Anunțată încă din primăvară, vânzarea de către HS Timber Group (noua denumire a Holzindustrie Schweighofer) a celei mai mari fabrici de cherestea din România, aflată la Sebeș, s-a finalizat luna trecută. Pentru a fi oficializată, tranzacția (care a presupus vânzarea de acțiuni către compania germană Ziegler) mai avea nevoie de aprobarea Consiliului Concurenței, dată după patru luni de verificări.
Vânzarea fabricii de la Sebeș vine după ce Schweighofer a închis-o pe cea de la Siret anul trecut și și-a redus activitatea și în celelalte. Și n-a făcut-o de bună voie, că n-ar fi lăsat din mână o afacere care i-a adus patronului sute de milioane de euro în cont, de s-a apucat să cumpere palate faimoase din Viena!
În mod public, dar și prin acțiuni de lobby la nivel diplomatic, Schweighofer a acuzat modificările din Codul Silvic din 2020 și operaționalizarea SUMAL 2.0 din 2021 că i-ar afecta activitatea, a amenințat că va închide fabrici din România, că va pleca (ca și cum asta ar fi un lucru rău), dacă nu se revine la o legislație mai permisivă/relaxată în domeniul exploatărilor forestiere. Prin aceste mesaje a recunoscut, practic, că aceste modificări i-au făcut să-și restrângă drastic activitatea.
Despre campaniile de lobby ale companiei (ajungând până la emisiuni publicitare mascate la televiziunea publică, dar și până la nivelul ambasadorului României la Viena, Emil Hurezeanu), am mai scris. Andrei Ciurcanu a prezentat și documente despre cum Schweighofer a fost printre companiile austriece care au făcut presiuni la Viena legate de condiționarea votului Austriei pentru intrarea României în Spațiul Schengen, în schimbul unui cadrul legislativ care să le fie mai favorabil.
Presiunea civică, mobilizată de investigațiile jurnalistice și ale activiștilor de mediu, petițiile cu zeci de mii de semnături, protestele în stradă (cele din mai 2015 au avut o continuare și în noiembrie 2019) au fost însă mai puternice. În cele din urmă, la începutul anului trecut, Schweighofer a anunțat reducerea cu 30% a capacității de prelucrare a lemnului din România, prin închiderea fabricii de la Siret și a unei părți din cea de la Rădăuți. În aprilie, a fost anunțată vânzarea fabricii de la Sebeș, către nemții de la Ziegler, tranzacție finalizată acum, după avizul Consiliului Concurenței.
***
Citește și:
(VIDEO) Tăieri și gatere ilegale descoperite de activiști în ”zona fierbinte” a Apusenilor. ”Domnul primar știe”, se apără persoanele prinse în flagrant!
Am pus (iar) Garda și Poliția pe urmele Mafiei Pădurilor! Tăieri ilegale confirmate oficial, în Munții Apuseni (VIDEO & FOTO)
***
Chiar dacă mai deține fabrici la Reci (potrivit unor surse, compania ar negocia și vânzarea acesteia), Rădăuți și Comănești, vânzarea ”perlei coroanei” în acest an, după ce își redusese deja activitatea puternic anul trecut, indică faptul că Schweighofer se pregătește să plece din România. Nu-i plânge nimeni de milă, că are conturile prea-pline, iar sistemul creat în jurul acestei companii este departe de a fi destructurat.
Ieșirea însă, din piață, a unei companii cu resurse majore pentru activități de lobby, cu conexiuni și influențe la nivel de miniștri, prim-miniștri, președinți de stat, ambasadori etc. este o victorie uriașă a celor care i-au dezvăluit practicile ilegale și a celor care s-au mobilizat civic.
În același timp, e o fereastră de oportunitate extraordinară în contextul în care proiectul de lege a Noului Cod Silvic a fost pus în consultare publică de către Guvern la sfârșitul lunii august și e de așteptat să-l trimită în Parlament în această lună.
Adoptarea Noului Cod Silvic e un jalon în PNRR, în condițiile în care suntem și în procedură de infringement din cauza tăierilor ilegale de păduri, așadar există o presiune suplimentară pentru adoptarea lui, și adoptarea într-o formă mult îmbunătățită. Draftul proiectului legislativ e departe de acest deziderat, criticile și amendamentele transmise deja Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) sunt numeroase și e nevoie de multă implicare civică (inclusiv vizibilitate acordată dezbaterii din partea presei) pentru a fi adoptate. Miza – pădurile României și diminuarea drastică a tăierilor ilegale – e uriașă și nu știu dacă, în următorul deceniu, vom mai avea parte de o asemenea oportunitate.
***
Despre cum a ajuns Schweighofer să controleze piața lemnului din România, să facă profit de sute de milioane de euro, bani cu care și-a cumpărat palate în Viena, ducând la pierderea a aproape 50.000 de locuri de muncă în industria mobilei de la noi, chiar dacă volumul de lemn tăiat anual s-a dublat (și s-a dublat prin tăieri ilegale!), cum a ajuns să aibă uși deschise la prim-miniștri, președinți de țară, ambasadori, dar și cum dezvăluirile activiștilor și jurnaliștilor și, apoi, mobilizarea civică au schimbat istoria, într-o analiză mai amplă, pe Libertatea (aici).
***
din aceeași categorie:
***
Protest pentru păduri, mai 2015, Cluj-Napoca/ foto: Nicu Cherciu
Aiureli ! Padurile sunt o bogatie nationala, regenerabila. Din exploatarea lor traiesc de veacuri mii de familii de romani care alte resurse semnificative nu au ! Satele si oraselele de munte se depopuleaza intr-un ritm alert, leaganul, locul de formare si supravietuire al poporului roman se pustieste. Turismul, o activitate sezoniera si care mai are nevoie de multe investitii nu este (inca?) o alternativa viabila !
Nu, nu trebuie sa inventam roata. Am avut doi unchi formati ca ingineri silvici in scoli germane, au venit de acolo cu lectia invatata si au aplicat-o atunci, in interbelic, cu rezultate excelente si la noi. Secretul ? Exploatarea rationala, plantari, combaterea daunatorilor si ATENTIE MARE, combaterea infractionalitatii ! Si cred ca – la fel ca si in alte domenii – acesta este punctul slab la noi !
Cineva se bucura ca pleaca o firma austriaca… Cate mii de familii de romani isi castigau existenta muncind acolo ? Ce contributie avea firma la bugetul de stat ? Dar la echilibrarea deficitului din comertul exterior ?
In principiu Ecologia este o cauza nobila si utila omenirii. Doar ca trebuie promovata rational, logic, fara excesele emotionale practicate la noi de catre ecologistii de bulevard ….
așa, și dacă sunt ”o bogăție națională, regenerabilă” de ce doar unii se înfruptă din ea? puteți să explicați cum se face că, în anul 2001, înainte să intre Schweighofer în România, în industria mobilei de la noi lucrau aproximativ 100.000 de oameni (97.000 mai exact); cam tot atâți ca înainte de 1990 și de privatizarea fabricilor de mobilă; 10 ani mai târziu, după ce Schweighofer a intrat în România, numărul locurilor de muncă din industria mobilei au scăzut sub 50.000. La jumătate! Asta chiar dacă volumul de lemn exploatat din pădure a crescut, inițial, cu o treime, iar apoi s-a dublat! evident, creșterile sunt în zona lemnului furat… acum explicați-mi și mie cum se cheamă asta? cum se face că s-a dublat volumul de lemn exploatat, dar au dispărut jumătate (aproape 50.000) din locurile de muncă din industria mobilei? de cele 50.000 de familii rămase fără locuri de muncă nu vă pasă? dar de pierderile economice venite la pachet? și încă nu e tot: cum volumul de lemn de foc a rămas același (sau chiar a scăzut, că zonele rurale și urbanul mic s-au depopulat masiv), creșterea volumului de lemn exploatat pentru industrie a crescut, de fapt, de mai multe ori… există un ”model” de țară care a mai făcut un asemenea export de lemn, Haiti… la un moment dat era considerată una dintre cele mai bogate colonii ale lumii, care se baza exclusiv pe export de bumbac (neprelucrat) și lemn (buștean ori maxim cherestea); acum e una din cele mai sărace țări ale lumii – că cei care au făcut profit s-au cărat, nu mai au păduri, iar terenurile agricole s-au degradat/epuizat din cauza mono-culturii de bumbac… să oprești tăierile ilegale și/sau exporturile de material lemnos fără prelucrare superioară e hoție, tâlhărie, prostie, iresponsabilitate și o super-imbecilitate; și da, toate la pachet și cu un dezastru de mediu
corect! raman ceilalti sa exploateze! nu e bai
Nerespectarea normelor forestiere, masa lemnoasa taiata = cu masa lemnoasa plantata, duce la epuizarea resurselor lemnoase. Reimpadurirea tardiva – curatare,degajare, plantare si descoplesire anuala timp de 5-6 ani – costa de 100 de ori mai mult decat profitul pe padurile taiate.
Victoria, după părerea mea, e una intermediară. Cozile de topor care-au ajutat Schweighofer să taie masiv și ilegal sunt încă pe poziții.