Un principiu de bază din medicină spune: “Primum non nocere deinde curare” adică ”În primul rând nu dăuna.” ”Având în vedere o problemă existentă, s-ar putea să fie mai bine să nu faci ceva sau chiar să nu faci nimic, decât să riști să provoci mai mult rău decât bine.” este un alt mod în care învățăm acest principiu. Reamintește personalului medical să ia în considerare posibila vătămare pe care o poate face orice intervenție. Este invocată în dezbaterile legate de utilizarea unei intervenții care prezintă un risc evident de daune, dar o șansă mai puțin sigură de beneficiu.
Am urmărit cu interes toate argumentele pro-echivalare, contra-echivalare a examenelor. Înainte să îmi formez o opinie, chiar am încercat să caut și argumente pro-echivalare. Am încercat să exclud total argumentele din punct de vedere legislativ legate de echivalarea Bacalaureatului cu mediile din liceu (nu este posibilă, nu este constituțională, etc) sau varianta unei legi, a unei ordonanțe de urgență. De asemenea, foarte multă lume discută problema Bacalaureatului iar cea a copiiilor aflați în fața unui examen național este menționată fugitiv. Figurează în cuvinte. Dar argumente pentru aceștia am văzut puține. Am urmărit lansarea noilor mișcări ale elevilor, mișcări “fantomă”. Nu le voi ataca. Am să ofer acestora inocența de început în demersurile civice. Au avut grija să fie “fentați” și manipulați în toate părțile oricum de susținători care mai mult decât să își facă campanie, nu au nici un interes real pentru scopul lor. Am asistat la felul în care au atacat imatur reprezentanți ai elevilor cu jigniri personale, care de ani de zile aduc rezultate reale și palpabile. S-au făcut de râs. Situație care îmi inspiră sentimente de compătimire. Azi, exclud termenii tehnici. Vorbesc pentru oamenii simpli ca mine, ca tine, ca părintele îngrijorat și elevul de clasa a-8a care își dorește să ajungă și el în „anii de liceu cu emoții la română”. O prezint pe domnișoara X, denumită de dragul articolului.
Domnișoara X este elevă a unui colegiu considerat bunicel din oraș. Are planuri mari și își dorește să fie doctoriță cândva. Și-ar dori să ajungă eleva unui liceu de elită din oraș, însă nu și-ar dori să își pună părinții în dificultatea financiara de a urma meditații după meditații pentru industria de admiteri la liceu. Șansele sunt aproape minime, statistic. Nu mulți din colegiul ei ajung la liceul de elită dorit. Ar alege un profil de biologie-chimie. Domnișoara X este și olimpică. Și-a găsit pasiunea într-un subiect și oricum în timpul anilor a fost victimă a corupției din spatele acestei situații. E sătulă să audă „a trebuit să ia premiul orașul Y, ai fost bună, dar vii dintr-un oraș micuț… nu uita”. De aceea își dorește să urmeze un profil cât mai real. O atrage și matematica mult, însă nu se gândește totuși la o carieră în IT. Ea este olimpică la nivel național, ceea ce implică muncă dar și absenteism. Încearcă să recupereze orele pierdute și în general reușește. Află că se suprapune în perioada olimpiadei un test. Înainte să plece din orașul micuț, aceasta vorbește cu profesoara, asigurându-se că îl va putea susține ulterior. Primul răspuns este afirmativ. La întoarcere, se citesc notele: „Domnișoară X, ai nota 8”. Confuză, aceasta întreabă cum e posibil din moment ce nu a susținut nici măcar un test, nu a fost notată în vreun fel vreodată. Răspunsul a fost: „Nu ai cum să știi mai mult, având în vedere situația ta”.
Domnișoara X, (atitudine privită obraznic) nu renunță. O anunță pe profesoară că va reveni ca să fie reascultată în altă oră. O caută, însă nu o găsește, deși o așteaptă 20 de minute. Renunță deoarece deja a cedat pauza mare în favoarea situației și nu își propune să mai absenteze de la altă oră deoarece materia respectivă nu era materie ”de examen”. Media ei finală devine astfel 9.
La final de an, este abordată: „Ce rău îmi pare, dacă știam că iți stric media, nu aș fi făcut acest gest!” Domnișoara X oricum trebuie să tragă puternic pentru examenele naționale deoarece procentajul 50/50 s-a modificat, iar acum media celor 4 ani conta doar 25%. Să presupunem că ultima medie de admitere la liceul dorit, la profilul dorit, este 9,53. Iar la liceul de top, la oricare alt profil, 9,11. Să presupunem că Domnișoara X este ”lovită de pandemie„ astfel examenele se echivalează. Ea rămâne cu media generală, poate, 9,02. Nu poate intra oricum nici măcar la liceul dorit (deși în urma examenelor naționale aceasta ar fi reușit să ia media de admitere de intrare, nu chiar din prima la profilul gândit deoarece deja schimbarea și munca celor 4 ani a fost dată peste cap de regula 25/75, însă nu e o situație atât de critică. Primum, non nocere).
Viața ei se schimbă, aceasta se adaptează, dar rămâne cu cele mai puternice întrebări care pot influența psihicul uman: „Ce ar fi fost dacă? De ce eu?”. Ne ascundem după deget când prezentăm lacunele din sistemul de învățământ. Mesajele dure nu sunt înghițite bine. Dacă o facem, e vorba mereu despre alții, nu despre situația noastră. De unde știu eu despre domnișoara X? Deoarece Domnișoara X am fost eu. Am fost olimpică la flaut, iar situația prezentată este reală. Nu matematica și româna au fost mediile care mi-au ”tăiat aripile”, materii de examen. La ele am avut 10. Media mea a fost condamnată la sfârșitul celor 4 ani la 9.97, datorită geografiei în principal. Țin să menționez ca era o materie care îmi plăcea. Nu era un precedent, a fost însă primul răspuns în fața căruia am decis să nu permit niciodată ca un adult să mă limiteze la cuvintele: „mai mult nu poți”.
BA DA, POȚI. Nu vă faceți probleme pentru mine. Am terminat si un an de matematica-informatică, intensiv informatică, care mi-a plăcut si m-a ajutat sa îmi formez un mod de gândire diferit. Am ajuns si la biologie-chimie prin muncă. Am dat și examenele naționale. În prezent, studiez și medicina. Nu o condamnați nici pe doamna profesoară. A fost pionul care m-a făcut să îmi dedic restul vieții mele căutând situații în care să mă implic pentru reprezentarea elevilor. Condamnați sistemul. Condamnați faptul că am auzit și în liceu astfel de cuvinte.
Suntem cu toții produsele unui sistem care trebuie evaluat unitar. Iar când discutăm despre soluții care par prea frumoase să fie adevărate, vă rog, amintiți-vă că nu tot ceea ce sclipește e aur și că ofertele „cumpără acum și ai reducere 50%” reprezintă reducerea de la calitatea procesului. Echivalarea nu e o soluție salvatoare. Echivalarea ar fi doar o măsură care te condamnă la acceptarea tuturor incorectitudinilor din învățământ.
Închei tot prin ”Jurământul lui Hippocrate”, care ar trebui aplicat și limitat nu doar în medicină, dar mai ales în educație, acolo unde formăm viitorii medici, avocați, ingineri, artiști, etc: „Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor (sau a oamenilor pe care îi reprezint), să-i feresc de orice daună sau violență.”
Anda Dilara Nicole Mețac este coordonator al proiectului Școli Curate în județul Mureș, studentă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și fost reprezentant al elevilor la nivelul jud. Maramureș. A fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și a fondat ulterior Asociația Elevilor din Maramureș (AEM).
Probabil că tabloul general va arăta catastrofal în toamnă, iar această injustiție se va dezumfla la nivelul celorlalte futilități care ne chinuie acum ca probleme fundamentale.
Voi, tinerii greșiți când îi luați în serios pe cei mari. Când încercați să vă adaptați la o societate bolnavă, deveniți voi înșivă pacienți de care nu se ocupă nimeni.