obligati cu pistolul la tampla sa semneze credite.
daca a fost un act conform vointei lor, de ce se plang acum?
urmeaza investitorii pe bursa sa ceara ajutor de la buget cand le scad actiunile?
Vedem ca va preocupa subiectul creditelor. Dati, va rugam, mai multe detalii. De pilda, de ce pretul cimentului si, mai general, al materialelor de constructie, a crescut zdravan in anii 2005-2007, chiar 2008 in Romania, iar bancile (finantatoare de afaceri) au acceptat asemenea aberatii reflectate in pretul imobilelor ce urma a fi construite, desi aveau specialisti si chiar in unele contracte de credit chiar apare aceasta mentiune ca specialistii bancii pot oricand sa vada ce e pe santier, in fiecare caz in parte (ca tot se inoculeaza aceasta idee in Romania ca trebuie vazut de la caz la caz cum se poate ajuta ) dar in practica n-a venit nimeni, desi unii clienti au solicitat constant acest lucru.
Cata vreme se prezinta astfel de garantii in contractul de credit, va trebui sa acceptam ca nu clientul bancii e cel vinovat.
Pentru aceste servicii s-au platit comisioane bancilor, iar ordonanta 50 nu facea decat sa incerce sa stearga responsabilitatile bancilor prin anularea comisioanelor, dar, atentie, nici macar de la inceput, ci de la momentul adoptarii…
Ce sa mai vorbim despre impartirea responsabilitatii, cand, de pilda, costul legal al inscrierii ipotecii era suportat in integralitate de client, de parca era nu era un contract bilateral…
Bun punct de vedere ! si eu am intampinat aceeasi problema acum 3 ani de zile cand am trecut de pe fran pe leu. ba nu era suficient salarul, ba nu era ipoteca valoroasa… in final am luat 2 credite deoarece pentru cel ipotecar nu imi ajungea garantia imobiliara si am fost nevoit sa completez cu unul de nevoi personale unde dobanda este evident mai mare, dar nu ai garantie.
pe mine m-ar fi ajutat enorm de mult o lege in acest sens…
ce voiam eu sa va intreb: daca iau credit in lei si imi fac economiile in franci si lire sterline e rau????