Mihai Goțiu

Final grotesc în Afacerea Roșia Montană: Goldul e în faliment și nu are bani să plătească cheltuielile procesului! Ciolacu, ai curajul să le prelungești licența acestor găinari, ca să-i scoți din foame?

Decapitată la Bursă, cu o pierdere de peste 97,7% într-o singură zi (!), Gabriel Resources e la un pas de faliment! Situație recunoscută oficial, chiar de către companie, într-un comunicat în care anunță că nu are cele aproximativ 10 milioane de dolari pe care tribunalul de arbitraj de la Washington a decis că trebuie să le plătească României, ca și cheltuieli de judecată.

Modul în care încearcă să scape de obligații oferă o imagine finală de un un grotesc incredibil a tot ceea ce a însemnat ”proiectul Roșia Montană”. O uriașă, o monstruoasă minciună, de la un capăt la altul. Adică după ce pretinzi (în fața unui tribunal) că ai investit un miliard de dolari într-un proiect, când ai printre acționari mari miliardari ai lumii ori după ce ai promis garanții de zeci și sute de milioane de dolari pentru ecologizări mamut și administrări ale munților și lacului cu deșeuri (cianuri) pentru zeci de ani, să tragi oblonul pe motiv că n-ai 10 milioane de dolari?

Culmea e că ultima șansă a celor de la Gabriel Resources e Guvernul Ciolacu! Care, prin prelungirea licenței care expiră în această vară, ar putea resuscita valoarea la Bursă a companiei. Ce spuneți, o va face?

(eu zic să nu așteptați răspunsul, să semnați și voi petiția prin care deja peste 20.000 de cetățeni îi cer să nu o prelungească – aici)

Gabriel Resources: ”Nu mai avem bani”

La ora la care scriu rândurile astea, acțiunile lui Gabriel Resources erau prăbușite la Bursa din Toronto la 0,02 dolari (adică 2 cenți), de la 0,87 dolari, cât aveau vineri, când acționarii încă mai sperau la despăgubiri de miliarde dolari în litigiul cu Roșia Montană. Mai mult, în cursul zilei, compania a transmis un comunicat prin care anunță că nu are bani să plătească cheltuielile de judecată datorate statului român, de aproximativ 10 milioane de dolari americani.

”Compania are în prezent fonduri disponibile de aproximativ 2,7 milioane USD (2,0 milioane USD) și se așteaptă ca acest sold să fie epuizat în cursul normal al activității până în mai 2024. Gabriel intenționează să efectueze o revizuire imediată a obligațiilor sale financiare actuale și viitoare și a capacității de a obține fonduri pentru a deconta sumele de plătit. Compania își va anunța concluziile în timp util”, se arată în comunicat.

Prăbușirea la Bursă a lui Gabriel Resources a fost urmărită live și comentată intens (și ironic) pe Facebook. Sursa: Kovacs Csongor/Facebook

Ei bine, măcar acum, în ceasul al 13-lea, când putem răsufla ușurați că ditamai bomba nucleară ne-a făcut vânt la păr, putem înțelege (dacă mai era vreun dubiu) cât de uriașe, fabulos de gigantice, incredibil de cinice și de mizerabile au fost minciunile legate de proiectul ăsta.

Listată la Bursă, când încă nu avea vreun contract cu statul român; cu subsidiara din România înființată cu un an înainte de a fi adoptată legea în baza căreia s-ar fi putut înființa; cu o licență dobândită pentru un perimetru mai mare decât cel deținut de compania de stat de la care a preluat-o – așa a început istoria companiei Gabriel Resources care a încercat, vreme de mai bine de un sfert de veac, să ne convingă că putem bea apă cu cianură și o să pleznim de sănătate ori că patrimoniul material extraordinar poate fi salvat prin dinamitare.

Cele mai gogonate minciuni, cele mai incredibile și fanteziste afirmații ori cele mai josnice atacuri și jigniri la adresa opozanților au rulat ani la rând pe ecranul televiziunilor din România ori prin presa scrisă, tipărită și online, plătite cu zeci de milioane de dolari pe care, apoi, compania a avut tupeul să ni le ceară să le decontăm în litigiul de la Washington!

Rareș Bogdan a intrat definitiv în istoria mondială a ridicolului

E pentru istoria mondială a penibilului momentul în care Rareș Bogdan a vărsat, ieri, o lacrimă de bucurie pentru victoria României în litigiul de la Washington. Un proces în care, dacă ar fi fost să pierdem, am fi trebuit să decontăm și vacanța lui de golf în Noua Zeelandă, din 2010, de vreo 11.000 de dolari. Vacanță pe care i-a plătit-o compania sub pretextul ”documentării pe teren”! Că da, până acolo s-a ajuns, să se plătească vacanțe extravagante pentru șefi de redacții și alți decidenți editoriali, ca la întoarcere să ne spună ”ce bună e cianura” și ce investiție colosală în viitorul României o să facă ”Goldul”. Iar asta făcea parte din ”investiția” în proiectul de la Roșia Montană

Am spus-o și am repetat-o de m-am plictisit că n-au existat niciodată banii pretinși că vor fi investiți în proiect, că totul e o uriașă cacealma, de la super-primitivul proiect propus, până la garanțiile de mediu promise și asigurările proiectului. Nu e de mirare că marile firme de asigurări le-au spus ”pas” pe bandă rulantă, iar prima care s-a retras din poveste a fost divizia de investiții a Băncii Mondiale, care promisese inițial finanțare, dar care și-a retras ambasadele când a văzut rezultatele studiului de impact social pe care l-a făcut la începutul anilor 2000.

Rând pe rând, toate avizele, autorizațiile și certificatele importante eliberate în favoarea companiei de către autoritățile române au fost anulate de definitiv de instanțele judecătorești.

Și încă mai sunt unii care vor ”proiectul minier”

În ciuda tuturor acestor fapte, în ultimele săptămâni, zile și ore (inclusiv după anunțarea verdictului) am auzit suspine după ”beneficiile proiectului minier”… Oameni care nu au fost niciodată la Roșia Montană, iar dacă au ajuns nu s-au obosit să iasă de pe ulița principală și să stea de vorbă cu mai mult de 2-3 localnici selectați de companie, deplâng și acum proiectul și spun că ”uite câte case părăsite sunt pe aici”, după care postează fotografii cu casele cumpărate și deținute de… compania minieră. Că alea sunt cele părăsite.

Apropo, dacă tot se plânge compania că n-are bani să plătească cheltuielile procesuale datorate statului român, casele astea sunt primele pe care le putem executa, pentru a mai șterge din datorii (evident, nu la prețurile alea fanteziste la care au fost evaluate de companie).

Că era vorba de un traficant de droguri din Australia, rupt în fund (la momentul intrării în afacere), ca Frank Timiș, ori de un penal internațional conectat la primi-miniștri, președinți ori dictatori, ca Benny Steinmetz, în spatele Afacerii Roșia Montană au stat mereu aventurieri fără scrupule care n-au avut nici cea mai mică intenție de a exploata vreodată aurul din Apuseni, ci de a extorca naivii de la Bursă cu complicitatea unor decidenți politici de pe la noi și a unor mercenari fără o minimă etică din presă și agențiile de publicitate. Să nu vă închipuiți că-i compătimesc pe fraierii Bursei – că atunci când speculezi pe seama vieții unor oameni (cum s-a întâmplat cu cei din Roșia Montană), nicio sumă pe care o pierzi nu e prea mare.

De 25 de ani, marea minciună cu ”proiectul minier” blochează dezvoltarea!

De fapt, asta e cea mai mare minciună legată de Roșia Montană: cum că opozanții proiectului minier ar fi blocat dezvoltarea zonei, când adevărul e cu taman pe dos. Vreme de mai bine de un sfert de veac, oricărei dezvoltări alternative, de la turism la creșterea vacilor (că nici pentru un grajd nu s-a dat autorizație de construire în perimetrul licenței), i s-au pus bețe în roate în ideea că se face ”mina”.

25 (douăzeci și cinci) de ani au trecut de când compania a dobândit licența și nu a propus un proiect minier legal, ci unul care – îmi asum afirmația – știa că nu ar avea cum să fie autorizat. Pentru că un proiect care să respecte standardele minimale de mediu, nu mai vorbim de protecția patrimoniului cultural, NU aveau cum să propună.

În momentul închiderii exploatării de stat, părțile cele mai bogate ale zăcământului fuseseră deja extrase de ani buni (că munții ăia sunt scormoniți și minați de 2000 de ani, totuși!). Nu degeaba a început Ceaușescu exploatarea în carieră deschisă, că ”pe galerie” nu mai renta. Dar în ultimul deceniu al veacului trecut nu mai renta nici exploatarea în carieră deschisă – nici măcar în condițiile în care costurile de mediu și sociale erau ignorate!

Un proiect ca cel de la Roșia Montană e ”profitabil” doar dacă ignori costurile

Compania n-a venit cu nicio inovație – chiar ei se apărau că vai, de ce ne plângem de cianurare, că doar cianura se utilizează de mai bine de o sută de ani în exploatarea aurului! Păi tocmai ăsta era baiul, că după un secol de utilizare acum îi cunoaștem efectele și riscurile pe termen mediu și lung (că anual se rup baraje și iazuri de decantare istorice,de la proiecte de extracție ale aurului de pe întreg globul, iar zonele distruse nu s-au refăcut nici acum)! Teoreticul profit al proiectului (pentru acționari, nu pentru statul român) s-ar fi bazat doar pe utilaje mult mai performante, capabile să fărâmițeze ditamai patru munți în mai puțin de 20 de ani!

Însă chiar și la o asemenea viteză de exploatare, o asumare minimală a costurilor sociale și economice, ar face proiectul falimentar. Gândiți-vă că proiectul ar fi fost autorizat și implementat. Acum ar fi fost deja încheiat (că licența s-a eliberat în 1999, proiectul, în cea mai optimistă formă a lui, s-ar fi încheiat după 20 de ani, dar cel mai probabil și mai repede). La ora actuală, în locul Roșiei Montane ar fi fost patru cratere gigantice, halde uriașe de sterile, ditamai lacul cu cianuri și un baraj amenințător deasupra Abrudului și a altor zeci de localități din aval.

Din ce-ar fi trăit acum locuitorii din Roșia Montană? Din pășunat sterile? Din plimbări cu bărcuța prin cianură? Dar cei din zona Apusenilor? Câți ați cumpăra carne de vită dintr-o zonă cu un uriaș lac de cianură în preajmă? Câți v-ați cumpăra mobilă din lemn provenit dintr-o asemenea zonă și câți ați merge în vacanțe în proximitatea unui dezastru? Știți că sunt câteva zeci de mii de familii care trăiesc în Apuseni (în zona de impact a proiectului) exact din asemenea ocupații?

Măcar acum, când ”marii investitori” de la Roșia Montană se dovedesc a fi niște găinari și mincinoși ordinari, care cică n-au 10 milioane de dolari să-și achite datoriile (dar pretindeau că afacerea lor ar fi valorat 3 miliarde de dolari!), ar fi momentul să înțelegem realitatea: că nu există investitori onorabili în zona mineritului (mai ales al celui de aur) și chiar dacă ar exista ori dacă exploatarea ar fi de stat, costurile sociale, de mediu, economice și de patrimoniu ar excede beneficiilor.

Sper că, măcar acum, cu ditamai falimentul la ușă și cu imaginea grotescă a goliciunii marilor investitori ai aurului în față, Ciolacu, Boloș și ceilalți de pe la ANRM să nu le scape cumva piciorușul și să prelungească licența minieră, care expiră în vară, pentru a-i scoate din foame și faliment. S-au îndestulat destul din minciuni și au făcut prea mult rău. Ajunge!

”Să moară Goldul” a fost, vreme de mai bine de două decenii, salutul activiștilor din Campania Salvați Roșia Montană. Un asemenea deznodământ e tot mai aproape, exceptând situația în care Goldul nu e salvat de Ciolacu/ Foto: Colaj cu o moară din Potsdam, martie 2014, arhiva personală

SEMNEAZĂ ȘI TU, ACUM, pentru stoparea hoțiilor și speculei de miliarde de dolari cu licențele pentru Roșia Montană și Certej!

Verdictul Roșia Montană: PNL și PSD să-și caute lideri noi, dacă nu vor să piardă alegerile

Avocații României în procesul cu Roșia Montană au recunoscut, oficial, rolul implicării cetățenilor în câștigarea litigiului! Opoziția localnicilor și marile proteste civice au contat!

Solicitările Campaniei Salvați Roșia Montană către Guvernul Ciolacu. Lista revendicărilor


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Final grotesc în Afacerea Roșia Montană: Goldul e în faliment și nu are bani să plătească cheltuielile procesului! Ciolacu, ai curajul să le prelungești licența acestor găinari, ca să-i scoți din foame?

  1. emil

    Hai sa nu ne mai mintim unii pe altii. Ciumele; Ciolacu, Bolos si Ponta au dreptate cand spun ca Ciolos, Corina Suteu si romanii care au protestat impotriva instrainarii patrimoniului national si cianurii Romaniei sunt vinovati de castigarea procesului. Asa ca romanii au inscaunat mafia si coruptia PSD-PNL in varful statului, cu siguranta tot romanii vor plati cheltuielile procesului si spagilor incasate, nu Gabriel Resources.
    https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ciolos-dupa-ce-ciolacu-a-dat-vina-pe-el-in-scandalul-rosia-montana-hai-ponta-asuma-ti-raspunderea-explica-i-si-lui-marcel-adevarul-2671497

    Reply
  2. Stefan Marincea

    Se vor scoate bani frumosi din vanzarea catre cei interesati a inregistrarilor prin care se ofereau si dadeau foloase necuvenite. Pe piata neagra, se vand cu profituri intre 200 si 500%… La unii s-ar chema santaj, dar in speta in cauza se cheama lupta pentru dreptate si adevar… Compania mai are deci resurse. Este doar o presupunere, dar cine stie…

    Reply
    • Razvan

      Nu merg discutiile alea asa cum crezi tu, nici spagile…
      E pe coduri, pe gesturi, pe insinuari… alte alea…

      Reply
  3. Razvan

    Eee… pai ieri le crescusera deja actiunile „cu 50 la suta” ;)
    (Zise presa cumparata mai de mult de ei)
    Adica… de la 0,02 dolari, la 0,03 :)))

    Reply
  4. teobara

    In June 2018, Gabriel Resources entered into a facility agreement with SC Total Business Land SRL (“TBL”), a Romanian limited liability company controlled by certain current and former employees of Gabriel’s indirectly majority-owned subsidiary, RMGC, pursuant to which the Company agreed to lend in aggregate $0.9 million to TBL. The loan is repayable in 2028, accrues interest at a rate of 1% per annum and is secured by a mortgage over certain assets of the borrower and personal guarantees in favor of the Company by the principals of TBL. Mr. Tanase owns 20% of the share capital of TBL. By February 2019, TBL had drawn down the entire $0.9 million facility. In September 2020 $0.1 million of the loan was forgiven, and certain related personal guarantees released, as part of the severance
    agreement with certain RMGC employees. Partial payments of principal on the loan were received in 2019, 2020, 2021, 2022 and 2023. The balance of the loan at March 31, 2023 was $0.5 million (December 31, 2022: $0.5 million).

    Reply
  5. tempor1k

    Felicitări cu deplin merit teobara!
    Pe pagina lor oficială
    https://www.gabrielresources.com/investors/
    Selected Corporate Reports
    June 28, 2023 – Management Information Circular
    Download direct document:
    https://www.gabrielresources.com/wp-content/uploads/2023/07/GBU-MIC-2023.pdf la PAGINA 25
    Nu stiu dacă ați primit reportajul BBC cu afacerile de prin Africa Senegal, cu redevențele de miliarde contractuale ale Petro-Tim – BP. dar și reorientarea afacerilor în alte domenii precum agricultura tot în Senegal.
    Gaze – Petrol
    https://www.youtube.com/watch?v=UlTXRWMYpzQ&t=114s
    https://www.theafricareport.com/15108/senegal-searches-for-crisis-communication-strategy-after-petro-tim-expose/
    Comertul agricol în Africa
    https://www.oaklandinstitute.org/us-agribusiness-african-agriculture-holdings-threatens-land-and-water-rights-west-africa
    https://www.pressafrik.com/Entree-en-bourse-d-African-agriculture-et-chute-de-ses-actions-les-deboires-de-Franck-Timis-et-Cie_a269050.html

    Da, sunt n-spe zeci poate chiar sute de entități diferite cu un același „nucleu” – Frank Timiș. Culmea, cei din Africa sesizează corect multe dubiozități și corupția.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *