În cele mai simple
cuvinte. Două fapte se coc în culisele acestor zile și nimic nu
s-a scris sau difuzat public despre ele. Ceva a prins reportervirtualazi noapte despre prima temă. Fiecare dintre subiecte este delicat și are
o miză financiară uriașă, de zeci de milioane de euro.
Totul e real și e ca-n
filmele lui Mungiu, fără personaje bune și rele.
1. Guvernul Ponta pregătește
tiptil, în absența dezbaterii publice, o ”Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii
audiovizualului nr. 504/2002”.
Schimbările legii sînt
favorabile posturilor TV. Ele vor putea întrerupe meciurile cu publicitate
mai des și vor fi preluate obligatoriu de către cabliști într-o anume
proporție. Dar alta este, de fapt, miza!
Esența Ordonanței inițiată
de CNA, care are 10 pagini deja redactate și care așteaptă avizul
miniștrilor Dan Nica (întrebați
la Ericsson – via Rise Project), Florin Georgescu și Mona Pivniceru și
semnătura finală a lui Victor Ponta este facturarea
și încasarea directă de către televiziuni și radiouri a publicității!
Practic, de pe circuitul
financiar se elimină agențiile de media, cele
care fierb de furie în aceste zile, aflînd ce li se pregătește.
Pînă acum, clientul de
publicitate dădea comanda agenției, aceasta îl factura și încasa
banii, plătind mai departe furnizorul, adică posturile TV și de radio.
Dacă se emite Ordonanța, în
noua arhitectură financiară agențiile rămîn cele care ghidează
și comandă publicitatea în numele clientului pe care îl servesc, dar pierd
secretul tarifelor comunicate clientului, pentru că vor fi obligate să transmită
tarifele și furnizorilor. TV-urile
și radiourile pot astfel compara cîți bani li se dau și cît știu clienții că
plătesc pentru acel consum.
În plus, agențiilor de
publicitate li se pulverizează puterea financiară a celui care mută banii.
Mai mult, actualul articol
29 primește un 29(1) prin care, la punctul 4, se interzice agențiilor să
primească ”altă plată decît cea de la
beneficiarul final”, adică alta decît cea primită de la
companiile care-și fac publicitate.
Pe românește, că știm
despre ce vorbim, ele sînt atacate la AVB,
pe care-l primeau de la televiziuni și radiouri și care reprezintă principala
lor sursă de venit, în condițiile în care, din cauza hipercompetitivității
pieței, comisioanele oferite lor de clienți sînt indecent de mici, scăzînd
spre 1-2%!
În schimb, AVB-ul luat de
la televiziuni poate atinge 5-7%.
Rebate-ul nu rămîne neapărat la agenții, majoritatea îl fac transparent măcar
parțial față de clienți, și-l returnează integral sau jumătate sau deloc,
în funcție de înțelegeri. Sînt mai multe variante, ideea e că așa funcționează
acum modelul de business.
Care e contextul și de ce e
mare miza? Piața netă a publicității pe TV plus radio va fi în 2012
de aproximativ 200 de milioane de euro,
cam jumătate față de cea din 2008.
E penurie de publicitate,
trimestrul IV al lui 2012 arată horror, iar 2013 se anunță foarte, foarte greu.
E ca în filmul lui Mungiu, magistral descris de Peter Bradshaw în ”The
Guardian”, citat descoperit de Iulian
Comănescu în ”Dilema Veche”: ”O
demonstrație teribilă despre modul în care sărăcia creează un spațiu pe care îl
umple teama irațională”.
E sărăcie și toată lumea se
teme acum. Doctrina celor care au presat pentru modificarea legii, agențiile îl
bănuiesc bineînțeles pe Dan Voiculescu,
este formulată sec: ”Agențiile
cîștigă, iar toți ceilalți pierd!”. Posturile TV și
radiourile flutură cifrele de la Registrul Comerțului, unde se vede că
media suferă îngrozitor de ani de zile, iar agențiile de publicitate continuă
să facă profituri. Se acuză opacitatea și corupția.
La rîndul lor, agențiile de
publicitate și-au scos în tranșee zecile de avocați și amenință că
vor reacționa la ceea ce califică ”Ordonanța
împotriva pieței libere, fără precedent în Europa”.
Deși se luptă, nici
una dintre părți nu ar fi vrut să se afle, ar fi preferat o înfruntare
rapidă de culise sau un compromis silențios și, exact cum se întîmplă de
obicei, cei care se prind vin din presa scrisă.
În ciuda cinismului
publicitarilor și al clienților, care au livrat aproape toți banii către TV, și
în ciuda politicii de copy-paste a televiziunilor, care se alimentează cu
informații preponderent din munca vechiului jurnalism, ziarele pe print
sau pe net au izbutit să rețină redacții suficient de bune
și vestigii de pasiune care consemnează, explică și investighează știrile.
Ce ironie că foștii prieteniteleviziunile și publicitarii, deveniți
adversari în aceste zile feroce, au nevoie, ca să-și explice pozițiile, de
o platformă obiectivă de dezbatere, pe care televiziunile nu au simțit
niciodată datoria să o construiască sau agențiile și clienții să o
încurajeze!
Nimeni nu știe cum se va
termina conflictul. După dealuri, toată lumea are dreptate și toată lumea spune
că e bun la suflet.
După ce ani de zile au luat
și de la vii și de la morți, agențiile de publicitate sînt atacate cu arme din
afara lumii lor și reclamă intervenția politicii în piață.
Pe de altă parte,
televiziunile își reclamă supraviețuirea, dar cînd sînt întrebate despre
misiunea lor continuă să spună că ”treaba
noastră e să facem profit”, după cum declara deunăzi un fost
șef de mare televiziune. Îmi pare rău Costi Mocanu de la Pro, sîntem amici
de o viață și vom rămîne așa, dar văd altfel lucrurile! Chiar
și ex directorul Antenelor, un tip pe deplin civilizat, venit de la
Orange, afirma identic și candid în fața CNA: ”Audiență și profit”.
Cînd plătitorii de taxe au
dat televiziunilor dreptul gratuit de a folosi undele, ei au cerut în
schimb un singur serviciu: să fie informați. Este regula de fier a
licenței radio-tv, pe care aproape nimeni nu o mai amintește.
Vorba lui Sorkin în ”Newsroom”: ”Lucrezi pentru profit 23 de ore, dar o oră lucrează
pentru noi!”.
Guvernul României invocă
”Interesul public și o situație extraordinară de urgență” ca să emită Ordonanța
de modificare a Legii audiovizualului.
Televiziunile reclamă interesul
public, agențiile se foiesc în numele interesului public, sesizînd și ele
că a deține televiziuni, a face afaceri și a avea un partid îți oferă o
forță disproporționată pentru o societate democratică.
La așa înghesuială în
numele interesului public, nimeni nu pare a băga de seamă că proprietatea
pe care se ceartă ei este un bun public, pe care românii li l-au dat
spre folosință și au primit în schimb, presa internațională despre
mesajul filmului lui Mungiu, ”o
mîhnire și o boală ascunsă în inima societății românești”.
2. Schimbări majore au loc, la nivelul
directorilor din mai multe departamente cheie, într-un trust TV din România.
După mulți ani în care au ajuns simboluri ai televiziunilor respective, unii au
plecat deja, alții se pregătesc.
Se vorbește
chiar despre Plecarea Supremă. Am mai sugerat-o aici pe blog, chiar și
fără nume, dar atunci ea nu s-a confirmat și, după ce te înșeli o dată ca
jurnalist pe un subiect, devii mai precaut în zona respectivă.
Așa că nu mă grăbesc să
anunț ceea ce foarte multe surse prezintă drept ”o despărțire sigură, care
se va petrece în scurt timp”.
Rămîn însă faptele care,
spuse în cele mai simple cuvinte, sună așa: în ultimele săptămîni, mai
mulți oameni din televiziunile respectivului trust au fost anunțați discret că
la vîrf se va întîmpla ceva și au preferat să plece.
Preluare de pe tolo.ro.
